By
Există câteva sute de pasuri asfaltate în Alpi și, dacă ai timp, aproape toate merită. Șosele alpine cu motocicleta înseamnă însă altceva decât o listă de drumuri frumoase: înseamnă un sezon scurt, o planificare pe altitudine, un echipament care rezistă la douăzeci de grade diferență într-o oră și un ritm zilnic mult mai mic decât ai crede.
Articolul de față e ghidul de tur, nu clasamentul de priveliști. Care sunt pasurile de bază, când se deschid și când se închid, câți kilometri poți face realist într-o zi de curbe, ce iei cu tine, unde dormi și ce greșeli fac cei care merg prima dată în munți pe două roți.
Sezonul: când se poate și când nu
Prima decizie nu e traseul, ci data. Pasurile alpine înalte sunt închise cu zăpadă o bună parte din an, iar deszăpezirea lor durează săptămâni. Un tur planificat în mai poate găsi jumătate din puncte inaccesibile.
| Pas | Altitudine | Deschidere obișnuită | Închidere |
|---|---|---|---|
| Stelvio, Italia | 2.757 m | sfârșit de mai | început de noiembrie |
| Grossglockner, Austria | 2.504 m | început de mai | sfârșit de octombrie |
| Furka, Elveția | 2.429 m | mijloc de mai | octombrie |
| Timmelsjoch, Austria-Italia | 2.474 m | sfârșit de mai | mijloc de octombrie |
| Passo Giau, Italia | 2.236 m | deschis aproape tot anul | închideri scurte iarna |
A doua jumătate a lui iunie și prima jumătate a lui septembrie. Toate pasurile sunt deschise, traficul e mai mic decât în iulie-august, iar temperaturile de vale nu te sufocă în echipament. Sfârșitul lui septembrie e cel mai frumos vizual, dar diminețile sunt aproape de zero grade la altitudine.
Starea pasurilor se verifică înainte de plecare. Drumul alpin din Austria are un site propriu, grossglockner.at, cu program și tarife actualizate, iar informațiile despre Stelvio și zona Ortler sunt pe stelviopark.it.
Pasurile care merită: șosele alpine cu motocicleta
Stelvio, Italia
Cel mai cunoscut din Alpi și, pe versantul nordic, cel mai spectaculos vizual: patruzeci și opt de ace de par numerotate, aproape unul peste altul. Realitatea pe motocicletă e mai puțin romantică: e supraaglomerat vara, curbele sunt strâmte și lente, iar asfaltul e uzat pe alocuri.
Grossglockner, Austria
Un drum turistic cu taxă, cu asfalt impecabil, curbe largi și trafic reglementat. Se plătește la intrare, se închide noaptea și e cel mai confortabil pas mare din Alpi. Are și o ramificație până la un belvedere cu vedere spre ghețar.
Furka și pasurile elvețiene
Furka face parte dintr-un grup de patru pasuri, Furka, Grimsel, Susten și Nufenen, care se pot lega într-o buclă de o zi. Asfaltul elvețian e cel mai bun din Alpi, iar densitatea de curbe pe kilometru e cea mai mare de pe continent.
Dolomiții, Italia
Zona cu cea mai mare concentrare de pasuri scurte, legate între ele: Giau, Pordoi, Sella, Falzarego, Gardena. Se pot face patru sau cinci într-o singură zi, cu peisaj stâncos care nu seamănă cu nimic din restul Alpilor.
Cât poți face pe zi, realist
Aici greșesc cei mai mulți. Pe autostradă, patru sute de kilometri pe zi sunt o plimbare. Pe pasuri, două sute cincizeci sunt o zi grea, iar o sută optzeci sunt ritmul plăcut.
Motivele sunt simple: viteza medie pe un pas e între treizeci și cincizeci de kilometri pe oră, concentrarea cere pauze mai dese, iar opririle pentru fotografii se adună. La asta se adaugă oboseala fizică, fiindcă un drum cu o sută de curbe pe oră cere efort continuu.
| Tip de zi | Kilometri | Ore în șa | Câte pasuri mari |
|---|---|---|---|
| Zi de transfer, autostradă și drumuri de vale | 400 – 500 km | 6 – 7 ore | 0 – 1 |
| Zi bună de munte | 180 – 250 km | 6 – 8 ore | 3 – 4 |
| Zi de fotografie, fără grabă | 120 – 150 km | 7 – 8 ore | 2 – 3 |
Oprește la fiecare patruzeci de minute, chiar dacă nu ești obosit. Pe drum de munte, oboseala se instalează fără să o simți, iar prima ei manifestare e că începi să intri prea repede în curbe. Zece minute de pauză cu casca scoasă rezolvă complet problema.
Echipamentul pentru munte
Diferența de temperatură între o vale la o mie de metri și un pas la două mii cinci sute e frecvent de cincisprezece până la douăzeci de grade. Poți pleca la douăzeci și opt și ajunge sus la opt, în vânt.
