By
Satele săsești din Transilvania sunt rezultatul unei colonizări începute acum opt sute de ani, când regii Ungariei au adus meșteri și țărani din zona Rinului și a Mosellei ca să apere și să dezvolte granița de est. Au rămas peste două sute de sate cu aceeași structură: o uliță largă, case cu poartă mare la stradă și, în mijloc, o biserică înconjurată de ziduri.
Articolul de față e un traseu de patru zile prin zonă: cele trei orașe mari, cele mai bune biserici fortificate, ce s-a întâmplat cu populația săsească după 1990, unde dormi, cât costă și ce merită ocolit.
Satele săsești din Transilvania: cine le-a construit
Colonizarea a început în secolul al doisprezecelea, la chemarea regelui Géza al doilea. Coloniștii veneau din zona Rinului, a Mosellei și din Flandra, dar au fost numiți generic sași, denumire care a rămas.
În schimbul apărării graniței, au primit privilegii extinse: autoguvernare, dreptul de a-și alege preoții și judecătorii, scutiri fiscale. Au format o comunitate distinctă, cu limba, religia și instituțiile proprii, care a funcționat aproape opt sute de ani.
Structura satului e imediat recognoscibilă: o singură uliță foarte largă, case aliniate perpendicular pe stradă, cu poartă mare pentru căruțe și cu curte lungă în spate, și biserica fortificată în centru.
Populația săsească a plecat aproape integral după 1990, în Germania. Din cei circa două sute de mii de la începutul anilor optzeci au rămas sub zece mii. Satele au fost repopulate, iar bisericile au rămas fără enoriași, întreținute astăzi de fundații.
Bisericile fortificate: cum funcționau
Sunt aproximativ o sută cincizeci în toată Transilvania, dintre care șapte în patrimoniul mondial UNESCO. Nu erau castele, ci refugii comunitare: în caz de atac, tot satul se retrăgea înăuntru, cu animale și provizii.
Zidurile aveau turnuri de apărare, iar înăuntru, lipite de ziduri, erau camere de depozitare, câte una pentru fiecare familie, cu slănină, grâu și obiecte de valoare. La Prejmer, cea mai bine păstrată, se văd și astăzi cele două sute șaptezeci și două de camere pe patru niveluri.
| Localitate | Ce are special | În patrimoniul mondial |
|---|---|---|
| Prejmer | Cea mai bine păstrată, 272 de camere | Da |
| Biertan | Ușa de sacristie cu 19 zăvoare | Da |
| Viscri | Satul cel mai bine conservat | Da |
| Câlnic | Cetate nobiliară, nu țărănească | Da |
| Valea Viilor | Cea mai puțin vizitată dintre cele UNESCO | Da |
| Cisnădioara | Bazilică romanică pe deal, cea mai veche | Nu |
La Biertan se află o curiozitate tehnică: ușa sacristiei, cu un mecanism de nouăsprezece zăvoare acționate simultan de o singură cheie, prezentat la expoziția universală de la Paris din 1900.
Multe sunt încuiate, iar cheia e la o persoană din sat, cu numărul afișat pe poartă sau pe ușa bisericii. Se sună și vine cineva. Taxele sunt mici, între cinci și cincisprezece lei, iar banii merg la întreținere. Nu toate sunt deschise iarna. O listă a bisericilor fortificate și a programului lor se găsește pe portalul național de turism.
Sighișoara: singura cetate medievală locuită
Cetatea din deal e singura cetate medievală din Europa de Sud-Est încă locuită permanent. Nu e un sit vizitabil, ci un cartier: oamenii stau în case, își parchează mașinile pe străzile pavate și își întind rufele în curți.
Din cele paisprezece turnuri de breaslă originale s-au păstrat nouă, fiecare purtând numele meseriei care îl apăra: al cositorarilor, al croitorilor, al măcelarilor. Turnul cu ceas, de la intrare, adăpostește un muzeu și are figurine care se schimbă la miezul nopții.
Scara acoperită, cu o sută șaptezeci și cinci de trepte, urcă spre biserica din deal și spre liceul german. A fost construită ca elevii să poată ajunge la școală pe orice vreme.
Casa în care s-ar fi născut Vlad Țepeș e o clădire autentică de secol cincisprezece, dar legătura cu personajul e neverificabilă, iar restaurantul dinăuntru e o capcană turistică. Poate fi ocolit fără nicio pierdere.
Sibiu: piețele și casele cu ochi
Sibiul a fost cel mai important oraș săsesc și centrul administrativ al comunității. Are un centru istoric compact, cu trei piețe legate între ele, și cea mai bine păstrată arhitectură urbană săsească din țară.
Piața Mare, una dintre cele mai întinse piețe medievale din Transilvania, e legată de Piața Mică printr-un pasaj. Turnul Sfatului, între ele, se urcă pentru panoramă. Programul muzeelor și al evenimentelor din oraș e pe site-ul primăriei.
Casele cu ochi sunt semnul distinctiv al orașului: lucarnele de aerisire a podurilor, tăiate în acoperiș în formă de ochi, care par că te urmăresc de pe toate străzile. Aveau rol practic, de uscare a cerealelor depozitate în pod.
Podul Minciunilor, din 1859, e primul pod de fontă din România, turnat la Sibiu. Numele vine, probabil, dintr-o confuzie lingvistică germană între cuvintele pentru minciună și pentru culcat, dar legenda locală spune că scârțâie când cineva minte pe el.
