By
Jurassic Coast este singurul sit din Anglia înscris în patrimoniul mondial UNESCO pentru valoare pur geologică. Are 154 de kilometri, începe în Devon și se termină în Dorset, iar mergând spre est parcurgi 185 de milioane de ani de istorie a Pământului în ordine cronologică. Este, în același timp, unul dintre puținele locuri din lume unde poți ridica de pe plajă o fosilă și să o iei acasă legal.
Ce vezi de fapt pe cei 154 de kilometri, unde se găsesc fosile, ce reguli există și care sunt opririle care merită timpul tău.
Ce este Jurassic Coast și de ce a intrat în UNESCO
Sub numele oficial de coasta Dorsetului și a estului Devonului, situl a fost înscris în patrimoniul mondial în 2001. Motivul nu are legătură cu frumusețea, deși nu duce lipsă de ea, ci cu faptul că straturile de rocă expuse aici formează o secvență aproape neîntreruptă din triasic, jurasic și cretacic.
Traseul începe la Orcombe Point, lângă Exmouth, în Devon, și se termină la Old Harry Rocks, lângă Studland, în Dorset. Numele este parțial înșelător: doar treimea de mijloc este propriu-zis jurasică. Capătul vestic este triasic, iar cel estic, cretacic.
Cum se citesc 185 de milioane de ani de la vest la est
Straturile sunt înclinate spre est, ceea ce înseamnă că, mergând în această direcție, treci de la roci vechi la roci tot mai noi. Este cel mai simplu curs de geologie pe care îl poți face plimbându-te.
- Vest, în Devon: gresie roșie de triasic, formată în deșert. De aici vine culoarea cărămizie a falezelor de la Sidmouth și Budleigh Salterton.
- Centru, în jurul Lyme Regis: argile și calcare de jurasic, depuse pe fundul unei mări calde. Acesta este stratul cu fosile.
- Est, spre Purbeck: calcar de Portland și cretă albă din cretacic. Din calcarul de Portland este construită catedrala St Paul din Londra.
Fiecare culoare de faleză corespunde altui mediu preistoric: deșert, mare tropicală, lagună. Nu trebuie să știi geologie ca să observi trecerea, pentru că se vede cu ochiul liber de pe plajă.
Mary Anning, femeia care a schimbat paleontologia
Mary Anning s-a născut la Lyme Regis în 1799, într-o familie săracă, și a strâns fosile de pe plajă de copil, ca să le vândă turiștilor. La doisprezece ani, împreună cu fratele ei, a scos primul schelet de ihtiozaur identificat corect ca atare. A urmat primul plesiozaur complet și primul pterozaur descoperit în afara Germaniei.
Descoperirile ei au ajuns în lucrări științifice semnate de bărbați, iar ea nu a putut deveni membră a Societății Geologice, pentru că era femeie. A murit la 47 de ani, recunoscută în cercul restrâns al specialiștilor și necunoscută publicului. O statuie i-a fost ridicată la Lyme Regis abia recent, după o campanie pornită de o elevă din oraș.
Muzeul din Lyme Regis este construit chiar pe locul casei în care s-a născut. Centrul patrimoniului de la Charmouth, la trei kilometri, organizează plimbări ghidate de căutare a fosilelor, cu explicații despre ce anume se poate lua și ce nu. Ambele sunt potrivite pentru copii și costă foarte puțin.
Cum cauți fosile fără să faci rău și fără să pățești ceva
Regula de bază este simplă: se colectează de pe plajă, dintre pietrele desprinse deja, niciodată din faleză. Săpatul în perete este interzis, distruge situl și te pune într-un pericol foarte concret, pentru că surpările sunt frecvente și nu dau niciun semn înainte.
- Cea mai bună perioadă este iarna și începutul primăverii, după furtuni, când marea sapă în faleză și scoate material nou la iveală.
- Cele mai bune plaje sunt Charmouth și Black Ven, între Charmouth și Lyme Regis. Amoniții și belemniții se găsesc frecvent.
- Nu sta niciodată la baza falezei și nu te cațăra pe ea, indiferent cât de stabilă pare.
