By
Peaks of the Balkans este un traseu circular de aproximativ o sută nouăzeci și doi de kilometri care leagă Albania, Kosovo și Muntenegru, traversând granițele prin pasuri de munte. A fost amenajat în 2012 printr-un proiect de cooperare pentru dezvoltare, iar scopul declarat nu a fost turismul, ci să dea un venit satelor care se depopulau. Este singurul traseu din Europa pentru care ai nevoie de permise de la poliția a trei țări.
Etapele una câte una, procedura exactă de permise, bugetul real, echipamentul necesar și greșelile care strică tura.
Ce este Peaks of the Balkans și pentru cine
Traseul face o buclă prin masivul Alpilor Albanezi, cunoscut și ca Munții Blestemați, trecând prin cele trei țări care își împart masivul. Nu urcă pe vârfuri, ci traversează pasuri, iar altitudinea maximă este în jur de două mii de metri.
Distanța de o sută nouăzeci și doi de kilometri sună gestionabil, dar cifra care contează este alta: diferența de nivel cumulată depășește zece mii de metri. Practic, urci și cobori un pas în fiecare zi, iar asta se simte din a treia zi.
Nu este un traseu tehnic. Nu ai nevoie de coardă, de piolet sau de experiență de alpinism. Ai nevoie însă de condiție fizică pentru zile consecutive de șase până la opt ore de mers, de orientare decentă și de acceptarea faptului că unele zile nu au niciun serviciu între plecare și sosire.
Cele zece etape, pe scurt
Varianta clasică pornește din Theth, în Albania, și se parcurge în sens invers acelor de ceasornic. Se poate începe din oricare punct, iar mulți pornesc din Plav, în Muntenegru, sau din valea Rugova, în Kosovo.
- Theth spre Valbona: pasul Valbona, aproximativ 17 km, cea mai umblată etapă, singura pe care o fac și cei care nu parcurg tot traseul.
- Valbona spre Cerem: coborâre lungă într-o vale izolată, cu foarte puține case.
- Cerem spre Doberdol: trecere în Muntenegru, peisaj de pășuni înalte.
- Doberdol spre Milishevc: trecere în Kosovo, cu punctul unde se ating trei granițe.
- Milishevc spre Reka e Allagës: coborâre spre valea Rugova.
- Reka e Allagës spre Drelaj și Kuçishtë: etape mai scurte, cu sate mai bine dotate.
- Kuçishtë spre Babino Polje: întoarcere în Muntenegru, pas înalt.
- Babino Polje spre Plav: coborâre spre lacul Plav.
- Plav spre Vusanje: etapă de vale, mai ușoară.
- Vusanje spre Theth: închiderea buclei, pasul Pejë, una dintre cele mai lungi zile.
Zilele au între zece și douăzeci de kilometri, cu șase până la opt ore de mers efectiv. Majoritatea oamenilor adaugă una sau două zile de rezervă pentru vreme rea sau pentru odihnă, deci în practică traseul cere între unsprezece și treisprezece zile.
Permisele transfrontaliere, pas cu pas
Aceasta este partea care oprește cel mai des oamenii, pentru că nu este intuitivă și nu se poate rezolva pe loc. Traseul trece granițele prin pasuri de munte care nu sunt puncte oficiale de trecere. Pentru fiecare astfel de traversare, poliția de frontieră a țării respective emite un permis nominal.
- Ai nevoie de permis pentru fiecare graniță pe care o traversezi, deci pentru circuitul complet, de la toate trei țările.
- Cererea se depune cu datele exacte din pașaport, cu datele calendaristice ale traversării și cu traseul declarat.
- Procesarea durează de regulă între una și trei săptămâni, uneori mai mult în vârf de sezon.
- Costul este mic, în general sub douăzeci de euro de persoană pentru toate permisele.
- Permisele nu se obțin la fața locului și nu se negociază cu grănicerul.
Cea mai simplă cale, folosită de aproape toată lumea, este să ceri permisele printr-o agenție sau printr-o asociație locală de turism din Theth, Valbona, Plav sau Pejë. Fac asta curent, contra unei taxe mici, și îți trimit documentele pe e-mail. Le tipărești și le porți cu tine, împreună cu pașaportul. Începe demersul cu cel puțin o lună înainte de plecare, ca să ai marjă. Dacă îți schimbi datele după depunere, permisul trebuie refăcut, deci fixează-ți itinerarul înainte de a cere.
