Un amfiteatru roman de aproape două mii de ani, în mijlocul unui oraș, în care se cântă operă sub cerul liber în fiecare vară, în fața a paisprezece mii de oameni. Arena din Verona e cel mai mare teatru de operă în aer liber din lume și, foarte probabil, singurul loc în care poți vedea un spectacol de primă mărime cu un bilet de treizeci de euro, stând pe piatră.

Articolul de față e ghidul unei seri acolo: ce se joacă și când, ce fel de bilet îți trebuie și care e capcana, cum arată gradenele de piatră, la ce oră ajungi, ce iei cu tine, cum te îmbraci și ce faci în oraș în restul zilei.

Arena din Verona: ce e și de ce funcționează

Amfiteatrul a fost construit în primul secol după Hristos, în afara zidurilor de atunci ale orașului, și e al treilea ca mărime din Italia, după Colosseum și cel de la Capua. Spre deosebire de ele, e complet funcțional și a fost folosit aproape neîntrerupt de două mii de ani.

Calcarul roz de Valpolicella, materialul din care e construita. Foto: Pexels

Amfiteatrul are aproape doua mii de ani si e al treilea ca marime din Italia. Foto: Pexels

Inelul exterior s-a prăbușit la un cutremur în 1117 și a fost folosit apoi ca sursă de piatră pentru oraș. A rămas din el un fragment de patru arcade, numit Ala, aripa, care se vede și azi lipit de partea de nord și care arată cât de înaltă era clădirea inițial.

Ala, singura bucata ramasa din inelul exterior, doborat de un cutremur in 1117. Foto: Pexels

Inelul original avea patru niveluri si aproximativ treizeci de metri inaltime. Foto: Pexels

Stagiunea de operă a început în 1913, cu o reprezentație aniversară care s-a dovedit un succes neașteptat, și se ține de atunci în fiecare vară, cu întreruperi doar în timpul celor două războaie.

Elipsa completa, cu axa mare de o suta cincizeci de metri. Foto: Pexels

Biletele: gradene de piatră sau fotolii

Aici e decizia care contează cel mai mult. Există, simplificat, două lumi: locurile numerotate din partea de jos, cu fotolii, și gradenele de piatră din partea de sus, nenumerotate, unde stai direct pe treaptă.

Gradenele de piatra, unde stau cele mai ieftine bilete. Foto: Pexels

Il Liston, trotuarul larg de marmura pe care se plimba toata lumea inainte de spectacol. Foto: Pexels

Gradenele de piatră sunt varianta clasică și, pentru mulți, cea mai bună. Acustica de sus e excelentă, fiindcă amfiteatrul a fost proiectat exact pentru asta. Dezavantajul e că locurile nu sunt numerotate, deci trebuie să ajungi devreme, cu cel puțin o oră și jumătate înainte.

Arena din Verona, amfiteatrul roman din secolul I, folosit si astazi. Foto: Pexels

Biletele se cumpără direct de la casă sau online, de pe site-ul oficial al Arenei. Revânzătorii adaugă comisioane mari și, în cazul gradenelor nenumerotate, nu îți garantează absolut nimic în plus.

Cum arată efectiv o seară acolo

Spectacolele încep după apusul soarelui, în general între ora nouă seara și nouă și jumătate, fiindcă lumina naturală trebuie să dispară complet. Până atunci, orașul e în plină mișcare, iar Piazza Bra, piața din jurul amfiteatrului, e plină de lume care cinează pe terase.

Piata se umple cu doua ore inainte de inceperea spectacolului. Foto: Pexels

Terasele din jur, unde se cineaza inainte, la preturi de piata centrala. Foto: Pexels

Intrarea se face pe porți numerotate, cu circa o oră înainte. Cine are gradenă nenumerotată ajunge mai devreme și urcă direct sus, ca să prindă un loc central. Se stă pe piatra veche, exact pe treptele pe care se stătea acum două mii de ani.

Piazza Bra, cea mai mare piata din Verona. Foto: Pexels

Momentul care rămâne în minte e altul. Cu câteva minute înainte de începere, se sting luminile, iar publicul aprinde mii de lumânări mici, cumpărate la intrare. Amfiteatrul, complet întunecat, se umple de puncte de lumină. E o tradiție veche de un secol și e, fără exagerare, motivul pentru care merită drumul.

Lumanarile aprinse de public inainte de inceperea spectacolului, traditie a locului. Foto: Pexels

Se vand la intrare, cu cativa euro, si se aprind toate odata. Foto: Pexels

Momentul de dinaintea uverturii, cand se sting luminile. Foto: Pexels

Nu există acoperiș. Dacă plouă serios, spectacolul se amână sau se anulează, iar regulile de rambursare depind de cât s-a cântat până în acel moment. Se verifică prognoza, dar nu se poate face nimic în plus.

Seara, cand incepe stagiunea de opera, sub cerul liber. Foto: Pexels

Ce se joacă și cum alegi seara

Repertoriul e format din câteva titluri mari, jucate alternativ pe toată durata verii. Aida e producția emblematică, montată aici din 1913, cu decoruri monumentale și figurație de câteva sute de oameni. Alături de ea apar frecvent Carmen, Nabucco, Turandot, Traviata și Rigoletto.

Orchestra canta in fosa, sub nivelul scenei. Foto: Pexels

Costumele, refacute pentru fiecare productie noua. Foto: Pexels

Pentru cineva care nu a mai fost la operă, alegerea bună e un titlu cu muzică recognoscibilă și acțiune vizuală. Aida și Carmen sunt cele mai potrivite: au coruri celebre, decoruri mari și povești ușor de urmărit.

