By
Wrocław are o piață medievală printre cele mai frumoase din Europa Centrală, peste o sută de poduri, douăsprezece insule pe râu și opt sute de pitici de bronz ascunși prin oraș. E al patrulea oraș al Poloniei, a aparținut pe rând la cinci state diferite și e, dintre toate orașele poloneze mari, cel mai puțin vizitat de români.
Articolul de față e ghidul practic: ce se vizitează și în ce ordine, de unde vin piticii și cum îi găsești, ce merită din afara centrului, cât costă două zile acolo și de ce orașul are un trecut atât de complicat.
Wrocław: de ce merită și de ce e atât de puțin cunoscut
Orașul are șase sute de mii de locuitori și o sută de mii de studenți, ceea ce îl face unul dintre cele mai tinere orașe mari din Polonia. Are un centru medieval compact, refăcut după 1945, și o viață de noapte pe măsura populației studențești.
Motivul pentru care e mai puțin cunoscut ține de istorie. Până în 1945 s-a numit Breslau și a fost german timp de două secole, iar înainte boemian și austriac. După război, populația germană a fost expulzată, iar orașul a fost repopulat cu polonezi mutați din estul țării, care deveniseră cetățeni sovietici peste noapte.
Consecința e că orașul nu are continuitate de locuitori. Aproape nimeni din Wrocławul de azi nu are bunici născuți acolo, iar asta se simte: e un oraș care și-a construit identitatea de la zero, în șaptezeci de ani.
Piața mare și centrul vechi
Rynek e a doua piață medievală ca mărime din Polonia, după cea din Cracovia, și are o particularitate: nu e goală în mijloc, ci are un bloc întreg de clădiri chiar în centru, inclusiv primăria veche.
Primăria, cu fațada ei gotică de cărămidă, a fost construită în etape, timp de peste două sute de ani, ceea ce se vede: fiecare parte e în alt stil. În subsol funcționează, din 1273, o berărie care se pretinde cel mai vechi restaurant din Europa aflat în funcțiune neîntreruptă. Detalii despre oraș și despre restul Poloniei sunt pe site-ul oficial de turism.
Alături e Plac Solny, fosta piață de sare, astăzi piață de flori deschisă non-stop. Noaptea, cu standurile luminate pe caldarâm, e unul dintre cele mai frumoase colțuri din oraș.
La câteva străzi, turnul bisericii Sfânta Elisabeta, de nouăzeci și unu de metri, se urcă pentru cea mai bună panoramă a centrului.
Piticii de bronz: de unde vin, de fapt
Sunt peste opt sute, au între douăzeci și treizeci de centimetri și sunt împrăștiați prin tot orașul: pe trotuare, pe pervazuri, la baza clădirilor, la intrarea în magazine. Sunt cea mai cunoscută atracție a orașului și, în același timp, cea mai prost înțeleasă.
Nu sunt o invenție turistică. Vin dintr-o mișcare de protest anticomunistă din anii optzeci, numită Alternativa Portocalie, care organiza acțiuni absurde ca formă de rezistență: manifestații cu oameni îmbrăcați în pitici, distribuiri de hârtie igienică, sărbătoriri ale zilei poliției.
Ideea a pornit de la un detaliu concret. Autoritățile acopereau graffitiurile antiguvernamentale cu pete de vopsea, iar activiștii au început să picteze pitici peste pete. Primul pitic de bronz a fost instalat în 2001, în memoria mișcării. Restul au venit după, sponsorizați de firme, instituții și persoane private.
Se vând hărți la orice chioșc de suveniruri, cu câțiva zloți, și există și aplicații gratuite. Cu copii, e cea mai bună activitate din oraș: transformă o plimbare obișnuită într-o vânătoare de comori. Nu încerca să îi găsești pe toți, nici localnicii nu știu unde sunt toți.
Insula Catedralei și podurile
Ostrów Tumski e cea mai veche parte a orașului, locuită din secolul al zecelea, și partea care arată cel mai puțin polonez: e liniștită, plină de biserici de cărămidă și de clădiri ecleziastice.
Tehnic, nu mai e o insulă: brațul râului care o separa a fost astupat în secolul al nouăsprezecelea. A rămas însă numele și atmosfera.
Aici se află un obicei care nu mai există aproape nicăieri: cele o sută treizeci de felinare cu gaz de pe insulă sunt aprinse manual, în fiecare seară, de un lampagiu îmbrăcat de epocă, și stinse dimineața. Nu e spectacol pentru turiști, ci sistemul real de iluminat al zonei.
Podul Tumski, care leagă insula de mal, e podul îndrăgostiților, cu parapetul acoperit de lacăte. Orașul are peste o sută de poduri și pasarele, mai multe decât Veneția, deși mult mai puțin spectaculoase.
