By
Munții Tatra sunt cel mai mic lanț alpin din lume: cincizeci și șapte de kilometri lungime, împărțiți exact pe graniță între Polonia și Slovacia. Pe această distanță scurtă încap peste două sute cincizeci de vârfuri, o sută de lacuri glaciare și șase sute de kilometri de poteci marcate, într-un peisaj de granit care nu seamănă cu nimic altceva între Alpi și Caucaz.
Articolul de față e ghidul practic al unei vacanțe de drumeții acolo: ce trasee alegi în funcție de nivel, cum funcționează cele două parcuri naționale, cât costă totul, cum se rezervă cabanele, când e sezonul și cum eviți cozile de pe traseele celebre.
Munții Tatra: ce sunt și cum se împart
Sunt cel mai înalt lanț din Carpați și singura porțiune cu adevărat alpină din tot arcul carpatic: creste de granit, pereți verticali, căldări glaciare și lacuri. Cel mai înalt vârf, Gerlachovský štít, are două mii șase sute cincizeci și cinci de metri și e în Slovacia.
Se împart în trei părți: Tatra Înaltă, cea mai spectaculoasă și cea mai grea, Tatra Occidentală, mai blândă și mult mai puțin circulată, și Tatra Belianske, în Slovacia, aproape integral închisă publicului din motive de conservare.
| Criteriu | Partea poloneză | Partea slovacă |
|---|---|---|
| Suprafață | circa 20% din masiv | circa 80% |
| Bază principală | Zakopane | Štrbské Pleso, Starý Smokovec |
| Aglomerație | foarte mare pe traseele populare | considerabil mai mică |
| Taxă de intrare | da, mică, zilnică | nu, dar parcarea se plătește |
| Cel mai vizitat loc | Morskie Oko | Štrbské Pleso |
Traseele se închid oficial iarna, în general de la 1 noiembrie până la mijlocul lui iunie pentru cele înalte. Nu e o recomandare, ci o reglementare, iar în multe zone mersul în afara potecilor marcate e interzis și amendabil. Parcurile naționale sunt printre cele mai strict administrate din Europa. Regulile actualizate sunt pe site-urile celor două administrații: parcul polonez și cel slovac.
Traseele, pe niveluri
Ușor: Morskie Oko
Cel mai cunoscut traseu din Polonia și, de departe, cel mai aglomerat. Sunt nouă kilometri de drum asfaltat și pietruit, cu o diferență de nivel modestă, până la cel mai mare lac din masiv. Se face cu copii mici și, la nevoie, cu cărucior.
Problema e că, în weekendurile de vară, pe acest drum urcă până la douăsprezece mii de oameni pe zi. Există și trăsuri trase de cai, contra cost, dar numai pe primii șapte kilometri.
Mediu: Hala Gąsienicowa și văile
Platoul Hala Gąsienicowa, cu cabana lui, se atinge în două ore și jumătate de urcuș din Kuźnice, la marginea Zakopanelui. De acolo pornesc trasee spre lacuri și spre creste, iar zona e mult mai liniștită decât Morskie Oko.
Greu: Orla Perc
Cel mai dificil traseu marcat din Polonia, o creastă de patru kilometri echipată cu lanțuri și scări, cu sens unic obligatoriu pe cea mai mare parte. A produs zeci de accidente mortale și nu e potrivit pentru cine nu are experiență și cap pentru înălțime.
Pe partea slovacă, traseele spre creste necesită, în multe cazuri, ghid montan autorizat, iar regula se aplică strict. Există și trasee ferate, cu echipament.
Lacurile glaciare, principala atracție
Masivul are peste o sută de lacuri glaciare, numite pleso în slovacă și staw în poloneză. S-au format în căldările săpate de ghețari, care s-au retras acum aproximativ zece mii de ani.
Morskie Oko, Ochiul Mării, e cel mai mare din partea poloneză și își datorează numele unei legende care spunea că ar fi legat de mare printr-un tunel subteran. Are treizeci și cinci de hectare și e înconjurat de pereți de o mie de metri.
Valea celor Cinci Lacuri Poloneze e, pentru mulți, mai frumoasă și mult mai puțin aglomerată. Se ajunge acolo într-o buclă de o zi, cu plecare tot din Kuźnice.
Pe partea slovacă, Štrbské Pleso e accesibil direct cu mașina și cu trenul, ceea ce îl face cel mai vizitat, dar zona are zeci de alte lacuri la care se ajunge doar pe jos.
Nu se face baie: e interzis în ambele parcuri naționale și, oricum, temperatura apei rareori trece de zece grade chiar în august. Nici băutul direct din lacuri nu e recomandat, deși izvoarele de pe traseu sunt, în general, sigure.
Zakopane, baza poloneză
Zakopane are douăzeci și șapte de mii de locuitori și primește câteva milioane de vizitatori pe an. E capitala neoficială de iarnă a Poloniei și, vara, punctul de plecare pentru toate traseele din partea poloneză.
Strada principală, Krupówki, e complet pietonală, foarte comercială și, în sezon, greu de traversat. Are însă o funcție practică: acolo se găsesc toate magazinele de echipament, agențiile de transport spre trasee și mâncarea de stradă.
