Brutalism în Balcani: monumentele din fosta Iugoslavie

Mergiprinlume — Mon, 10 Aug 2026 05:38:50 +0000

Monumentele din fosta Iugoslavie arată ca niște obiecte căzute din altă lume: aripi de beton de treizeci de metri pe un deal gol, flori de piatră, structuri abstracte care nu seamănă cu niciun monument comemorativ obișnuit. Nu sunt sculpturi decorative și nu sunt ruine. Sunt memoriale ridicate pentru victimele celui de-al Doilea Război Mondial, într-un limbaj vizual inventat special ca să nu semene cu nimic din ce exista.

Articolul de față explică ce sunt aceste monumente, de ce arată așa, ce s-a întâmplat cu ele după destrămarea Iugoslaviei și care dintre ele se pot vizita realist astăzi, cu mașina, de către un călător din România. Spun de la început: sunt greu de ajuns, prost semnalizate și nu au bilete, ghizi sau program.

Ce sunt, de fapt, monumentele din fosta Iugoslavie

Termenul folosit local e spomenik, care înseamnă pur și simplu monument. Au fost ridicate între anii cincizeci și anii optzeci, comandate de statul iugoslav, pentru a marca locuri de bătălii, lagăre sau masacre din al Doilea Război Mondial.

Ce le face neobișnuite e forma. În loc de statui figurative, cum s-a construit în restul blocului comunist, Iugoslavia a ales abstracția totală: forme geometrice sau organice, fără chipuri, fără arme, fără steaguri, fără simboluri de partid.

Podgarić, pe cer senin. Foto: Pexels

Alegerea a fost deliberat politică. Iugoslavia lui Tito se rupsese de Moscova în 1948 și avea nevoie de un limbaj vizual propriu, care să nu semene nici cu realismul socialist sovietic, nici cu monumentele occidentale. În plus, într-o federație cu șase republici și mai multe etnii, abstracția avea un avantaj practic: nu favoriza pe nimeni.

Podgarić, cel mai fotografiat dintre toate

Monumentul Revoluției poporului din Moslavina, ridicat în 1967 după proiectul lui Dušan Džamonja, în centrul Croației. Două aripi curbate de beton, ridicate pe o colină, cu un miez metalic care le leagă.

Monumentul de la Podgarić, în Croația. Foto: Pexels

Monumentul, între dealuri. Foto: Pexels

E cel mai accesibil dintre marile monumente: se ajunge cu mașina pe drum asfaltat, la aproximativ o oră și jumătate de Zagreb, iar aleea de acces urcă direct spre el. Nu are program, nu are bilet și, în majoritatea zilelor, nu are pe nimeni.

Aripile de beton. Foto: Pexels

Podgarić, alb-negru. Foto: Pexels

Pentru un călător din România e și cel mai realist de bifat: intră natural într-un traseu spre coasta croată.

Tjentište, monumentul din vale

În Bosnia, în parcul național Sutjeska, se află memorialul bătăliei de pe Sutjeska, opera lui Miodrag Živković, terminat în 1971. Două aripi uriașe de beton, despărțite de o deschidere prin care se trece, așezate la capătul unei scări monumentale.

Memorialul de la Tjentište, în Bosnia. Foto: Pexels

Bătălia comemorată acolo, din 1943, a fost una dintre cele mai grele din campania partizanilor, cu pierderi foarte mari. Monumentul e conceput ca o trecere: mergi între cele două aripi, ca printr-o breșă.

Aripile memorialului Sutjeska. Foto: Pexels

E în parc național, deci drumul până acolo e frumos, dar lung. Se combină firesc cu Sarajevo, aflat la două ore și jumătate.

Celelalte monumente mari

Makedonium, la Kruševo, în Macedonia de Nord: o formă albă rotunjită, cu ferestre circulare de vitraliu, care arată ca un organism. Se vizitează pe dinăuntru.
Petrova Gora, în Croația: un turn placat cu inox, astăzi grav degradat, cu placajul furat în bună parte. Accesul e nesigur.
Kozara, în Bosnia: un cilindru vertical format din coloane de beton, într-un parc memorial.
Kadinjača, în Serbia: un ansamblu întins de blocuri de piatră pe o creastă.
Jasenovac, în Croația: floarea de piatră a lui Bogdan Bogdanović, memorial al fostului lagăr, tratat cu maximă gravitate.