Soluția nu e un costum gros, ci straturi: geacă cu membrană și căptușeală detașabilă, un strat termic subțire, mănuși de vară și încă o pereche mai groasă, un guler tubular. Tot ce nu porți trebuie să încapă undeva accesibil, nu pe fundul cufărului.
Ploaia la altitudine e rece, nu răcoritoare. Un echipament impermeabil sau o pereche de haine de ploaie separate nu sunt opțiuni, ci obligatorii. Asfaltul ud în curbă strânsă, la umbră, e cea mai frecventă cauză de căzături pe pasuri.
Ochelari de soare, fiindcă la două mii de metri lumina e mult mai puternică. Cremă de protecție solară, din același motiv. Și mănuși de rezervă, uscate, fiindcă mănușile ude sunt cel mai bun mod de a-ți strica o zi întreagă.
Trei trasee gata gândite
Bucla elvețiană, patru zile
Baza la Andermatt, în centrul Elveției. Zi cu Furka și Grimsel, zi cu Susten și Nufenen, zi spre Ticino și înapoi, zi de rezervă pentru vreme. Distanțe scurte, curbe multe, cea mai bună calitate a asfaltului din Alpi. Cea mai scumpă variantă ca preț de cazare.
Dolomiții, cinci zile
Baza la Cortina d’Ampezzo sau la Canazei. Se poate face un pas diferit în fiecare dimineață, cu întoarcere seara la aceeași cazare, ceea ce elimină complet bagajele de pe motocicletă. Peisaj unic și cazare mai ieftină decât în Elveția.
Marea traversare, opt zile
De la Salzburg la Nisa, prin Grossglockner, Timmelsjoch, Stelvio, pasurile elvețiene și Alpii francezi. E turul clasic, cu bagaje, cu cazare diferită în fiecare seară și cu aproximativ două mii de kilometri. Cere experiență și o motocicletă pregătită.
Cazare și logistică
Cazarea în satele de vale, la douăzeci sau treizeci de kilometri de pasuri, costă cu treizeci sau patruzeci la sută mai puțin decât cea de la baza pasului și e adesea mai bună. Diferența în timp de mers e de o jumătate de oră dimineața.
Multe pensiuni din Alpi se declară prietenoase cu motocicliștii, ceea ce înseamnă concret: garaj închis sau copertină, o priză pentru încărcat, un loc de uscat echipamentul și, uneori, o trusă de scule. Merită căutat explicit în descrierea cazării.
Rezervarea se face din timp pentru iulie și august, mai ales în weekend. În iunie și septembrie se poate merge și fără, dar nu în zonele foarte turistice.
Benzinăriile de pe pasuri sunt rare și se închid devreme, iar unele sate mici nu au deloc. Regula bună e să nu treci de jumătate de rezervor fără să alimentezi când ai ocazia, mai ales la sfârșit de zi și duminica.
Greșelile frecvente la primul tur alpin
Prima e planificarea prea ambițioasă. Un traseu pe hartă care arată ca o zi obișnuită devine, cu pasuri, o zi de opt ore de concentrare. Rezultatul e că grupurile ajung seara epuizate și încep să grăbească, exact când n-ar trebui.
A doua e viteza în curbe necunoscute. Pe drum de munte nu vezi ieșirea din curbă, iar pietrișul, apa de la izvor sau o vacă pe carosabil sunt situații reale, nu teoretice. Regula e să poți opri în distanța pe care o vezi.
A treia e ignorarea vremii. Furtunile de după-amiază sunt frecvente vara, se formează rapid și aduc grindină la altitudine. Verificarea prognozei dimineața și disponibilitatea de a schimba planul rezolvă majoritatea problemelor.
A patra, mai puțin evidentă: multe pasuri au restricții de zgomot, iar poliția austriacă și elvețiană verifică activ. Amenzile sunt mari, iar în Tirol există drumuri interzise complet motocicletelor peste un anumit prag de zgomot.
O notă despre fotografii
Fotografiile libere cu motociclete pe pasuri alpine identificate prin nume sunt aproape inexistente. Din tot ce apare aici, doar două imagini cu motociclete au locația confirmată: una din Dolomiți, lângă Cortina, și una din Tirol.
La fel, pentru Timmelsjoch, Sella și Gavia nu există fotografii libere deloc, iar pentru drumul alpin austriac imaginile sunt confirmate doar la nivel de regiune, nu de pas. Legendele spun în fiecare caz ce se vede și cât de sigură e locația.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Un tur pe șosele alpine cu motocicleta e mai puțin despre bifat pasuri și mai mult despre ritm. Cele mai bune zile din Alpi nu sunt cele cu cinci pasuri, ci cele cu trei și cu două ore petrecute la o cafea sus, uitându-te la vale.
Dacă e primul tău tur în munți, alege Dolomiții și o singură cazare pentru toată săptămâna. Faci un pas diferit în fiecare zi, dormi de fiecare dată în același loc, nu cari bagaje și înveți exact ce înseamnă opt ore de curbe fără să îți asumi și un traseu de traversare.
