By
În colțul de sud-vest al Angliei, curentul cald al Atlanticului face ceva neașteptat: permite palmieri, ferigi arborescente și camelii care înfloresc în ianuarie. Grădinile din Cornwall sunt cea mai mare concentrare de grădini subtropicale din nordul Europei, iar în mijlocul lor, într-o carieră de argilă abandonată, stau cele mai mari sere din lume.
Articolul de față e ghidul practic: ce e de fapt Proiectul Eden și cât timp îți ia, care sunt celelalte grădini care merită, când înfloresc, cât costă biletele, cum se leagă totul într-un traseu de trei zile și ce mai are coasta din jur, care e, la fel de important, motivul real al drumului.
Grădinile din Cornwall: de ce cresc palmieri aici
Peninsula e înconjurată de apă pe trei laturi și e spălată de Curentul Golfului, care aduce apă caldă din Atlanticul tropical. Consecința e că îngheață extrem de rar, iar temperatura de iarnă rareori coboară sub zero grade.
Asta a permis, începând din secolul al nouăsprezecelea, o modă locală: proprietarii de moșii finanțau expediții botanice în Himalaya, China și America de Sud și plantau ce se aducea. Multe dintre grădinile de azi sunt, practic, colecții de plante exotice vechi de o sută cincizeci de ani.
Rezultatul e o combinație care nu există nicăieri altundeva în Marea Britanie: rododendroni himalaieni de zece metri, ferigi arborescente din Tasmania și palmieri, la câteva sute de metri de plaje și faleze tipic britanice.
Proiectul Eden: ce e și cât timp îți ia
E construit într-o carieră de caolin epuizată, adâncă de șaizeci de metri, redeschisă publicului în 2001. În fundul carierei stau două grupuri de cupole geodezice legate între ele, fiecare adăpostind un climat diferit.
Biomul tropical e cel mai mare din lume: are peste cincizeci de metri înălțime, temperatură constantă în jurul a treizeci de grade și umiditate foarte mare. Înăuntru cresc bananieri, arbore de cauciuc, cafea, cacao și o pădure tropicală completă, cu pasarelă suspendată în coroana copacilor.
Biomul mediteranean e mai mic și mai uscat, cu măslini, viță de vie, citrice și plante din California și Africa de Sud. Restul sitului, în aer liber, are grădini tematice pe pantele carierei.
| Element | Detaliu |
|---|---|
| Timp necesar | 3 – 5 ore pentru tot situl |
| Preț bilet adult | în jur de 40 de lire, mai ieftin online |
| Bilet valabil un an | da, dacă îl înregistrezi la ieșire |
| Cel mai aglomerat | vacanțele școlare, iulie și august |
| Îmbrăcăminte | straturi: e cald în biom, rece afară |
Începe cu biomul tropical dimineața devreme, când e mai gol și mai puțin sufocant. La prânz devine greu de suportat pentru mulți, din cauza umidității. Programul complet și biletele sunt pe site-ul oficial. Biletul înregistrat la ieșire e valabil un an întreg, ceea ce merită dacă stai mai multe zile în zonă.
Celelalte grădini care merită
Proiectul Eden e cel mai cunoscut, dar nu neapărat cel mai frumos. Peninsula are câteva zeci de grădini istorice deschise publicului, majoritatea administrate de fundații de patrimoniu sau de familii.
Grădinile pierdute de la Heligan
O moșie victoriană abandonată după Primul Război Mondial, în care grădinarii nu s-au mai întors de pe front. A rămas invadată de vegetație șaptezeci de ani și a fost redescoperită și restaurată începând din 1990. Are grădini de legume funcționale, o junglă subtropicală într-o vale și două sculpturi de pământ acoperite cu iarbă, devenite emblematice.
Grădinile din valea Helford
Trebah și Glendurgan sunt două grădini vecine, coborâte pe pantele unei văi până la o plajă privată. Sunt cele mai spectaculoase subtropical din zonă, cu ferigi arborescente uriașe și tuneluri de rododendroni.
Grădinile de la castelele de coastă
St Michael’s Mount are o grădină în terase agățată de stânca insulei, deschisă doar câteva zile pe săptămână. E, probabil, cea mai bine plasată grădină din Marea Britanie.
Multe dintre ele sunt administrate de aceeași fundație națională de patrimoniu, iar un abonament anual se amortizează dacă vizitezi mai mult de trei. Detalii pe site-ul fundației.
Când înfloresc și când mergi
Aici e avantajul cel mai mare al regiunii: sezonul începe mult mai devreme decât în restul Marii Britanii, iar unele plante înfloresc în plină iarnă.
| Perioadă | Ce înflorește |
|---|---|
| Ianuarie – februarie | Camelii, magnolii timpurii, ghiocei |
| Martie – aprilie | Magnolii mari, narcise, primele rododendroni |
| Mai | Rododendroni și azalee, vârful sezonului |
| Iunie – iulie | Hortensii, plante subtropicale, trandafiri |
| August – septembrie | Hortensii târzii, grădini de vară |
Luna cea mai spectaculoasă pentru grădini e mai, când rododendronii și azaleele sunt în plină floare. Luna cea mai bună pentru combinația grădini plus coastă e iunie, cu zile lungi și vreme mai stabilă.