Repetitiile generale, uneori deschise publicului la pret redus. Foto: Pexels

Se cântă în italiană, iar traducerea apare pe ecrane laterale, în italiană și engleză. Un rezumat citit înainte face totuși mai mult decât orice traducere în timp real, mai ales la operele cu intrigă complicată.

Sala de opera clasica. Fotografia e de la Scala din Milano. Foto: Pexels

Verona în restul zilei

Orașul e mic, se parcurge integral pe jos și are destule cât să umple o zi până seara. Centrul istoric e în patrimoniul mondial din 2000.

Piazza delle Erbe, vechiul for roman al orasului. Foto: Pexels

Piata functioneaza ca piata de zi de peste doua mii de ani. Foto: Pexels

Piazza delle Erbe, vechiul for roman, e piața centrală, cu tarabe, terase și fațade pictate. De acolo se urcă în Torre dei Lamberti, optzeci și patru de metri, cu lift o parte din drum, pentru cea mai bună vedere din centru.

Torre dei Lamberti, optzeci si patru de metri, cu lift pana sus. Foto: Pexels

Castelvecchio, fortăreața de cărămidă roșie de pe malul Adige, are un muzeu bun și un pod fortificat spectaculos, refăcut după bombardamentele din 1945 cu cărămizile originale scoase din râu.

Ponte Scaligero, podul fortificat din secolul al paisprezecelea. Foto: Pexels

Castelvecchio, resedinta fortificata a familiei care a condus orasul. Foto: Pexels

Ponte Pietra, podul roman din amonte, duce spre malul celălalt, de unde se urcă pe jos, în douăzeci de minute, la Castel San Pietro. De sus se vede tot orașul, iar la apus e cel mai bun loc din Verona.

Ponte Pietra, pod roman refacut dupa distrugerea din 1945. Foto: Pexels

Castel San Pietro, cea mai buna panorama a orasului, la douazeci de minute pe jos. Foto: Pexels

Centrul istoric, in patrimoniul mondial UNESCO din 2000. Foto: Pexels

Casa cu balconul atribuit Julietei e la câteva străzi de piața centrală. E o clădire medievală autentică, dar balconul a fost adăugat în anii treizeci ai secolului trecut, iar legătura cu personajul e o invenție turistică. Curtea e mereu plină. Informații despre oraș sunt pe portalul turistic local.

Balcon veronez. Nu e cel al Julietei, care nu are fotografii libere. Foto: Pexels

Ce mai e în jur

Lacul Garda e la o jumătate de oră cu mașina sau cu trenul. Sirmione, pe o peninsulă îngustă, cu castel și izvoare termale, e cea mai fotogenică oprire și se poate face într-o după-amiază.

Lacul Garda, la o jumatate de ora de oras. Foto: Pexels

Sirmione, pe o peninsula ingusta a lacului. Foto: Pexels

La nord de oraș începe Valpolicella, regiunea care produce Amarone, unul dintre cele mai puternice vinuri roșii italiene, făcut din struguri lăsați la stafidit câteva luni. Cramele se vizitează cu rezervare.

Podgoriile din jurul Veronei, care produc Valpolicella, Soave si Amarone. Foto: Pexels

Malurile Adige, cea mai buna plimbare de dupa-amiaza. Foto: Pexels

Practic: cum ajungi, cum te îmbraci, ce eviți

Verona are aeroport propriu, la zece kilometri, dar se ajunge la fel de bine prin Milano, Veneția sau Bergamo, toate la o oră și jumătate până la două ore cu trenul. Gara e la douăzeci de minute pe jos de amfiteatru.

Piazza Bra, piata din jurul amfiteatrului. Foto: Pexels

Public la un spectacol in aer liber. Fotografia nu e din Arena. Foto: Pexels

Codul vestimentar e mai relaxat decât pare. La fotolii, lumea se îmbracă elegant, dar la gradene ținuta e complet obișnuită, iar pantalonii lungi și un pulover sunt mai utili decât orice altceva. Tocurile sunt o idee proastă: se urcă mult pe trepte de piatră inegale.

Spectacol in aer liber. Imagine generica, locatie neconfirmata. Foto: Pexels

Ce eviți: să cumperi bilete de la revânzători, să ajungi la fix dacă ai gradenă nenumerotată, să iei sticle de sticlă, care nu intră, și să pleci înainte de final. Ultimele minute, cu amfiteatrul luminat și publicul în picioare, sunt jumătate din experiență.

Aspendos, in Turcia, alt amfiteatru antic folosit pentru spectacole. Foto: Pexels

Amfiteatru roman. Imaginea e de la Pula, in Croatia, nu din Verona. Foto: Pexels

O notă despre fotografii

Amfiteatrul, orașul, podurile și panoramele din acest articol sunt fotografii reale din Verona, cu locația confirmată, inclusiv o imagine din interior, de pe gradene.

Nu există însă nicio fotografie liberă a unui spectacol de operă în Arena, cu scena montată și publicul în gradene seara. Imaginile de spectacol, de orchestră și de sală de operă din articol sunt din alte locuri, iar legendele o spun. Balconul atribuit Julietei nu are nicio fotografie liberă în format potrivit, așa că balconul din articol e unul oarecare din oraș.

Întrebări frecvente (FAQ)