Monsanto: satul portughez construit între bolovani

Monsanto: satul portughez construit între bolovani

Monsanto este un sat din estul Portugaliei, lipit de granița cu Spania, construit pe un deal de granit acoperit de bolovani uriași. Oamenii nu i-au dat la o parte, pentru că nu aveau cum. Au construit între ei, sub ei și uneori direct pe ei, iar unele case au drept acoperiș o singură piatră de câteva sute de tone. Nu este o reconstrucție pentru turiști, ci felul în care s-a locuit aici sute de ani.

Cum arată de fapt casele, ce este cu castelul de pe vârf, legenda vițelului aruncat peste ziduri, cum se ajunge și cât de greu se merge.

Cum arată de fapt Monsanto

Satul urcă pe un versant de granit până la aproximativ 750 de metri, iar bolovanii sunt peste tot: în curți, în mijlocul străzilor, în pereții caselor. Soluția locală a fost pragmatică. Unde piatra bloca drumul, s-a construit în jurul ei. Unde era o piatră mare și plată, a devenit acoperiș. Unde erau două alăturate, s-a zidit între ele și a ieșit o cameră.

Bolovani maro pe versantul unui munte

Imagine ilustrativă. Blocurile de granit ating dimensiuni de câțiva metri. Foto: Pexels

Stânci pe un teren acoperit cu iarbă

Imagine ilustrativă cu blocuri de granit dispersate. Foto: Pexels

Rezultatul este un sat în care este greu să spui unde se termină geologia și unde începe arhitectura. Casa cea mai fotografiată are un singur bolovan pe post de acoperiș complet, fără nicio structură dedesubt.

Bolovan mare de granit într-un peisaj stâncos

Imagine ilustrativă. Unele case au un singur bolovan drept acoperiș. Foto: Pexels

Materialul este același peste tot: granit cenușiu, uneori cu tencuială albă pe interior. Ferestrele sunt mici, ușile joase, iar unele porți au ancadramente sculptate manuelin, din secolul al șaisprezecelea, semn că satul a fost cândva prosper.

Bolovan mare în mijlocul unui câmp

Imagine ilustrativă de bloc eratic de granit. Foto: Pexels

Castelul de pe vârf și explozia care l-a distrus

Deasupra satului, pe creastă, stau ruinele unui castel dat în secolul al doisprezecelea ordinului templier de către primul rege al Portugaliei. Poziția explică totul: de aici se vede toată câmpia până în Spania, iar zona a fost linie de frontieră disputată timp de secole.

Capelă de piatră din Monsanto, Portugalia

Capelă construită direct pe stâncă, în interiorul satului. Foto: Pexels

Castelul nu a căzut în luptă. În secolul al nouăsprezecelea, depozitul de muniție a explodat și a distrus o mare parte din ziduri. Ce a rămas sunt fragmente de curtină, cisterne săpate în rocă și morminte antropomorfe tăiate direct în granit, mai vechi decât castelul.

Vedere aeriană a unui munte stâncos cenușiu

Imagine ilustrativă a unui versant de granit. Foto: Pexels

Urcarea de la sat durează între douăzeci și treizeci de minute, pe o potecă pietruită și abruptă. Nu este tehnică, dar cere încălțăminte bună, pentru că piatra este lustruită de trecere și alunecă.

Deal cu stânci în vârf, văzut de jos

Satul urcă pe un deal de aproximativ 750 de metri. Foto: Pexels

Legenda asediului și cocoșul de argint

Povestea locală spune că satul a fost asediat îndelung, iar când proviziile aproape se terminaseră, sătenii au aruncat peste ziduri ultimul vițel, îndopat cu ultimele grâne. Asediatorii au tras concluzia că înăuntru există hrană din belșug și au renunțat. Este un motiv care apare în multe locuri din Europa, dar aici se sărbătorește anual.

În fiecare an, pe 3 mai, femeile din sat urcă pe zidurile castelului și aruncă de acolo oale de lut umplute cu flori. Este una dintre puținele sărbători din Portugalia care încă păstrează gestul original, nu doar amintirea lui.

Stânci printre tufișuri, pe un deal

Imagine ilustrativă. Dealul este acoperit de blocuri și de tufe joase. Foto: Pexels

Al doilea simbol al satului este un cocoș de argint. În 1938, într-un concurs organizat de regimul de atunci, Monsanto a fost declarat cel mai portughez sat din Portugalia, iar premiul a fost un cocoș de argint așezat pe turnul din sat. Originalul se păstrează în sat, iar pe turn stă o replică.

Marafona, păpușa fără față
Meșteșugul local este marafona, o păpușă din cârpă construită pe două bețe încrucișate, fără chip. Se punea sub perna miresei sau în casă ca talisman de protecție, mai ales împotriva furtunilor. Nu are față dintr-un motiv practic transformat în tradiție: era făcută din resturi de haine, de femei care nu aveau timp de detalii. Se vinde în sat și este singurul suvenir de aici care înseamnă ceva.

Ce mai vezi în jur

Monsanto face parte dintr-o rețea de douăsprezece sate istorice din interiorul Portugaliei, majoritatea foste puncte de frontieră fortificate. Sunt suficient de aproape unele de altele încât să legi trei sau patru într-un traseu de două zile.