Iulie și august sunt lunile de vacanță școlară britanică: totul e plin, cazarea costă dublu, iar drumurile înguste devin greu de circulat. Cine poate alege, evită complet aceste două luni.
Coasta, celălalt motiv al drumului
Ar fi o greșeală să vii aici doar pentru grădini. Peninsula are peste o mie de kilometri de potecă de coastă marcată, faleze abrupte, plaje cu nisip alb și sate de pescari cu case albe.
Kynance Cove, pe peninsula Lizard, cel mai sudic punct al Angliei, are stânci de serpentin verde și apă turcoaz care nu pare britanică. Se ajunge pe jos, de la o parcare aflată la un kilometru.
Satele merită la fel de mult: Port Isaac, cu străduțe atât de înguste încât mașinile nu intră, Padstow, cu cea mai bună mâncare de pește din regiune, și Charlestown, port georgian păstrat integral, folosit frecvent ca decor de film.
St Michael’s Mount, insula cu mănăstire din golful Mount’s Bay, se poate atinge pe jos, pe o pasarelă de piatră vizibilă doar la reflux, câteva ore pe zi. La flux se ajunge cu barca.
Un traseu de trei zile
Peninsula are aproximativ o sută treizeci de kilometri lungime, iar drumurile sunt înguste și lente. Un traseu rezonabil nu încearcă să acopere tot, ci alege o zonă.
| Ziua | Dimineața | După-amiaza |
|---|---|---|
| Ziua 1 | Proiectul Eden, la deschidere | Charlestown și coasta de sud |
| Ziua 2 | Heligan | Valea Helford, grădinile subtropicale |
| Ziua 3 | St Michael’s Mount, la reflux | Kynance Cove sau St Ives |
Cu mașina, din Londra sunt cinci sau șase ore. Cu trenul, până la Truro sau St Austell, în circa cinci ore, dar apoi ai nevoie oricum de mașină pentru grădini, care sunt răspândite pe drumuri secundare.
Informații despre regiune, inclusiv despre grădinile mai puțin cunoscute, sunt pe portalul turistic local.
Costuri, cazare și detalii practice
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Cazare, două nopți | 130 lire | 320 lire |
| Proiectul Eden | 38 lire | 38 lire |
| Două grădini istorice | 30 lire | 60 lire, cu abonament de fundație |
| Închiriere mașină, trei zile | 90 lire | 160 lire |
| Mâncare | 90 lire | 200 lire |
| Total | aproximativ 378 lire | aproximativ 778 lire |
Drumurile din interiorul peninsulei sunt foarte înguste, mărginite de ziduri de piatră și garduri vii înalte, adesea cu o singură bandă și cu locuri de trecere marcate. Nu e periculos, dar e lent și cere obișnuință.
Ritualul local de după-amiază e cream tea: un scone cald, dulceață de căpșuni și smântână groasă. Ordinea straturilor e subiect de dispută veche între Cornwall, unde se pune întâi dulceața, și comitatul vecin Devon, unde se pune întâi smântâna.
Cazarea, mai ales în mai și iunie, când combinația de grădini înflorite și zile lungi atrage cei mai mulți vizitatori. Biletele la Proiectul Eden, cu interval orar. Și, dacă vrei grădina de la St Michael’s Mount, verifică zilele de deschidere: nu e deschisă în fiecare zi.
O notă despre fotografii
Coasta, satele, falezele și insula cu mănăstire apar aici în fotografii reale din Cornwall, toate cu localitatea confirmată. Asta acoperă bine jumătate din articol.
Cealaltă jumătate nu are acoperire. Cupolele geodezice de la Proiectul Eden, imaginea prin care e cunoscut locul, nu au nicio fotografie cu licență liberă. Există o singură imagine confirmată de acolo, din interiorul biomului tropical, și o folosim. Restul serelor și cupolelor din articol sunt din alte părți, iar grădinile subtropicale de la Heligan, Trebah și Glendurgan nu au nici ele fotografii libere. Legendele spun de fiecare dată ce se vede.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Grădinile din Cornwall funcționează cel mai bine dacă nu le tratezi ca pe o listă de bifat. Proiectul Eden e spectaculos, dar e o construcție. Grădinile vechi din văile de pe coastă, cu ferigi arborescente și tuneluri de rododendroni care coboară până la o plajă, sunt lucrul care nu se găsește nicăieri altundeva în nordul Europei.
Trei zile sunt suficiente, cu o zi pentru Eden, una pentru grădinile istorice și una pentru coastă. Vino în mai sau iunie, evită vacanța școlară britanică și lasă-ți o după-amiază liberă pentru un scone cald și o plimbare pe faleză.
