By
Salonic este al doilea oraș al Greciei și primul la mâncare, iar asta nu este un slogan de broșură, ci ceva pe care îl recunosc și atenienii. Are cincisprezece monumente paleocreștine și bizantine în patrimoniul UNESCO, o faleză de aproape cinci kilometri și o istorie de oraș cu mai multe limbi care s-a încheiat brutal în secolul trecut.
Ce mănânci și de unde, ce vizitezi din straturile romane și bizantine, ce s-a întâmplat cu orașul multietnic și cum se circulă.
De ce Salonic este capitala culinară a Greciei
Explicația este istorică. După 1922, schimbul de populații cu Turcia a adus în oraș sute de mii de refugiați greci din Asia Mică, care au venit cu rețete, condimente și tehnici complet diferite de cele din sudul Greciei. Peste asta se suprapun bucătăria sefardă a comunității evreiești și cea otomană.
- Bougatsa: foietaj cu cremă, brânză sau carne tocată, mâncat de dimineață. Cofetăriile specializate au cozi la ora opt.
- Koulouri: covrigul cu susan vândut la fiecare colț, cel mai ieftin mic dejun din Grecia.
- Souvlaki și gyros: porții mai mari și mai ieftine decât în Atena, cu localuri deschise până noaptea târziu.
- Mezedopoleia: localuri unde se comandă multe farfurii mici și se bea tsipouro. Este forma standard de a lua cina aici.
- Trigona Panoramatos: cornete de foietaj cu cremă, inventate în suburbia Panorama.
- Piețele Modiano și Kapani: hale de alimente, prima recent renovată, ambele cu mese unde se mănâncă pe loc.
Tsipouro este băutura orașului, un distilat din tescovină, servit rece în sticluțe mici, obligatoriu cu mâncare. Se bea încet, pe parcursul a două ore, iar comanda vine în valuri. Nu este un shot.
Straturile: roman, bizantin, otoman
Orașul a fost fondat în 315 înainte de Hristos de Cassandru, care i-a dat numele soției lui, sora vitregă a lui Alexandru Macedon. De atunci nu a fost niciodată abandonat, iar rezultatul este că săpătura pentru orice parcare subterană se transformă într-un șantier arheologic.
- Rotonda lui Galerius, secolul al patrulea: mausoleu, apoi biserică, apoi moschee. Cu mozaicuri păstrate în cupolă.
- Arcul lui Galerius, cunoscut local drept Kamara: punctul de întâlnire al orașului, cu reliefuri din campania persană.
- Biserica Sfântul Dimitrie: cea mai importantă a orașului, ridicată peste o baie romană unde ar fi fost martirizat sfântul, cu criptă vizitabilă.
- Sfânta Sofia, secolul al optulea: cu mozaicuri și fresce din perioade diferite.
- Hosios David: minusculă, cu un mozaic din secolul al cincilea care este printre cele mai bune din lume.
- Forul roman: descoperit accidental în anii cincizeci, când se pregătea construcția unui tribunal.
Cincisprezece dintre aceste monumente formează împreună un sit UNESCO înscris în 1988. Sunt răspândite prin oraș, nu grupate, iar majoritatea au intrare gratuită sau foarte ieftină.
Incendiul din 1917 și orașul care a dispărut
În august 1917, un incendiu pornit dintr-o bucătărie a ars centrul orașului timp de treizeci și două de ore și a distrus aproximativ o treime din suprafața construită. Peste șaptezeci de mii de oameni au rămas fără locuință, majoritatea din comunitatea evreiască.
Reconstrucția a fost făcută după un plan modern, cu bulevarde late și piațete, semnat de arhitectul francez Ernest Hébrard. Piața Aristotelous, cu deschidere spre mare, este partea cea mai vizibilă a acelui plan. Efectul secundar a fost că orașul otoman a dispărut aproape complet.