Orașul a dezvoltat, la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, un stil arhitectural propriu, numit stilul zakopanez, cu case de lemn cu acoperișuri foarte înclinate și decorații sculptate. Câteva zeci de vile în acest stil se pot vedea și azi.
Din Zakopane, telefericul urcă pe Kasprowy Wierch, la aproape două mii de metri, în douăzeci de minute. Biletele se epuizează în sezon și se rezervă online cu zile înainte. Informații generale despre regiune sunt pe portalul turistic al Poloniei.
Cabane, cazare și mâncare
Ambele parcuri au rețele de cabane montane, numite schronisko în poloneză și chata în slovacă. Sunt simple, cu dormitoare comune și mâncare caldă, iar unele sunt în funcțiune de peste o sută de ani.
Rezervarea e obligatorie și se face online, cu luni înainte pentru sezonul de vară. Există o regulă nescrisă, respectată în toată zona: o cabană nu refuză niciodată pe cineva prins de vreme rea, chiar dacă nu mai are paturi. Se doarme pe jos, pe saltele.
Mâncarea de cabană e consistentă și ieftină: supe groase, plăcinte de cartofi, gulaș. În vale, specialitatea locală e oscypek, brânză afumată de oaie cu denumire de origine protejată, făcută în colibele de pe pășuni și vândută la fiecare colț.
Când mergi și ce echipament îți trebuie
Sezonul de drumeții ține din a doua jumătate a lui iunie până la sfârșitul lui septembrie. Traseele înalte sunt oficial închise în restul anului, iar zăpada rezistă în căldări până în iulie.
| Perioadă | Ce poți face | Observație |
|---|---|---|
| Iunie | Trasee medii, lacuri accesibile | Zăpadă pe creste, cascade puternice |
| Iulie – august | Toate traseele deschise | Cea mai mare aglomerație din an |
| Septembrie | Toate traseele, vreme stabilă | Cea mai bună lună, culori de toamnă |
| Octombrie | Trasee joase și văi | Vreme instabilă, zile scurte |
| Noiembrie – mai | Schi, trasee de vale | Trasee înalte închise oficial |
Vremea se schimbă foarte repede. Furtunile de după-amiază sunt frecvente vara, iar diferența de temperatură între vale și creastă ajunge ușor la cincisprezece grade. Echipamentul minim: bocanci cu talpă bună, haină impermeabilă, un strat termic, apă și mâncare, lanternă frontală.
Pleacă la șase dimineața. Pe traseul spre Morskie Oko, diferența dintre ora șase și ora nouă e între câteva sute și câteva mii de oameni. A doua variantă e să treci pe partea slovacă, unde, pentru aceleași peisaje, sunt de câteva ori mai puțini drumeți.
Partea slovacă și ce se mai vede în jur
Partea slovacă are optzeci la sută din masiv, trasee la fel de bune și mult mai puțină lume. Bazele principale sunt Štrbské Pleso, Starý Smokovec și Tatranská Lomnica, legate printr-un tren electric care circulă la marginea muntelui.
Telecabina spre Lomnický štít urcă la două mii șase sute de metri, până aproape de vârf, și are un observator astronomic la stația superioară. E cea mai comodă cale de a ajunge la altitudine mare fără efort.
În afara muntelui, regiunea Orava, la o oră spre vest, are un castel spectaculos, construit pe o stâncă verticală deasupra râului, și muzee în aer liber cu arhitectură tradițională de lemn.
Cât costă și cum ajungi
Din România se ajunge cu mașina în opt-zece ore din Transilvania, prin Ungaria și Slovacia, sau cu avionul până la Cracovia și apoi cu autobuzul până la Zakopane, în două ore.
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Cazare, trei nopți | 90 euro, pensiune | 220 euro, hotel |
| Taxe de parc și parcări | 15 euro | 25 euro |
| Telecabină sau teleferic | 20 euro | 40 euro, ambele părți |
| Mâncare, patru zile | 70 euro | 160 euro |
| Transport local | 20 euro | 40 euro |
| Total | aproximativ 215 euro | aproximativ 485 euro |
Nici Polonia, nici Slovacia nu sunt scumpe pentru un vizitator din România. Slovacia e în zona euro, Polonia nu, iar diferența de preț între cele două părți e mică.
O notă despre fotografii
Acoperirea fotografică e foarte bună pentru acest subiect. Crestele de granit, lacurile glaciare, potecile cu marcaje, cabanele, telecabina, strada principală din Zakopane și brânza de oaie apar aici în imagini reale, cu locația confirmată în Polonia sau Slovacia.
O singură categorie lipsește: cascadele. Aproape toate cascadele din masiv sunt fotografiate pe verticală, formatul care nu intră în acest articol, așa că ce se vede aici sunt pâraie și albii, nu cascadele propriu-zise.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Munții Tatra oferă, pe o suprafață foarte mică, tot ce are un lanț alpin: creste de granit, lacuri glaciare, cabane vechi și trasee de toate nivelurile. Diferența față de Alpi e că totul e la scară mai mică, mai ieftin și mult mai aproape de România.
Dacă mergi prima dată, alege partea slovacă pentru liniște și pune o singură zi pe partea poloneză, pentru Morskie Oko, plecând la șase dimineața. Septembrie e luna cea mai bună: vreme stabilă, culori de toamnă și jumătate din oamenii din august.