- Verifică tabelul mareelor. Multe porțiuni se închid complet la flux și oamenii rămân blocați în fiecare an.
- Descoperirile importante se raportează. Există un cod de conduită local pentru colectare, respectat de muzee și de colecționari.
Realist vorbind, vei găsi amoniți mici, fragmente de belemniți și cochilii. Un schelet de ihtiozaur este puțin probabil, dar se mai întâmplă și de obicei este raportat imediat.
Opririle care merită, de la Exmouth la Studland
Nu poți vedea tot într-o zi și nici nu ai de ce. Acestea sunt punctele care dau cel mai mult pentru timpul investit, în ordine de la vest la est.
- Sidmouth și Branscombe: faleze roșii de triasic și plaje de pietriș, partea liniștită și cea mai puțin vizitată.
- Lyme Regis: orașul lui Mary Anning, cu digul curbat numit Cobb și cu cel mai bun muzeu al coastei.
- Charmouth: plaja de referință pentru căutat fosile, cu centru de informare la fața locului.
- Golden Cap: cel mai înalt punct de pe coasta de sud a Angliei, 191 de metri, cu urcare de aproximativ o oră.
- Chesil Beach: o barieră de pietriș de 29 de kilometri, cu pietrele sortate natural după mărime pe toată lungimea.
- Lulworth Cove: un golf aproape circular, săpat de mare printr-o spărtură în stratul dur.
- Durdle Door: arcada de calcar din toate fotografiile, la douăzeci de minute de mers de la parcare.
- Old Harry Rocks: stânci albe de cretă la capătul estic, la o plimbare ușoară din Studland.
Durdle Door și Lulworth Cove sunt pe același domeniu privat și se pot vedea împreună într-o jumătate de zi. Parcarea se plătește, se umple până la ora zece vara și, în weekendurile cu vreme bună, drumul de acces se blochează complet.
Traseul pe jos și cât din el are sens să faci
South West Coast Path, cel mai lung traseu marcat din Anglia, cu peste o mie de kilometri, acoperă întreaga coastă jurasică pe ultima lui porțiune. Nu este dificil tehnic, dar urcă și coboară permanent, iar mulți subestimează asta.
O zi bună înseamnă între zece și cincisprezece kilometri, cu opriri. Etapa de la Lulworth Cove la Durdle Door și mai departe spre vest este cea mai spectaculoasă și, din păcate, cea mai abruptă. Porțiunea dintre Lulworth și Kimmeridge trece printr-un poligon militar, deschis publicului doar în anumite weekenduri și în vacanțe.
Autobuzul de coastă funcționează sezonier și îți permite să mergi pe jos într-un singur sens, ceea ce schimbă complet planificarea. Verifică orarul înainte, pentru că iarna dispare.
Cum ajungi, unde stai și când mergi
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Din Londra cu trenul | Waterloo – Weymouth, aproximativ 3 ore |
| Capătul vestic | tren până la Exeter, apoi local spre Exmouth |
| Baze bune | Lyme Regis, Weymouth, Swanage, West Lulworth |
| Zile necesare | 3 pentru esențial, 5 – 6 pentru toată coasta |
| Sezon pentru fosile | iarna și primăvara devreme, după furtuni |
| Sezon pentru mers | mai, iunie și septembrie |
| Parcări | se plătesc peste tot, se umplu până la ora 10 vara |
Cazarea în Dorset vara se rezervă cu mult timp înainte, iar Weymouth este cea mai bună bază dacă vrei transport public. Cu mașina, West Lulworth te pune la câteva minute de arcadă și îți permite să ajungi acolo înainte de mulțime.
Hărțile, starea traseelor și evenimentele sunt publicate de organizația care administrează situl, iar motivația înscrierii în patrimoniul mondial este descrisă de UNESCO.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Jurassic Coast este un sit UNESCO înscris pentru geologie, nu pentru peisaj, chiar dacă arcada de la Durdle Door și stâncile albe de la Old Harry ajung în toate fotografiile.
Vino iarna sau primăvara devreme dacă vrei fosile, vara dacă vrei mers pe jos și plajă, verifică mareele înainte de fiecare coborâre și nu te apropia niciodată de baza falezei.