Ce a scăpat este Ano Poli, Orașul de Sus, cartierul de pe deal, cu străduțe strâmbe, case otomane cu etaj ieșit în consolă și zidurile bizantine. Este singura zonă unde poți vedea cum arăta Salonicul înainte, iar priveliștea de la fortăreața Heptapyrgion acoperă tot golful.
Orașul care a fost numit Ierusalimul Balcanilor
Timp de aproape patru secole, Salonicul a avut o majoritate evreiască. Comunitatea a venit după expulzarea din Spania în 1492, vorbea ladino, o limbă derivată din spaniola medievală, și controla portul într-o asemenea măsură încât acesta se închidea sâmbăta. Orașul era numit Mama Israelului.
În 1943, ocupația germană a deportat aproximativ cincizeci de mii de evrei din oraș la Auschwitz. Peste nouăzeci și cinci la sută nu s-au întors. Comunitatea de astăzi are câteva sute de membri.
Se poate vizita Muzeul Evreiesc din centru, adăpostit într-una dintre puținele clădiri scăpate din incendiu, și memorialul din Piața Eleftherias, locul de unde au pornit deportările. Cimitirul vechi, cu aproximativ trei sute de mii de morminte, a fost distrus în 1942, iar pe locul lui se află astăzi campusul universitar, cu o placă memorială.
Cartierele și cum le parcurgi
Orașul se organizează pe fâșii paralele cu marea, iar asta face orientarea simplă: cu cât urci, cu atât mergi în trecut.
- Faleza Nea Paralia: aproape cinci kilometri de promenadă reamenajată, cu grădini tematice. Cea mai bună plimbare de seară din Grecia.
- Ladadika: fostul cartier al negustorilor de ulei, acum zona de restaurante și baruri, cu clădiri joase colorate.
- Valaoritou: cartierul de baruri al tinerilor, în clădiri industriale.
- Ano Poli: Orașul de Sus, cu zidurile bizantine și panorama. Se urcă pe jos în patruzeci de minute sau cu autobuzul.
- Piața Aristotelous: centrul reconstruit, cu deschidere directă spre mare.
- Zona portului: cu Muzeul Fotografiei și Centrul de Artă Contemporană în magazii reamenajate.
Construcția metroului a început în 1986 și s-a terminat abia recent, pentru că fiecare stație a lovit un strat arheologic. Rezultatul este neobișnuit: unele stații funcționează ca muzee, cu vestigii expuse in situ, exact acolo unde au fost găsite. Merită coborât în stația Venizelou chiar dacă nu ai unde să mergi cu el.
Cum ajungi, cât stai, cât costă
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Din România cu mașina | aproximativ 8 – 10 ore, prin Bulgaria |
| Aeroport | Macedonia, la 15 km de centru |
| Zile necesare | 2 – 3 pentru oraș |
| Combinații | Meteora la 2 ore și jumătate, Halkidiki la 1 oră |
| Perioada bună | aprilie – iunie și septembrie – octombrie |
| Masă completă | 15 – 25 de euro de persoană |
| Cazare | de la 50 – 60 de euro pe noapte în centru |
Centrul se parcurge integral pe jos, iar distanța de la Turnul Alb până în Ano Poli este de aproximativ patruzeci de minute în urcare constantă. Vara este cald și umed, iar orașul se golește în august, când localnicii pleacă la mare.
Descrierea monumentelor bizantine incluse în patrimoniul mondial este publicată de UNESCO, iar informațiile generale de vizitare, de organizația națională de turism a Greciei.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Salonic este un oraș construit peste el însuși de două mii trei sute de ani, cu monumente romane la subsolul stațiilor de metrou și cu o bucătărie care vine din trei tradiții diferite ajunse aici prin refugiu.
Dă-i două sau trei zile, mănâncă la mezedopoleia și nu la restaurantele de pe faleză, urcă în Ano Poli spre seară și lasă-ți o dimineață pentru bougatsa la coadă.