Makedonium, la Kruševo. Foto: Pexels

Onest: pentru majoritatea acestora nu există aproape nicio documentare fotografică liberă, iar unele sunt în zone unde drumurile sunt proaste și semnalul telefonic lipsește. Se ajunge la ele cu pregătire, nu din întâmplare.

Ce s-a întâmplat cu ele după 1991

Destrămarea Iugoslaviei le-a lăsat fără proprietar și fără sens oficial. Statul care le comandase nu mai exista, iar noile state naționale aveau alte priorități de memorie, uneori chiar opuse.

Consecințele au fost concrete: bugetele de întreținere au dispărut, plăcile de inox și de bronz au fost furate pentru metal, iar unele monumente au fost deteriorate intenționat, în timpul războaielor din anii nouăzeci sau după.

Din câteva mii construite inițial, se estimează că mai puțin de jumătate se află astăzi într-o stare rezonabilă. Unele au fost restaurate în ultimii ani, prin proiecte locale sau internaționale, dar procesul e lent.

Casă memorială. Fotografia nu are locație confirmată. Foto: Pexels

Arc parabolic de beton. Locație neconfirmată. Foto: Pexels

De ce sunt controversate

Merită spus clar, fiindcă e ușor de trecut cu vederea când privești doar formele. Aceste monumente nu sunt neutre pentru oamenii care trăiesc lângă ele.

Pentru unii sunt memoriale ale unor victime reale, ale unor bătălii și lagăre în care au murit rude. Pentru alții sunt simboluri ale unui regim și ale unei federații în care nu se mai recunosc. Iar felul în care sunt fotografiate astăzi, ca obiecte estetice futuriste, deconectate de istoria lor, e criticat frecvent de istorici și de comunitățile locale.

Cum le vizitezi corect
Informează-te despre ce comemorează fiecare înainte să mergi. Nu urca pe monument și nu poza pe el: sunt memoriale, nu instalații de artă. Nu le trata ca decor pentru fotografii, mai ales la Jasenovac și la celelalte foste lagăre. Iar dacă întâlnești localnici, ține minte că pentru ei sunt parte din biografie, nu din estetică.

Brutalismul urban: Skopje, Belgrad, Priștina

Dincolo de monumente, fosta Iugoslavie are și un patrimoniu urban brutalist important, mult mai ușor de vizitat, fiindcă e în orașe.

Poșta Centrală din Skopje. Foto: Pexels

Skopje e cazul extrem. După cutremurul din 1963, care a distrus optzeci la sută din oraș, reconstrucția a fost făcută pe un plan semnat de arhitectul japonez Kenzo Tange, cu clădiri de beton spectaculoase: gara veche transformată în muzeu, poșta centrală în formă de floare, complexul universitar.

Detaliu de beton, în Skopje. Foto: Pexels

Skopje, printre structuri de beton. Foto: Pexels

La Priștina, Biblioteca Națională a Kosovo, terminată în 1982, e una dintre cele mai neobișnuite clădiri din Europa: nouăzeci și nouă de domuri de sticlă și o plasă metalică pe toată fațada.

Biblioteca Națională din Priștina. Foto: Pexels

Belgradul are Novi Beograd, un cartier întreg construit de la zero pe malul stâng al Savei, cu blocuri masive și clădiri administrative monumentale.

Belgrad, cu arhitectură modernistă. Foto: Pexels

Monumentul de pe Avala. Nu e brutalism, ci un mausoleu din 1938. Foto: Pexels

Un traseu realist, din România

Ce se poate face concret, cu mașina
Etapă	Obiectiv	Distanță
1	România spre Belgrad, arhitectura din Novi Beograd	600 km
2	Belgrad spre Sarajevo, prin Bosnia	300 km
3	Excursie la Tjentište, în parcul Sutjeska	150 km dus-întors
4	Sarajevo spre Zagreb	400 km
5	Excursie la Podgarić, cel mai accesibil monument	160 km dus-întors
6	Întoarcere prin Ungaria sau continuare spre coasta croată	variabil

Pentru varianta scurtă, care intră în orice drum spre Croația: Podgarić singur, ca oprire de două ore pe traseul spre coastă.

