Sarajevo: istorie recentă la fiecare colț de stradă

Mergiprinlume — Tue, 11 Aug 2026 05:53:57 +0000

Sarajevo e orașul în care două dintre cele mai importante evenimente ale secolului trecut s-au petrecut la câțiva pași unul de altul. Pe un pod din centru a început, în 1914, Primul Război Mondial. Pe aceleași străzi s-a desfășurat, optzeci de ani mai târziu, cel mai lung asediu al unei capitale din istoria modernă. Între ele, orașul a găzduit o Olimpiadă de iarnă.

Articolul de față e un ghid de vizitare care nu ocolește istoria, dar nici nu o transformă în spectacol. Ce vezi, în ce ordine, cum se ajunge, ce se cade și ce nu se cade să faci într-un oraș în care evenimentele despre care citim în manuale s-au petrecut în amintirea oamenilor care îți servesc astăzi cafeaua.

Orașul dintre dealuri

Sarajevo e așezat pe fundul unei văi înguste, cu munți de jur împrejur. Geografia asta explică tot: e motivul pentru care orașul a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă din 1984 și, opt ani mai târziu, motivul pentru care a putut fi asediat atât de eficient.

Acoperișuri și minarete. Foto: Pexels

Orașul întins pe vale. Foto: Pexels

Din centru, oriunde privești, vezi dealuri. Iar pe versanții lor, printre case, se văd cimitire albe, multe dintre ele deschise în anii nouăzeci, când spațiile obișnuite de înmormântare nu au mai fost suficiente. Sunt vizibile de peste tot și fac parte din peisajul zilnic al orașului.

Muntele, la capătul străzii. Foto: Pexels

Baščaršija: bazarul otoman

Centrul vechi al Sarajevoului e otoman, construit în secolul al cincisprezecelea, cu ulițe înguste organizate pe meserii: tăbăcari, arămari, argintari. Se numește Baščaršija și e încă un bazar funcțional, nu o reconstituire pentru turiști.

Fântâna Sebilj, în Baščaršija. Foto: Pexels

Bazarul Baščaršija. Foto: Pexels

Reperul central e Sebilj, o fântână de lemn în stil otoman, în jurul căreia se adună porumbei și oameni. De acolo pornesc ulițele cu ateliere în care se lucrează și azi cuprul, cu ciocanul, în fața trecătorilor.

Prăvălii cu obiecte vechi. Foto: Pexels

Meșteșuguri în bazar. Foto: Pexels

La câteva sute de metri, arhitectura se schimbă brusc: clădirile devin austro-ungare, cu fațade galbene și balcoane de fier. Există chiar un punct pe stradă, marcat cu o linie, numit locul unde Orientul întâlnește Occidentul, cu bazarul otoman de o parte și bulevardul vienez de cealaltă.

Ulicioară din orașul vechi. Foto: Pexels

Podul Latin și 1914

Un pod obișnuit de piatră peste râul Miljacka, cu patru arcade. La capătul lui, pe colț, o placă discretă marchează locul unde arhiducele Franz Ferdinand și soția sa au fost asasinați la 28 iunie 1914. Peste câteva săptămâni, Europa era în război.

Podul Latin. Foto: Pexels

Malul Miljackăi. Foto: Pexels

Muzeul de la colț e mic și se vizitează în douăzeci de minute. Ce impresionează nu e expoziția, ci scara locului: totul s-a petrecut pe o stradă îngustă, banală, pe care astăzi treci fără să observi.

Vijećnica, primăria arsă și reconstruită

Cea mai frumoasă clădire a orașului, ridicată de austrieci în stil neo-maur, cu fațadă în dungi roșii și galbene. A funcționat ca primărie, apoi ca bibliotecă națională.

Primăria Vijećnica. Foto: Pexels

Fațada în dungi a Vijećnicei. Foto: Pexels

În august 1992 a fost incendiată, iar aproape două milioane de cărți și manuscrise au ars. Reconstrucția a durat peste douăzeci de ani, iar clădirea a fost redeschisă în 2014. Se vizitează, iar în interior există o expoziție despre distrugerea și refacerea ei.

