By
Cortina de Fier a fost, timp de patru decenii, cea mai păzită graniță din lume: șapte mii de kilometri de sârmă ghimpată, câmpuri minate, turnuri de observație și fâșii arate zilnic, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Astăzi, pe aceeași linie, treci fără să oprești și fără să observi. Iar în locul minelor a crescut una dintre cele mai bogate fâșii de natură din Europa.
Articolul de față e un ghid de traseu pentru cine vrea să urmeze fosta graniță cu mașina sau cu bicicleta: ce a mai rămas de văzut, unde sunt secțiunile care merită cu adevărat, cum funcționează Centura Verde crescută pe fosta fâșie a morții și un itinerar de o săptămână prin partea cea mai accesibilă din România.
Ce a fost, de fapt, Cortina de Fier
Termenul a fost popularizat de Winston Churchill într-un discurs din 1946, dar linia a devenit fizică abia în anii următori. Nu era un zid continuu, ci un sistem de fortificații care traversa continentul de la Marea Baltică, între cele două Germanii, prin Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia și Bulgaria.
Structura era similară peste tot: o fâșie interzisă lată de câțiva kilometri, din care populația fusese mutată, apoi garduri de sârmă, uneori electrificate, câmpuri minate, o fâșie de pământ arat pentru urme, turnuri de observație la câteva sute de metri și patrule cu câini.
Berlinul era cazul special: un oraș întreg închis cu zid, în mijlocul teritoriului est-german. E și singura porțiune pe care majoritatea oamenilor și-o amintesc vizual.
Centura Verde: natura care a ocupat fâșia morții
Consecința neintenționată a celor patruzeci de ani de graniță militarizată e ecologică. Fâșia interzisă a rămas, timp de decenii, complet lipsită de agricultură, de construcții și de oameni. Natura a preluat-o.
Astăzi, banda aceea de câteva sute de metri lățime și mii de kilometri lungime e cea mai lungă rețea de habitate continue din Europa, cu specii care au dispărut din restul continentului. Se numește Centura Verde Europeană și e protejată printr-o inițiativă comună a țărilor traversate.
Practic, în multe locuri, fosta graniță se recunoaște astăzi după exact opusul a ceea ce a fost: o dungă de pădure bătrână sau de pajiște neatinsă, care taie peisajul agricol din jur. Detalii despre proiect sunt pe site-ul oficial al Centurii Verzi Europene.
Ce a mai rămas de văzut
Onest: mult mai puțin decât se așteaptă majoritatea. Aproape totul a fost demolat în anii nouăzeci, adesea cu entuziasm. Ce s-a păstrat, s-a păstrat intenționat, ca memorial.
- Berlinul, cu memorialul de pe Bernauer Strasse, singurul loc unde se vede întregul sistem de fortificații, reconstituit.
- Muzeul granițelor de la Mödlareuth, un sat german tăiat în două de graniță, poreclit Micul Berlin, unde s-a păstrat o porțiune de zid și de garduri.
- Muzeele de frontieră din Cehia, în zona Šumava și lângă Znojmo, cu turnuri, garduri și vehicule păstrate.
- Monumentul de la Sopron, în Ungaria, unde s-a organizat în 1989 picnicul paneuropean care a permis primelor sute de est-germani să treacă în Austria.
- Fostele garnizoane sovietice, precum cea de la Zossen, lângă Berlin, astăzi înghițite de pădure.
Un traseu de o săptămână, din România
Traseul complet, de la Baltică la Marea Neagră, are peste șapte mii de kilometri și se face în luni, nu în zile. Pentru un român, cea mai accesibilă secțiune e cea centrală, între Austria, Cehia și Ungaria, la o zi de drum de casă.
| Ziua | Traseu | Km |
|---|---|---|
| 1 | România spre Budapesta, oprire la monumentul sovietic din centru | 800 |
| 2 | Budapesta spre Sopron, la granița cu Austria, prin Balaton | 250 |
| 3 | Sopron, memorialul picnicului paneuropean, apoi în Austria | 90 |
| 4 | Austria de est spre Moravia de Sud, prin fosta graniță | 150 |
| 5 | Znojmo și muzeele de frontieră cehe, sate de graniță | 120 |
| 6 | Boemia de Sud, Šumava, natură pe fosta fâșie interzisă | 180 |
| 7 | Întoarcere prin Slovacia sau Ungaria | variabil |
| Total aproximativ | 2.500 de kilometri dus-întors, fără grabă |
Varianta cu bicicleta: EuroVelo 13
Există un traseu ciclabil oficial care urmează fosta Cortină de Fier pe toată lungimea ei, numit EuroVelo 13 sau Iron Curtain Trail. Are peste zece mii de kilometri, traversează douăzeci de țări și e împărțit în secțiuni care se pot face independent.