Hala Centenarului și partea modernă
La trei kilometri de centru se află o clădire care e în patrimoniul mondial UNESCO și pe care majoritatea vizitatorilor o ratează: Hala Centenarului, terminată în 1913, cu cea mai mare cupolă de beton armat construită până la acea dată.
Deschiderea cupolei e de șaizeci și cinci de metri, iar structura de nervuri de beton a fost, la vremea ei, o demonstrație tehnică fără precedent. Clădirea funcționează și astăzi ca sală de evenimente.
În fața ei e o fântână multimedia mare, cu spectacole de apă, lumină și muzică, gratuite, în sezonul cald. E locul unde își petrec serile familiile din oraș.
În aceeași zonă sunt și grădina japoneză, amenajată tot pentru expoziția din 1913, și grădina zoologică, cu un acvariu mare dedicat bazinului Amazonului.
Universitatea și interioarele baroce
Clădirea principală a universității, o fațadă barocă de peste o sută șaptezeci de metri pe malul Odrei, adăpostește Aula Leopoldina, una dintre cele mai spectaculoase săli baroce din Europa Centrală, cu fresce, stucaturi și sculpturi pe tot tavanul.
Se vizitează contra unui bilet mic, împreună cu turnul matematic de deasupra, de pe care se vede tot orașul vechi. E, ca raport calitate-preț, cea mai bună vizită din oraș.
Tot din patrimoniul mai puțin cunoscut face parte Panorama Racławice, o pictură circulară de o sută douăzeci de metri lungime și cincisprezece înălțime, expusă într-o rotondă construită special. A fost ascunsă în perioada comunistă, fiindcă înfățișa o victorie poloneză împotriva rușilor.
Ce se mănâncă și unde
Bucătăria poloneză e consistentă și foarte ieftină față de vestul Europei. Piesa centrală sunt pierogi, coltunașii umpluți cu brânză și cartofi, cu carne, cu varză și ciuperci sau, în varianta dulce, cu fructe.
Alte feluri de încercat: żurek, o supă acră din făină de secară fermentată, servită cu cârnat și ou; bigos, tocană de varză murată cu carne, gătită zile în șir; și placki ziemniaczane, plăcinte de cartofi rase.
Instituția locală se numește bar mleczny, cantină de stat rămasă din perioada comunistă, subvenționată și astăzi. Se mănâncă acolo o masă completă cu câțiva euro, la aceleași mese la care mănâncă studenții și pensionarii.
În Polonia, pierogi se comandă la porție de opt sau zece bucăți, nu la gramaj, iar prețul afișat e de obicei pentru porția întreagă. O porție e o masă completă pentru o persoană. Cele prăjite, numite ruskie odsmażane, sunt varianta pe care o comandă localnicii.
Practic: cum ajungi, cât costă, când mergi
Wrocław are aeroport propriu, cu zboruri low-cost, inclusiv din România. Din aeroport, autobuzul până în centru durează treizeci de minute. Gara principală, o clădire neogotică din 1857, e o atracție în sine. Informații despre oraș și programul evenimentelor sunt pe portalul turistic al orașului.
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Cazare, o noapte | 45 euro | 110 euro |
| Transport local | 6 euro | 12 euro |
| Muzee și turn | 20 euro | 35 euro |
| Mâncare, două zile | 30 euro | 85 euro |
| Total | aproximativ 101 euro | aproximativ 242 euro |
Cea mai bună perioadă e din mai până în septembrie, cu mai și septembrie ca alegeri optime. Decembrie are un târg de Crăciun bun în piața mare, dar e frig sever, sub zero grade constant.
Orașul se parcurge integral pe jos, cu excepția Halei Centenarului, unde se ajunge cu tramvaiul în douăzeci de minute.
O notă despre fotografii
Orașul are acoperire fotografică foarte bună. Piața mare, primăria, insula catedralei, podurile, felinarele cu gaz, Hala Centenarului, fântâna multimedia, gara și chiar câțiva dintre piticii de bronz apar aici în imagini reale, confirmate.
Trei lipsuri merită spuse: Aula Leopoldina, interiorul baroc despre care se vorbește în articol, nu are nicio fotografie liberă. La fel, interiorul Halei Centenarului, cu structura de nervuri văzută de dedesubt. Iar Panorama Racławice nu are absolut nimic, nici măcar clădirea în care e expusă.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Wrocław e orașul polonez pe care îl ratează cei mai mulți și, tocmai de aceea, cel care surprinde cel mai mult. Are o piață medievală de prim rang, o insulă cu felinare aprinse manual în fiecare seară și o clădire din 1913 care a schimbat istoria betonului armat.
Dacă ai două zile, dedică prima centrului vechi și insulei, iar a doua Halei Centenarului și universității. Iar dacă vii cu copii, cumpără harta piticilor din prima oră: transformă orice plimbare într-un joc și rezolvă complet problema plictiselii.