Tramvaiul, prin fața primăriei. Foto: Pexels

Urmele asediului, așa cum se văd azi

Asediul Sarajevoului a durat aproape patru ani, între 1992 și 1996, cel mai lung asediu al unei capitale din istoria modernă. Orașul a rămas fără apă curentă, electricitate și căi de aprovizionare, iar aproape unsprezece mii de oameni au murit, dintre care peste o mie de copii.

Ce se vede astăzi, la treizeci de ani distanță: fațade cu urme de schije, unele reparate, altele nu. Iar în pavaj, pe alocuri, urmele de obuz au fost umplute cu rășină roșie, formând un fel de flori de beton. Localnicii le spun trandafirii Sarajevoului. Nu sunt semnalizate și nu au plăci explicative. Le descoperi pășind peste ele.

Tunelul speranței
Sub pista aeroportului, aflată sub control internațional, locuitorii au săpat manual un tunel de opt sute de metri, singura legătură a orașului asediat cu exteriorul. Prin el au trecut oameni, alimente, medicamente și arme. Astăzi, un segment de douăzeci și cinci de metri se vizitează, într-o casă de la marginea orașului transformată în muzeu. E cel mai important loc din acest articol și se ajunge cu taxiul sau cu tururi organizate.

Valea închisă de dealuri. Foto: Pexels

Moștenirea olimpică din 1984

Cu opt ani înainte de asediu, Sarajevo a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, iar orașul încă poartă urmele acelui moment de deschidere.

Pe muntele Trebević, la douăzeci de minute cu telecabina din centru, se află pista de bob abandonată: un șarpe de beton lung de un kilometru și jumătate, care coboară prin pădure, acoperit acum de graffiti. În timpul asediului a fost folosită ca poziție de tragere. Astăzi e unul dintre cele mai fotografiate locuri ale orașului și se parcurge pe jos.

Pista de bob din 1984. Foto: Pexels

Telecabina, distrusă în război, a fost refăcută și redeschisă în 2018. Urcarea costă puțin și oferă cea mai bună panoramă asupra văii.

Cafeaua bosniacă și ritmul orașului

Cafeaua se servește într-un ibric mic de cupru, cu o ceșcuță fără toartă, o bucată de rahat și un pahar cu apă. Se bea încet, cu conversație, iar graba e considerată nepoliticoasă.

Cafea bosniacă. Foto: Pexels

Cupru lucrat manual. Foto: Pexels

E cel mai bun mod de a înțelege orașul: stai o oră într-o cafenea din Baščaršija, pentru mai puțin de doi euro, și te uiți cum trece lumea. Sarajevo e ieftin, chiar și după standarde balcanice, iar o cină bună pentru doi costă 25 până la 35 de euro.

Interior de tramvai vechi. Foto: Pexels

Minaret deasupra acoperișurilor. Foto: Pexels

Cum vizitezi Sarajevo cu bun-simț

Întreabă înainte de a fotografia oameni, mai ales în cimitire și la memoriale. Regula e aceeași ca oriunde, dar aici contează mai mult.
Nu presupune nimic despre interlocutor. Orașul are trei comunități principale, iar experiențele oamenilor din anii nouăzeci sunt diferite și personale. Dacă cineva vrea să povestească, va povesti.
Evită tururile care vând senzațional. Există ghizi excelenți, mulți dintre ei au trăit asediul și explică sobru. Există și tururi construite ca atracție macabră. Diferența se vede din descriere.
Nu trata urmele războiului ca decor. Fațadele cu gloanțe sunt casele unor oameni care locuiesc acolo.
Mergi și pentru ce e viu, nu doar pentru ce s-a întâmplat. Sarajevo are un festival de film important, o scenă de cafenele excelentă și o bucătărie subestimată.

Informațiile oficiale pentru vizitatori sunt pe site-ul oficial de turism al orașului Sarajevo, iar despre muzeele orașului pe pagina Muzeului Sarajevo.