Secțiunile cele mai bine amenajate sunt cele germane, austriece și cehe, cu piste separate, semnalizare proprie și cazare pe traseu. Spre sud-est, în Balcani, traseul devine mai degrabă o rută pe drumuri publice decât o pistă amenajată.
Traseul oficial și hărțile pe secțiuni sunt pe site-ul oficial EuroVelo.
Capătul sudic: Bulgaria și monumentele abandonate
Partea bulgară a Cortinei e cel mai puțin vizitată și cea mai stranie. Aici, cel mai spectaculos obiect al perioadei nu e o graniță, ci un monument: Buzludzha, sala de congrese a Partidului Comunist Bulgar, construită în vârf de munte în forma unei farfurii zburătoare.
A fost abandonată după 1989 și s-a degradat rapid, cu mozaicurile interioare furate sau distruse. Intrarea e oficial interzisă din motive de siguranță, dar exteriorul se vizitează, iar drumul până sus e spectaculos. Există un proiect internațional de conservare, care avansează lent.
Pentru români, e cel mai apropiat obiectiv din tot articolul: la aproximativ patru ore de drum de la granița de sud.
Satele care nu mai există
Partea cea mai puțin cunoscută a poveștii. În fâșia interzisă, de o parte și de alta, sute de sate au fost evacuate forțat și demolate, ca să nu ofere adăpost celor care încercau să treacă.
În Cehia, în zona de graniță cu Austria și Germania, sunt zeci de asemenea locuri: astăzi, poieni cu pomi fructiferi bătrâni crescuți la întâmplare, fundații acoperite de iarbă și, uneori, o cruce sau o placă. Sunt marcate pe hărțile turistice locale și se ajunge la ele pe poteci.
E genul de loc care nu apare în niciun ghid, dar care spune despre perioada aceea mai mult decât un muzeu.
Practic: cum planifici traseul
- Documentează-te înainte, fiindcă multe obiective sunt mici, prost semnalizate și nu apar în ghidurile clasice. Muzeele de frontieră au adesea program redus, doar în weekend, în afara sezonului.
- Mașina e necesară pentru varianta rutieră. Distanțele între obiective sunt mari, iar transportul public în zonele de graniță e rar prin definiție: erau zone interzise.
- Viniete: Ungaria, Austria, Cehia și Slovacia cer viniete separate. Cumpără-le online înainte, fiindcă traseul traversează frecvent granițele.
- Nu intra în clădiri abandonate. Multe sunt instabile, iar unele zone, mai ales în Balcani, nu au fost complet degajate de muniție.
- Combină cu altceva. Traseul trece prin regiuni frumoase: Moravia de Sud cu podgorii, Boemia de Sud cu orașe medievale, Balatonul.
Turnurile de observație autentice, pichetele de frontieră părăsite și marcajele Centurii Verzi nu apar ilustrate aici, fiindcă nu există fotografii libere de drepturi confirmate cu ele. Imaginile cu buncăre și cu sârmă ghimpată din articol nu au locație confirmată, iar peisajele sunt din regiunile traversate, nu de pe linia exactă a fostei granițe. Am preferat să spun asta.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Cortina de Fier e cea mai puțin spectaculoasă rută istorică din Europa, tocmai pentru că a fost ștearsă atât de repede. Nu vei vedea kilometri de sârmă, ci indicii: o dungă de pădure, o poiană cu pomi bătrâni, o placă la marginea drumului.
Merită tocmai pentru asta. E traseul care arată cât de repede dispare o graniță și cât de complet poate reveni natura într-un loc din care oamenii au fost scoși cu forța.
Iar pentru un călător din România, secțiunea centrală se face într-o săptămână, printr-una dintre cele mai frumoase regiuni ale Europei Centrale, cu podgorii și orașe medievale pe același drum.
