By
Rotterdam e singurul oraș mare din Olanda care nu are centru istoric, iar asta îl face cel mai interesant din țară pentru cine se uită la clădiri. În mai puțin de o oră, în mai 1940, bombardamentul german a șters aproape complet centrul. Ce a urmat a fost o decizie care a definit orașul: în loc să reconstruiască ce fusese, olandezii au construit altceva.
Articolul de față e un ghid de arhitectură prin oraș: ce clădiri merită văzute și de ce, în ce ordine se leagă pe jos, ce se vizitează pe dinăuntru și ce se admiră de afară, plus un traseu de două zile și partea practică pentru un vizitator din România.
De ce Rotterdam arată așa
La 14 mai 1940, în timpul invaziei germane a Olandei, centrul orașului a fost bombardat timp de aproximativ un sfert de oră. Aproape treizeci de mii de clădiri au fost distruse, iar optzeci de mii de oameni au rămas fără locuință.
Decizia luată după război a fost neobișnuită pentru Europa acelor ani. Varșovia, Gdańsk sau Nürnberg și-au reconstruit centrele identic, cărămidă cu cărămidă. Rotterdam a refuzat: a păstrat trasarea nouă a străzilor și a decis să construiască un oraș modern.
Rezultatul, șaptezeci de ani mai târziu, e cel mai bun laborator de arhitectură contemporană din Europa. Nu pentru că fiecare clădire e frumoasă, ci pentru că orașul a permis experimentul acolo unde altele au preferat pastișa.
Casele cubice, experimentul care a funcționat
Sunt cea mai fotografiată clădire a orașului: treizeci și opt de cuburi galbene, fiecare înclinat la patruzeci și cinci de grade și așezat pe un pilon hexagonal. Au fost construite în 1984 după proiectul lui Piet Blom, care le-a gândit ca pe niște copaci ai unei păduri urbane.
Ideea de bază era practică: complexul acoperă o stradă circulată, iar locuințele stau deasupra ei, fără să blocheze traficul. Sunt locuite și astăzi, iar unul dintre cuburi e amenajat ca muzeu, cu mobilier adaptat pereților înclinați. Se vizitează pentru o sumă mică și merită, fiindcă înțelegi imediat cât de greu e de locuit acolo.
Markthal: piața cu tavan pictat
Deschisă în 2014, e o hală de piață în formă de potcoavă uriașă, cu apartamente în structura arcuită și cu tarabe la parter. Are o particularitate care o face celebră: tot interiorul bolții e acoperit de o pictură digitală de unsprezece mii de metri pătrați, cu fructe, legume și flori.
Cele două capete ale potcoavei sunt închise cu pereți de sticlă suspendați pe cabluri, o soluție inginerească neobișnuită care face ca hala să pară deschisă din exterior.
E gratuită, e deschisă zilnic și e cel mai bun loc de prânz din centru. Chiar lângă ea sunt casele cubice și stația de metrou Blaak, cu acoperișul ei circular care iese din pământ ca o farfurie.
Podul Erasmus și malul de sud
Podul Erasmus, terminat în 1996, e simbolul orașului modern: opt sute de metri lungime și un pilon alb înclinat de o sută treizeci și nouă de metri, de unde îi vine porecla, Lebăda.
Peste el se ajunge în Kop van Zuid, fostă zonă portuară transformată complet în ultimele trei decenii. Aici se află De Rotterdam, un complex de trei turnuri decalate pe verticală, semnat de Rem Koolhaas, arhitectul olandez cel mai influent al generației sale, născut chiar în acest oraș.
Tot din Kop van Zuid se vede cel mai bine contrastul care definește Rotterdamul: docuri istorice de cărămidă, cu depozite din secolul al nouăsprezecelea, la baza unor turnuri de sticlă de o sută cincizeci de metri.
Gara centrală și clădirile publice
Redeschisă în 2014 după o reconstrucție completă, gara are un acoperiș triunghiular de oțel inoxidabil, îndreptat ca un vârf de săgeată spre centrul orașului. E una dintre cele mai bune gări moderne din Europa și primul lucru pe care îl vezi la sosire.
Alte clădiri publice care merită: biblioteca centrală, cu țevi galbene de instalații scoase la exterior, în stilul Centrului Pompidou, muzeul Boijmans Van Beuningen cu depozitul lui vizitabil, o clădire în formă de bol acoperit cu oglinzi, și Euromast, turnul de o sută optzeci și cinci de metri construit pentru expoziția din 1960.
