By
Pelion este peninsula care închide golful Volos, în Tesalia, și una dintre puținele zone din Grecia unde muntele intră direct în mare. Are douăzeci și patru de sate de piatră pe versanți, plaje pe ambele coaste, păduri de fag și castan la o oră de plajă, și o mitologie proprie: aici locuiau centaurii, iar Chiron l-a crescut pe Ahile.
Cum se împarte peninsula, ce sate merită, care sunt plajele bune, ce este trenul cu abur și de ce drumurile sunt mai lungi decât par.
Ce este Pelion și cum se împarte
Muntele Pelion are 1.624 de metri și se întinde pe o peninsulă curbată care închide golful Pagasetic. Asta creează două coaste complet diferite, la douăzeci de minute de mers cu mașina una de alta.
Coasta de vest, spre golf, are apă calmă, plaje mici cu pietriș și sate de pescari. Coasta de est, spre Marea Egee, are plaje mari de nisip și pietriș alb, valuri, faleze și priveliști deschise. Dacă vrei plajă adevărată, mergi pe est. Dacă vrei apă liniștită cu copii mici, rămâi pe vest.
Partea neașteptată este cât de verde este. Pelion primește mai multă precipitație decât aproape orice altă zonă din Grecia continentală, are pâraie care curg tot anul și păduri dese de fag, castan și platan. În august poți trece de la treizeci și cinci de grade pe plajă la douăzeci și doi în pădure, în douăzeci de minute.
Centaurii, Chiron și Argonauții
În mitologia greacă, Pelion era teritoriul centaurilor, iar cel mai cunoscut dintre ei, Chiron, era excepția: înțelept, vindecător și profesor. I-a educat pe Ahile, pe Iason și pe Asclepios, zeul medicinei. Peștera lui este plasată tradițional undeva pe versantul de est.
Tot de aici pornește povestea Argonauților. Iason a plecat din Iolcos, portul antic aflat pe locul orașului Volos de astăzi, cu o corabie construită din lemn de Pelion. În portul modern există o replică a corabiei Argo, construită după tehnici antice, care chiar a navigat.
Nunta lui Peleus cu Thetis, de la care a pornit războiul troian prin mărul discordiei, este plasată tot pe Pelion. Practic, mitologia locală este densă și, spre deosebire de multe alte locuri din Grecia, se leagă de peisaj: pădurea, peștera, portul.
Satele care merită
Sunt douăzeci și patru, construite la altitudini între trei sute și opt sute de metri, niciodată chiar pe malul mării. Motivul este istoric: piraterie și malarie în zona joasă.
- Makrinitsa: numit balconul Pelionului, cu piațeta suspendată deasupra golfului. Cel mai vizitat și cel mai aglomerat în weekend.
- Portaria: vecin cu Makrinitsa, mai mare, cu cascade și trasee care pornesc din sat.
- Vizitsa: cel mai bine păstrat ca arhitectură, cu conace de piatră transformate în pensiuni.
- Milies: capătul de sus al liniei de tren istorice, cu bibliotecă veche și piațetă sub platani.
- Tsagarada: împrăștiat pe patru cartiere, cu un platan bătrân de peste o mie de ani în piața Agia Paraskevi.
- Zagora: cel mai mare, cunoscut pentru merele firiki și pentru livezi.
- Agios Ioannis: singura stațiune propriu-zisă de pe coasta de est.
Arhitectura este specifică: parter de piatră masivă, etaj de lemn ieșit în consolă, acoperiș din lespezi de șist, iar la casele bogate tavane pictate. Este cel mai apropiat lucru din Grecia de o arhitectură alpină.
Plajele de pe coasta de est
Cele mai bune plaje sunt pe partea egeeană, iar accesul la ele este partea care surprinde: drumuri în serpentine strânse care coboară șapte sau opt sute de metri în câțiva kilometri.
- Mylopotamos: cele două golfuri legate printr-o arcadă naturală în stâncă. Cea mai fotografiată din peninsulă.
- Fakistra: mică, ascunsă, cu coborâre pe potecă. Considerată de mulți cea mai frumoasă.
- Papa Nero și Agios Ioannis: lungi, cu servicii, potrivite pentru o zi întreagă.
- Damouchari: singurul golf natural cu port mic de pe coasta de est, cu pietriș și apă adâncă.
- Horefto: plajă lungă de nisip, bună pentru familii.
- Potistika și Paltsi: în sud, mari și aproape goale, cu valuri.
Drumurile din Pelion sunt printre cele mai solicitante din Grecia continentală. Sunt asfaltate, dar înguste, cu serpentine în ac de păr una după alta și cu diferențe de nivel mari. Media reală este de treizeci de kilometri pe oră, uneori mai puțin. Douăzeci de kilometri pe hartă înseamnă patruzeci de minute de condus, nu douăzeci. Cine are rău de mașină simte fiecare curbă, iar mașina automată ajută mult. Nu planifica trei plaje într-o zi, planifică una.
Trenul Moutzouris și traseele pe jos
Linia îngustă dintre Ano Lechonia și Milies a fost construită între 1895 și 1903, iar inginerul care a proiectat-o a fost Evaristo de Chirico, tatăl pictorului Giorgio de Chirico. Circulă și astăzi, în sezon, pe aproximativ cincisprezece kilometri, în aproximativ o oră și jumătate, cu poduri metalice peste ravene.
Merge de obicei în weekenduri și în lunile de vară, iar biletele se epuizează. Verifică programul curent înainte, pentru că se schimbă de la an la an și uneori circulațiile se suspendă pentru lucrări.
Cealaltă moștenire de circulație sunt kalderimia, drumurile pietruite de catâri care legau satele înainte de șosele. Multe sunt refăcute și marcate, iar traseul dintre Tsagarada și plaja Damouchari, sau cel dintre Milies și Vizitsa, se fac în una până la două ore, prin pădure.
Cum ajungi, cât stai și când mergi
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Poarta de intrare | Volos, la capătul peninsulei |
| Din Salonic | aproximativ 2 ore și jumătate până la Volos |
| Din Atena | aproximativ 3 ore și jumătate |
| Din România cu mașina | aproximativ 10 – 12 ore |
| Zile necesare | 4 – 5, ideal o săptămână |
| Perioada bună | iunie și septembrie pentru plajă, mai pentru trasee |
| Mașina | obligatorie, serpentine constante, medie 30 km pe oră |
Cea mai bună strategie este să dormi pe coasta pe care vrei să stai. Mutarea zilnică dintr-o parte în alta consumă ore. Vara, august este plin de greci, iar în weekenduri satele din nord se aglomerează cu excursioniști din Volos și Salonic.
Informațiile despre regiune și despre linia istorică sunt publicate de organizația națională de turism a Greciei, iar orarul trenurilor de pe rețeaua greacă, de operatorul feroviar.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Pelion este locul unde Grecia arată cel mai puțin a Grecie: păduri de fag deasupra plajelor egeene, case cu etaj de lemn și un tren îngust proiectat de tatăl unui pictor suprarealist.
Alege o singură coastă pentru cazare, calculează drumurile la treizeci de kilometri pe oră, fă măcar un traseu pe drumurile pietruite vechi și vino în iunie sau septembrie.