O notă despre fotografii
Tunelul speranței, trandafirii Sarajevoului și cimitirele de pe versanți nu apar ilustrate aici, fiindcă nu există fotografii libere de drepturi confirmate cu ele. Am refuzat de asemenea imagini cu clădiri distruse prezentate ca „locuri misterioase”, pentru că sunt casele unor oameni, nu decor. Prefer să scriu despre ele decât să le ilustrez greșit.

Întrebări frecvente (FAQ)

Ce merită vizitat în Sarajevo?

Bazarul otoman Baščaršija, podul Latin unde a început Primul Război Mondial, primăria Vijećnica, tunelul speranței de sub aeroport și pista de bob abandonată de pe muntele Trebević. Toate încap în două zile pline, iar orașul e compact și se parcurge mult pe jos.

Ce este tunelul speranței?

Un tunel de opt sute de metri săpat manual sub pista aeroportului, singura legătură a orașului asediat cu exteriorul între 1993 și 1996. Prin el au trecut oameni, alimente și medicamente. Astăzi se vizitează un segment de douăzeci și cinci de metri, într-o casă transformată în muzeu.

Este sigur să călătorești în Sarajevo?

Da, orașul e sigur pentru vizitatori, cu aceleași reguli de bun-simț ca în orice capitală europeană. Războiul s-a încheiat acum trei decenii. Singura precauție reală, în afara orașului și pe traseele nemarcate, ține de zonele care încă nu au fost complet degajate de mine: rămâi pe potecile semnalizate.

Cât costă o vacanță în Sarajevo?

Este una dintre cele mai accesibile capitale europene. O cafea costă sub doi euro, o cină bună pentru doi între 25 și 35 de euro, iar cazarea într-un hotel decent pornește de la 45 de euro pe noapte. Pentru doi, un sejur de trei nopți iese sub 500 de euro cu tot cu drum.

Cum ajung în Sarajevo din România?

Cu avionul, prin conexiuni, fiindcă zborurile directe sunt rare și sezoniere. Alternativa e cu mașina, aproximativ o mie de kilometri din vestul României, prin Serbia sau prin Croația. Mulți combină Sarajevo cu Mostar și cu coasta croată sau muntenegreană, într-un traseu mai lung.

Ce sunt trandafirii Sarajevoului?

Urmele de obuz din asfalt care au fost umplute cu rășină roșie, formând figuri asemănătoare unor flori. Marchează locuri unde au murit oameni. Nu sunt semnalizate și nu au plăci explicative, deci le descoperi mergând. Se cade să nu fie tratate ca simple obiecte de fotografiat.

Merită urcat pe muntele Trebević?

Da. Telecabina pleacă din centru, urcă în douăzeci de minute și costă puțin. Sus se află pista de bob abandonată de la Olimpiada din 1984, care se parcurge pe jos, plus cea mai bună panoramă asupra orașului și a văii în care e așezat.

Câte zile îmi trebuie?

Două zile pline pentru oraș, trei dacă vrei și o excursie la Mostar, aflat la două ore. Sarajevo e mic și compact, dar merită timp petrecut fără program, prin cafenele, fiindcă ritmul lent face parte din experiență.

Concluzie

Sarajevo e un oraș în care istoria nu e ținută în muzee, ci e pe stradă, în pavaj și în fațade. Asta îl face intens și, pentru unii vizitatori, greu.

Merită mers cu două lucruri în minte. Primul: aici s-au petrecut evenimente pe care lumea le știe din manuale, iar oamenii care ți le pot povesti sunt încă printre noi. Al doilea: orașul nu vrea să fie vizitat doar ca loc al unei tragedii.

Bea o cafea bosniacă lângă Sebilj, urcă cu telecabina pe Trebević și rămâi până seara. Sarajevo e viu, ieftin și primitor, iar asta e partea pe care puțini o povestesc când se întorc.

The post Sarajevo: istorie recentă la fiecare colț de stradă first appeared on Mergi prin lume.

Sarajevo - Mergi prin lume