Ce a supraviețuit din orașul vechi
Puțin, dar există. Delfshaven, un cartier de la marginea centrului, a scăpat de bombardament și arată ca un orășel olandez clasic: canal, case înguste cu frontoane, o moară de vânt și un pod basculant.
Are și o poveste: din portul acesta au plecat, în 1620, Părinții Pelerini spre Anglia și apoi spre America, cu Mayflower. Biserica din care s-au rugat înainte de plecare există și azi.
În centru, Het Witte Huis, o clădire albă de zece etaje din 1898, a fost primul zgârie-nori din Europa și e una dintre puținele construcții din zonă care au rezistat bombardamentului. Stă lângă Oude Haven, portul vechi, plin de bărci istorice și de terase.
Portul, partea pe care puțini o văd
Rotterdam are cel mai mare port al Europei și al zecelea din lume, întins pe patruzeci de kilometri până la Marea Nordului. E o parte esențială din identitatea orașului și se poate vizita.
Cel mai simplu mod e o croazieră de o oră și jumătate prin bazinele portuare, care pleacă din centru. Vezi terminale de containere, macarale automate și nave de mărimi greu de estimat de pe uscat. Există și trasee mai lungi, până la Europoort.
Un traseu de două zile
| Interval | Traseu |
|---|---|
| Ziua 1, dimineața | Gara centrală, apoi pe jos spre Blaak: casele cubice și Markthal |
| Ziua 1, după-amiaza | Oude Haven, Het Witte Huis, apoi podul Erasmus pe jos |
| Ziua 1, seara | Kop van Zuid, cu turnurile luminate și priveliștea spre centru |
| Ziua 2, dimineața | Muzeul Boijmans și depozitul lui vizitabil, apoi Euromast |
| Ziua 2, după-amiaza | Croazieră în port, o oră și jumătate |
| Ziua 2, seara | Delfshaven, pentru contrastul cu restul orașului |
Orașul e compact și plat, deci se merge mult pe jos sau cu bicicleta închiriată. Metroul și tramvaiul acoperă restul, cu un card de transport reîncărcabil.
Practic: cum ajungi și cât costă
- Cu avionul: cel mai simplu prin Amsterdam Schiphol, de unde trenul direct ajunge în Rotterdam în douăzeci și cinci de minute cu trenul rapid. Rotterdam are și aeroport propriu, mai mic.
- Ca excursie de o zi: din Amsterdam sunt patruzeci de minute cu trenul, deci mulți vin doar pentru o zi. E prea puțin, dar funcționează dacă vrei doar cuburile și Markthal.
- Prețuri: cazarea costă cu douăzeci până la treizeci la sută mai puțin decât în Amsterdam, la același nivel, ceea ce face din Rotterdam o bază bună pentru explorat Olanda.
- Când mergi: din aprilie până în octombrie. Vremea olandeză e capricioasă tot anul, dar arhitectura se vede și pe ploaie, iar orașul are muzee bune pentru zilele proaste.
- Cât stai: două zile pentru arhitectură, trei dacă adaugi Delft și Haga, ambele la mai puțin de o jumătate de oră cu trenul.
Informațiile oficiale pentru vizitatori sunt pe site-ul oficial de turism al Rotterdamului, iar despre proiectele urbane în curs pe portalul municipalității.
Biblioteca centrală, cu țevile ei galbene, nu apare ilustrată în acest articol: nu există nicio fotografie liberă de drepturi cu ea. La fel, depozitul-bol al muzeului Boijmans. Le descriu în text, dar nu pretind că le arăt.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Rotterdam e orașul care a transformat o catastrofă într-o decizie de design. Nu a refăcut ce a pierdut, ci a construit altceva, iar rezultatul e cel mai bun loc din Europa pentru cine vrea să vadă arhitectură contemporană concentrată.
Traseul care funcționează: gara, cuburile și Markthal în prima dimineață, podul Erasmus pe jos spre malul de sud, iar a doua zi muzeul și portul.
Iar dacă vizitezi Olanda și te-ai gândit doar la Amsterdam, ia în calcul varianta inversă: dormi în Rotterdam, unde e cu o treime mai ieftin, și fă din capitală o excursie de o zi.
