By
Subotica este un oraș de aproximativ o sută de mii de locuitori din nordul Voivodinei, la zece kilometri de granița cu Ungaria. Are cea mai densă concentrare de arhitectură Art Nouveau din Serbia și una dintre cele mai bune din Europa Centrală, plus o sinagogă secession restaurată după douăzeci de ani de lucrări. Este un oraș pe care aproape nimeni nu îl planifică și de care aproape toți se miră.
Ce clădiri merită văzute, de ce arată orașul așa, ce este cu stațiunea de la lac, ce mănânci și cum ajungi.
De ce Subotica arată așa cum arată
Orașul a prosperat la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea și la începutul celui de-al douăzecilea, când făcea parte din Imperiul Austro-Ungar și era un centru comercial important pe drumul dintre Budapesta și Belgrad. Banii aceia s-au tradus într-o campanie de construcție într-un stil care tocmai apăruse: secessionul maghiar.
Nu este Art Nouveau-ul francez și nici Jugendstilul german. Secessionul maghiar amestecă formele curbe europene cu motive populare din Transilvania și din câmpia panonică, cu ceramică smălțuită colorată de la manufactura Zsolnay din Pécs și cu acoperișuri care par cusute, nu construite.
Compoziția etnică explică restul. Orașul are o comunitate maghiară numeroasă, alături de sârbi și de croați bunjevci, iar indicatoarele sunt în trei limbi. Este un loc de graniță în sensul cel mai literal.
Clădirile care merită drumul
Toate sunt în centru, la câteva minute de mers una de alta. O jumătate de zi acoperă tot, dar merită mai mult timp pentru interioare.
- Primăria, din 1908-1912, semnată de Marcell Komor și Dezső Jakab: cea mai importantă clădire a orașului, cu sala consiliului decorată cu vitralii de Miksa Róth și cu un turn în care se urcă pentru panoramă.
- Sinagoga, din 1901-1902, de aceiași arhitecți: una dintre cele mai frumoase sinagogi Art Nouveau păstrate în Europa. A fost restaurată timp de aproape două decenii și redeschisă acum câțiva ani.
- Palatul Raichle, din 1904: construit de arhitectul Ferenc Raichle ca locuință proprie, cu cea mai exuberantă fațadă din oraș. Acum galerie de artă modernă.
- Fântâna Albastră din piața centrală, refăcută după modelul original.
- Teatrul Național, reconstruit recent, cu porticul neoclasic păstrat.
- Biblioteca orașului și o serie de imobile secession răspândite pe străzile laterale.
Sinagoga merită menționată separat. A fost construită pentru o comunitate care număra câteva mii de oameni și care a fost aproape complet distrusă în timpul Holocaustului. Clădirea a rămas apoi zeci de ani în degradare, iar restaurarea ei a fost un proiect internațional. Astăzi funcționează ca lăcaș de cult și ca spațiu cultural.
Palić, stațiunea de la lac
La opt kilometri de oraș se află Palić, o stațiune construită în jurul unui lac la începutul secolului al douăzecilea, cu un ansamblu de clădiri secession ridicate aproape toate în 1912.
Se păstrează turnul de apă de la intrare, Marea Terasă, pavilionul de muzică și fostul stabiliment de baie pentru femei, toate în același stil. Este un ansamblu neobișnuit de coerent, gândit de la început ca stațiune, nu adunat în timp.
Lacul este mic și puțin adânc, iar apa nu este spectaculoasă. Se merge pentru arhitectură, pentru parcul din jur și pentru restaurantele de pe mal. Vara se organizează aici un festival european de film.
Ce se mănâncă la graniță
Bucătăria este maghiară în proporție covârșitoare, ceea ce în Serbia surprinde vizitatorii care se așteptau la grătar sârbesc.
- Halászlé, supa de pește de râu cu multă boia, gătită la ceaun. Se face concurs din ea în toată regiunea.
- Paprikaș cu găluște, în variantă locală.
- Lángos, lipia prăjită cu smântână și cașcaval, mâncată în picioare.
- Kürtőskalács, colacul secuiesc copt pe sul.
- Prăjituri de cofetărie austro-ungară, cu tradiție reală, nu decorativă.
Prețurile sunt printre cele mai mici din regiune: o masă completă rar depășește zece până la doisprezece euro de persoană, iar cazarea decentă în centru pornește de la treizeci de euro pe noapte.
Cum ajungi, cât stai și când mergi
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Din Belgrad | aproximativ 3 ore cu mașina |
| Din Novi Sad | aproximativ 1 oră și 40 de minute |
| Din Szeged, Ungaria | aproximativ 45 de minute |
| Din Budapesta | în jur de 3 ore |
| Cu trenul | linia rapidă dinspre Belgrad, verifică orarul curent |
| Zile necesare | 1 – 2, cu Palić inclus |
| Perioada bună | mai – iunie și septembrie – octombrie |
Orașul se combină natural cu Szeged, în Ungaria, care are aceeași moștenire secession și este la mai puțin de o oră peste graniță. Amândouă au fost reconstruite în aceeași perioadă și de aceiași arhitecți, iar diferența dintre ele este instructivă.
Trecerea frontierei se face rapid în afara sezonului, dar poate dura în weekendurile de vară. Serbia nu este în Uniunea Europeană, deci se verifică actele, iar Cartea Verde este necesară dacă mergi cu mașina proprie.
Informațiile pentru vizitatori sunt publicate de biroul de turism al orașului, iar contextul național, de organizația națională de turism a Serbiei.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Subotica are cea mai bună arhitectură Art Nouveau din Serbia și una dintre cele mai bune din Europa Centrală, construită de o burghezie de graniță într-un stil care exista de doar câțiva ani.
Dă-i o zi întreagă, intră în primărie și în sinagogă, nu doar pe lângă ele, mergi până la Palić și combină vizita cu Szeged, peste graniță.