Beton brutalist. Locație neconfirmată. Foto: Pexels

Cea mai completă bază de date despre aceste monumente, cu localizări exacte, istoric și stare actuală, e arhiva independentă Spomenik Database. Informațiile oficiale despre Serbia sunt pe site-ul național de turism.

O notă despre fotografii
Petrova Gora, Kozara, Kadinjača și Jasenovac nu apar ilustrate aici, fiindcă nu există fotografii libere de drepturi cu ele. La fel, blocurile din Novi Beograd. Am refuzat imaginile în care oameni pozează pe monumente. Trei fotografii de beton din articol nu au locația confirmată, iar legendele lor spun asta. Monumentul de pe Avala, inclus pentru context, nu e brutalist, ci un mausoleu din 1938.

Întrebări frecvente (FAQ)

Ce sunt monumentele din fosta Iugoslavie?

Memoriale ridicate între anii cincizeci și optzeci pentru victimele și bătăliile din al Doilea Război Mondial, numite local spomenici. Sunt abstracte, fără chipuri, arme sau simboluri de partid, ceea ce le face unice în tot blocul comunist. Au fost o alegere deliberat politică a Iugoslaviei rupte de Moscova.

Care monument e cel mai ușor de vizitat?

Cel de la Podgarić, în centrul Croației, la aproximativ o oră și jumătate de Zagreb, pe drum asfaltat, cu alee de acces până sus. Nu are program și nu are bilet. Pentru un călător din România, intră natural într-un traseu spre coasta croată, ca oprire de două ore.

De ce arată atât de futurist?

Pentru că abstracția a fost o decizie politică. Iugoslavia se rupsese de Uniunea Sovietică în 1948 și avea nevoie de un limbaj vizual diferit de realismul socialist. În plus, într-o federație cu șase republici și mai multe etnii, formele abstracte aveau avantajul că nu favorizau nicio comunitate.

Se pot vizita toate?

Nu realist. Din câteva mii construite, mai puțin de jumătate sunt într-o stare rezonabilă, multe se află în zone cu drumuri proaste și fără semnal, iar unele au accesul nesigur din cauza degradării. Practic, se pot vizita bine câteva zeci, iar dintre acestea Podgarić și Tjentište sunt cele mai accesibile.

De ce sunt controversate?

Pentru că nu sunt neutre pentru oamenii care trăiesc lângă ele: pentru unii comemorează rude ucise, pentru alții simbolizează un regim și o federație dispărută. În plus, moda fotografierii lor ca obiecte estetice futuriste, rupte de istoria pe care o comemorează, e criticată de istorici și de comunitățile locale.

Ce s-a întâmplat cu ele după destrămarea Iugoslaviei?

Au rămas fără proprietar și fără buget de întreținere. Plăcile de inox și bronz au fost furate pentru metal, iar unele au fost deteriorate intenționat în timpul războaielor din anii nouăzeci. O parte au fost restaurate recent prin proiecte locale sau internaționale, dar procesul avansează lent.

Unde văd arhitectură brutalistă urbană în Balcani?

În Skopje, reconstruit după cutremurul din 1963 pe un plan al arhitectului japonez Kenzo Tange, cu poșta centrală și complexul universitar. La Priștina, Biblioteca Națională cu cele nouăzeci și nouă de domuri. Și în Novi Beograd, cartier construit de la zero pe malul stâng al Savei.

Cum ar trebui să mă comport la aceste monumente?

Ca la orice memorial: nu urca pe ele, nu poza pe structură și nu le trata ca decor, mai ales la fostele lagăre precum Jasenovac. Informează-te înainte despre ce comemorează fiecare. Sunt locuri de memorie pentru comunitățile din jur, nu instalații de artă în aer liber.

Concluzie

Monumentele din fosta Iugoslavie sunt printre cele mai neobișnuite obiecte construite în Europa secolului trecut, iar faptul că aproape nimeni nu le vizitează le face și mai stranii.

Merită văzute, dar cu context. Formele lor abstracte sunt spectaculoase, însă fiecare marchează un loc unde au murit oameni, iar comunitățile din jur încă își amintesc de ce au fost ridicate.

Pentru început, Podgarić. E la o oră și jumătate de Zagreb, pe drum bun, e gratuit și, în majoritatea zilelor, vei fi singurul om de pe deal.

The post Brutalism în Balcani: monumentele din fosta Iugoslavie first appeared on Mergi prin lume.

brutalism - Mergi prin lume