Stradă din satul Sortelha, Portugalia

Sortelha, alt sat din rețeaua satelor istorice, la o oră distanță. Foto: Pexels

  • Idanha-a-Velha: la doisprezece kilometri, un sat construit peste ruinele unui oraș roman, cu bazilică paleocreștină și pietre inscripționate reutilizate în ziduri.
  • Penha Garcia: cu un defileu în care se văd fosile de trilobiți direct în stâncă, pe un traseu marcat.
  • Sortelha: sat fortificat pe un pinten stâncos, cu ziduri intacte și tot atâtea blocuri de granit ca la Monsanto.
  • Castelo Novo și Belmonte: al doilea cu o comunitate evreiască ce a supraviețuit ascunsă secole întregi.
  • Rezervația Dark Sky Alqueva, la sud, una dintre primele zone din lume certificate pentru observarea cerului nocturn.
Sat pe un deal

Imagine ilustrativă. Satul se vede de la zeci de kilometri distanță. Foto: Pexels

Zona este una dintre cele mai depopulate din Portugalia. Asta înseamnă drumuri goale și liniște, dar și că serviciile sunt rare: alimentează plinul când poți și nu conta pe restaurant deschis după ora zece seara.

Vedere aeriană a unui sat lângă munți

Imagine ilustrativă de sat de deal din Portugalia. Foto: Pexels

Cum se vizitează concret

Mașinile nu urcă în partea de sus a satului. Se parchează la intrare și se merge pe jos, pe străzi care sunt de fapt scări de piatră, în pantă continuă. Este un sat obositor fizic, iar pe vreme umedă devine alunecos.

Stradă pavată cu piatră între clădiri

Străzile sunt înguste, în pantă și impracticabile cu mașina. Foto: Pexels

Vara, temperaturile din interiorul Portugaliei trec frecvent de patruzeci de grade, iar granitul reține căldura până noaptea. Vizita se face dimineața devreme sau spre seară, niciodată la prânz în iulie sau august.

Munți stâncoși sub cer înnorat

Imagine ilustrativă din zona de graniță cu Spania. Foto: Pexels

Satul a fost folosit ca decor pentru un serial de televiziune de mare succes, ceea ce a adus un val de vizitatori și a schimbat vizibil weekendurile. În timpul săptămânii, în afara sezonului, rămâne însă un sat cu câteva sute de locuitori, foarte liniștit.

Cum ajungi, unde dormi și cât stai

Planificare
Aspect Detaliu
Din Castelo Branco aproximativ 45 de minute cu mașina
Din Lisabona în jur de 3 ore
Din Porto aproximativ 3 ore și jumătate
Zile necesare o jumătate de zi pentru sat, 2 zile cu împrejurimile
Perioada bună aprilie – iunie și septembrie – octombrie
De evitat prânzul în iulie și august, când granitul radiază căldură
Cazare pensiuni mici în sat și în Idanha-a-Nova

Transportul public până aici este rar și incomod, deci mașina este soluția realistă. Drumul de la Castelo Branco este bun, iar ultima porțiune urcă în serpentine largi. Parcarea de la intrarea în sat se umple în weekendurile de vară.

A dormi în sat schimbă complet vizita: după plecarea excursiilor de o zi, satul se golește, iar seara se vede tot până în Spania. Rețeaua satelor istorice este descrisă de asociația care le administrează, iar informațiile generale de călătorie, de biroul național de turism.

Întrebări frecvente (FAQ)

De ce sunt casele construite între bolovani?
Pentru că blocurile de granit sunt prea mari ca să fie mutate. Oamenii au construit în jurul lor, între ele și sub ele, iar unele case au un singur bolovan drept acoperiș.

Cât durează vizita?
O jumătate de zi pentru sat și castel, fără grabă. Două zile dacă adaugi și satele din jur, cum sunt Idanha-a-Velha, Penha Garcia sau Sortelha.

Cât de greu se urcă la castel?
Între douăzeci și treizeci de minute de la sat, pe o potecă pietruită și abruptă. Nu este tehnic, dar piatra este lustruită de trecere și alunecă pe umezeală.

Se poate ajunge cu mașina în sat?
Doar până la intrare. Partea de sus este accesibilă exclusiv pe jos, pe străzi care sunt de fapt trepte de piatră. Parcarea se umple în weekendurile de vară.

Care este cea mai bună perioadă?
Aprilie, mai, iunie, septembrie și octombrie. Vara, interiorul Portugaliei trece frecvent de patruzeci de grade, iar granitul păstrează căldura până noaptea.

Ce este cocoșul de argint?
Premiul primit în 1938, când satul a fost declarat cel mai portughez sat din Portugalia într-un concurs național. Pe turn stă o replică, originalul se păstrează în sat.

Merită să dorm în sat?
Da, dacă vrei să îl vezi gol. După plecarea excursiilor de o zi rămân doar localnicii, iar seara vizibilitatea se întinde până dincolo de graniță, în Spania.

Ce este marafona?
O păpușă de cârpă fără față, construită pe două bețe încrucișate, folosită tradițional ca talisman de protecție a casei. Se face și se vinde încă în sat.

Concluzie

Monsanto nu este un sat pitoresc amenajat, ci soluția pe care au găsit-o niște oameni care aveau de construit pe un deal plin de bolovani pe care nu îi puteau muta.

Vino primăvara sau toamna, urcă la castel dimineața, ia încălțăminte cu talpă bună și, dacă poți, rămâi peste noapte, pentru că seara satul redevine al locuitorilor lui.

author avatar
Mergiprinlume