Cazarea, mâncarea și cum se rezervă
Se doarme în case de familie din satele de munte, iar acesta este scopul pentru care a fost creat traseul. Standardul variază mult: unele case au camere cu baie proprie, altele au dormitoare comune cu saltele și baie afară.
Prețul obișnuit este cu demipensiune, între douăzeci și treizeci și cinci de euro de persoană, cu cină și mic dejun incluse. De regulă se poate cere și pachet pentru prânz, contra cost. Mâncarea este simplă și abundentă: brânză de casă, pite, fasole, carne la tavă, ceai de munte.
Rezervarea se face prin telefon sau prin agenția care îți gestionează permisele. În unele etape există o singură casă disponibilă, iar în iulie și august se ocupă. Nu porni fără rezervări confirmate pentru fiecare noapte.
Bugetul real și banii
Este un traseu ieftin după standarde europene, dar are câteva costuri pe care lumea le uită.
| Categorie | Cost estimat |
|---|---|
| Cazare cu demipensiune | 20 – 35 euro pe noapte, 10 – 12 nopți |
| Permise | sub 20 de euro de persoană, toate trei |
| Pachete de prânz | 5 – 8 euro pe zi |
| Transferuri cu mașina | 20 – 60 de euro, în funcție de variantă |
| Transport bagaj între etape | opțional, 15 – 30 de euro pe transfer |
| Total orientativ | 450 – 700 de euro de persoană |
Numerarul este obligatoriu. În satele de munte nu există bancomate și cardul nu se acceptă nicăieri. Albania folosește lekul, iar Kosovo și Muntenegru folosesc euro, deci pentru circuitul complet îți trebuie ambele monede. Schimbă înainte de a urca și calculează generos.
Echipamentul și greșelile care strică tura
Nu este nevoie de echipament tehnic, dar câteva lucruri nu sunt negociabile.
- Bocanci rodați, cu gleznă. Terenul este pietros și instabil pe multe coborâri.
- Hartă offline și traseu GPS încărcat pe telefon. Marcajele există, dar nu sunt uniforme, iar în ceață dispar.
- Baterie externă. Nu peste tot este curent electric constant.
- Doi litri de apă minimum. Pe crestele calcaroase nu există izvoare ore în șir.
- Straturi și haină de ploaie. La două mii de metri poate ninge și în iulie.
- Numerar în două monede, în bancnote mici.
- Trusă de prim ajutor cu leucoplast pentru bășici, pentru că acestea sunt problema numărul unu.
Greșelile frecvente sunt trei: pornirea fără permise confirmate, subestimarea diferenței de nivel cumulate și lipsa rezervărilor pentru etapele cu o singură casă. Toate trei se rezolvă cu o lună de pregătire.
Sezonul, accesul și variantele scurte
Sezonul este scurt: de la mijlocul lui iunie până la sfârșitul lui septembrie. Înainte de asta pasurile au zăpadă, iar după prima jumătate a lui octombrie multe case se închid.
Dacă nu ai douăsprezece zile, există variante scurte care funcționează foarte bine. Bucla de trei sau patru zile prin Theth, Valbona și Cerem acoperă cele mai spectaculoase etape din Albania. Etapa Theth-Valbona singură se poate face într-o zi și nu cere permise, pentru că rămâne în interiorul aceleiași țări.
Accesul se face de obicei prin Shkodër, în Albania, cu transfer spre Theth sau cu feribotul pe lacul Koman spre Valbona. Din Kosovo se intră prin Pejë, iar din Muntenegru prin Plav.
Etapele, hărțile și procedura oficială de permise sunt publicate de inițiativa care administrează traseul, iar informațiile generale despre Albania, de agenția națională de turism.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Peaks of the Balkans funcționează pentru că a fost gândit invers față de traseele obișnuite: nu ca atracție turistică, ci ca sursă de venit pentru sate care altfel s-ar fi golit complet.
Fixează-ți itinerarul cu o lună înainte, cere permisele imediat, rezervă fiecare noapte separat și ia numerar în două monede. Restul se rezolvă pe drum.