Brașov și cetățile din jur
Brașovul e al treilea colț al triunghiului săsesc și cel mai vizitat dintre cele trei. Piața Sfatului, cu Casa Sfatului din secolul al cincisprezecelea în mijloc, e centrul orașului vechi.
Biserica Neagră, terminată în 1477, e cea mai mare biserică gotică dintre Viena și Istanbul. Numele vine de la un incendiu din 1689, care i-a înnegrit zidurile. Înăuntru se află o colecție de covoare orientale, dăruite de negustori, printre cele mai mari din Europa.
Deasupra orașului stă muntele Tâmpa, cu telecabină și cu trasee marcate. Urcușul pe jos durează în jur de o oră și dă cea mai bună panoramă asupra centrului.
În jur sunt Râșnov, cu o cetate țărănească restaurată pe deal, și Bran, cu castelul cel mai vizitat din România. Legătura castelului cu romanul lui Bram Stoker e, practic, inexistentă: autorul nu a fost niciodată în România, iar castelul a fost, în realitate, reședința de vară a reginei Maria.
Satele care merită cel mai mult
Dincolo de orașe, farmecul zonei e în sate. Cele mai bine păstrate sunt Viscri, Biertan, Mălâncrav, Alma Vii și Copșa Mare, toate în zona dintre Sighișoara și Sibiu.
Viscri a devenit cunoscut internațional după implicarea unei fundații britanice în restaurarea caselor. Are o biserică fortificată din patrimoniul mondial, case restaurate cu materiale tradiționale și un atelier de cărămidă. E și cel mai aglomerat în weekenduri.
Peisajul dintre sate e la fel de important ca satele. Zona are fânețe cu o biodiversitate rară în Europa, cu peste șaizeci de specii de plante pe metru pătrat în unele parcele, rezultatul cositului manual practicat neîntrerupt sute de ani.
Traseul de patru zile
| Ziua | Dimineața | După-amiaza |
|---|---|---|
| Ziua 1 | Brașov, centrul vechi și Biserica Neagră | Prejmer și Râșnov |
| Ziua 2 | Drum spre Sighișoara, oprire la Rupea | Sighișoara, cetatea |
| Ziua 3 | Viscri și Biertan | Mălâncrav sau Copșa Mare |
| Ziua 4 | Sibiu, cele trei piețe | Cisnădioara sau Muzeul Astra |
Distanțele sunt mici: Brașov-Sighișoara sunt o sută douăzeci de kilometri, Sighișoara-Sibiu nouăzeci. Drumurile principale sunt bune, cele spre sate sunt inegale, iar unele porțiuni spre Viscri sunt de pământ.
Se poate face și cu trenul, între cele trei orașe, dar satele rămân inaccesibile fără mașină. Bicicleta e o variantă foarte bună pentru zona dintre sate, pe drumuri secundare cu trafic aproape inexistent.
Cazare, costuri și când mergi
Cazarea în sate, în case tradiționale restaurate, e cea mai interesantă opțiune și, adesea, cea mai scumpă. În orașe, oferta e mult mai variată și mai ieftină.
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Cazare, trei nopți | 90 euro | 260 euro, case restaurate |
| Intrări la biserici și muzee | 20 euro | 40 euro |
| Mâncare, patru zile | 70 euro | 160 euro |
| Combustibil, circa 500 km | 50 euro | 50 euro |
| Total | aproximativ 230 euro | aproximativ 510 euro |
Cea mai bună perioadă e din mai până în octombrie. Mai și iunie au fânețele înflorite, septembrie și octombrie au culorile de toamnă și cea mai stabilă vreme. Iulie și august sunt cele mai aglomerate.
Castelul Bran în weekendurile de vară, când se stă la coadă o oră și se circulă în șir prin camere. Dacă ții să îl vezi, vino la deschidere, într-o zi de lucru. Iar restaurantul din casa lui Vlad Țepeș de la Sighișoara nu merită nici măcar din curiozitate.
O notă despre fotografii
Acoperirea e bună pentru orașe și pentru cetăți: Sibiu, Brașov, Sighișoara, Prejmer, Câlnic, Cisnădioara, Râșnov, Rupea și Castelul Corvinilor apar aici în fotografii reale, cu locația confirmată.
Două lipsuri, ambele de format. Bisericile fortificate de la Biertan și Viscri, cele mai cunoscute din patrimoniul mondial, sunt fotografiate aproape exclusiv pe verticală, așa că din ele apar aici doar ulițele satelor. La fel, cetatea Sighișoarei are foarte puține imagini orizontale, deși e printre cele mai fotografiate locuri din țară.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Satele săsești din Transilvania sunt cazul rar al unui patrimoniu care a supraviețuit plecării celor care l-au construit. Bisericile fortificate stau în sate în care nu mai există enoriași, iar întreținerea lor depinde astăzi de fundații și de câțiva oameni care păstrează cheile.
Fă traseul cu mașina, în patru zile, și nu-l reduce la cele trei orașe. Sună la numerele de pe ușile bisericilor, oprește pe drumurile dintre sate și lasă-ți o dimineață doar pentru fânețe: sunt, ca biodiversitate, printre cele mai valoroase din Europa.
