By
Sutjeska este cel mai vechi parc național din Bosnia și Herțegovina, înființat în 1962, în colțul de sud-est al țării, lipit de granița cu Muntenegru. Are aproximativ 17.500 de hectare, cel mai înalt vârf al țării, un monument modernist de beton care apare în albume de arhitectură din toată lumea și una dintre ultimele două păduri virgine rămase în Europa.
Ce este Perućica și cum se intră în ea, cum se urcă pe Maglić, ce înseamnă monumentul de la Tjentište și care sunt traseele accesibile.
Ce este parcul Sutjeska și cum se împarte
Parcul se organizează în jurul văii râului Sutjeska, care îl taie de la nord la sud. La est se ridică masivul Maglić, la vest platoul Zelengora, iar între ele curge apa. Șoseaua principală trece chiar prin mijloc, ceea ce face accesul neobișnuit de simplu pentru un parc de munte.
Zelengora este partea blândă: pășuni înalte, păduri și peste douăzeci de lacuri glaciare mici, numite local ochii muntelui. Este zona pentru drumeții ușoare și medii, cu trasee marcate care leagă lacurile între ele.
Maglić este partea serioasă. Are 2.386 de metri și este cel mai înalt vârf din țară, chiar pe linia de graniță. Urcarea nu este tehnică, dar este lungă și expusă, iar ultima porțiune merge pe creastă.
Perućica, pădurea virgină
Este motivul principal pentru care există parcul. Perućica are aproximativ 1.400 de hectare de pădure care nu a fost tăiată niciodată, ceea ce în Europa se mai poate spune doar despre Białowieża, la granița dintre Polonia și Belarus.
Practic, asta înseamnă o structură pe care nu o vezi într-o pădure exploatată: arbori de peste trei sute de ani și cincizeci de metri înălțime, alături de puieți, alături de trunchiuri căzute lăsate să putrezească pe loc, pentru că ele hrănesc solul. Nu există poteci amenajate și nu se scoate nimic din pădure.
Perućica este rezervație strictă. Nu se intră singur, nu se intră fără programare și nu se intră pe cont propriu de pe șosea. Ghidul se rezervă prin administrația parcului, de regulă cu o zi înainte, iar grupurile sunt limitate. Tariful este mic. Traseul obișnuit duce la belvederea de la Dragoš Sedlo, de unde se vede cascada Skakavac, de aproximativ șaptezeci și cinci de metri, care cade în interiorul pădurii. Nu se ajunge la baza ei: se privește de sus, tocmai ca să nu se calce prin rezervație.
Monumentul de la Tjentište și bătălia din 1943
În mijlocul parcului, într-o poiană largă, stau două aripi uriașe de beton, înalte de aproximativ nouăsprezece metri, ridicate în 1971 după proiectul sculptorului Miodrag Živković. Este unul dintre cele mai cunoscute monumente moderniste din fosta Iugoslavie și apare constant în albume de arhitectură.
Comemorează bătălia de pe Sutjeska, din mai și iunie 1943, când forțele partizane au fost încercuite în această vale și au reușit să spargă încercuirea cu pierderi foarte mari. A fost una dintre bătăliile decisive ale războiului în Iugoslavia.
Lângă monument se află o casă memorială cu fresce murale de mari dimensiuni, avariate în timpul războiului din anii nouăzeci și restaurate parțial. Accesul în interior depinde de program și nu este garantat.
Monumentul se vede de la șosea și se vizitează liber, în orice moment. Merită oprirea chiar dacă vii doar pentru natură, pentru că este una dintre puținele lucrări de acest fel care încă se află în peisajul pentru care au fost gândite.
Traseele și lacurile
Parcul are trasee marcate de toate nivelurile, iar diferența dintre ele este mare. Acestea sunt cele care merită cel mai mult.
- Lacurile din Zelengora: Orlovačko, Kotlaničko, Donje și Gornje Bare. Trasee de două până la cinci ore, ușoare, prin pădure și pășune.
- Belvederea Dragoš Sedlo, spre Perućica: scurtă, dar obligatoriu cu ghid.
- Maglić: opt până la zece ore dus-întors, cu diferență mare de nivel și creastă expusă la final.
- Lacul Trnovačko: cel mai fotografiat din regiune, cu formă de inimă. Se ajunge dinspre parc, dar lacul se află tehnic pe teritoriul Muntenegrului.
- Valea Sutjeska: plimbări ușoare de-a lungul râului, potrivite cu copii.
Pentru Trnovačko trebuie spus clar: traseul trece granița. Cei mai mulți drumeți o fac fără formalități, pentru că nu există punct de control pe munte, dar tehnic este o trecere de frontieră neoficială. Verifică situația curentă înainte, mai ales dacă mergi cu grup organizat.
Ce trebuie știut înainte de a intra pe munte
Parcul nu este periculos, dar are câteva particularități pe care merită să le știi dinainte.
Prima ține de istoria recentă. Unele zone periferice ale parcului au fost contaminate cu mine în anii nouăzeci, iar deminarea a durat mult. Riscul pentru cine rămâne pe traseele marcate este foarte mic, dar regula este fermă: nu se scurtează prin teren necunoscut și nu se intră în clădiri abandonate.
A doua este fauna. În parc trăiesc urși, lupi și capre negre. Întâlnirile sunt rare, iar comportamentul obișnuit în zonă cu urși este suficient: faci zgomot pe traseu, nu lași mâncare afară, nu te apropii de pui.
A treia este vremea. La peste două mii de metri, ceața și furtunile de după-amiază apar rapid vara, iar semnalul telefonic lipsește pe văi întregi. Hartă offline, traseu încărcat pe telefon și un strat gros în rucsac, indiferent de prognoză.
Cum ajungi, unde stai și când mergi
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Poarta de intrare | Foča, la aproximativ 30 de kilometri |
| Din Sarajevo | aproximativ 2 ore |
| Din Muntenegru | granița este la marginea parcului |
| Zile necesare | 2 – 3, ideal cu o zi pentru Maglić |
| Perioada bună | iunie – septembrie |
| Perućica | obligatoriu cu ghid, rezervat prin administrația parcului |
| Cazare | hotel la Tjentište și pensiuni în Foča |
Foča este și centrul de rafting pe Tara, în canionul care se află la câteva zeci de kilometri, deci combinația dintre parc și o zi de rafting este cea mai firească din zonă. Cazarea în interiorul parcului se rezumă practic la un hotel la Tjentište, iar restul opțiunilor sunt în Foča.
Regulile de acces, tarifele și rezervarea ghizilor sunt publicate de administrația parcului național, iar informațiile generale de călătorie, de biroul de turism al Bosniei și Herțegovinei.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Sutjeska adună într-un singur parc una dintre ultimele două păduri virgine din Europa, cel mai înalt vârf al țării și un monument de beton care a devenit imagine de manual de arhitectură.
Rezervă ghidul pentru Perućica cu o zi înainte, oprește la Tjentište chiar dacă vii pentru natură, rămâi pe traseele marcate și ia un strat gros indiferent de prognoză.
