By
Un amfiteatru roman de aproape două mii de ani, în mijlocul unui oraș, în care se cântă operă sub cerul liber în fiecare vară, în fața a paisprezece mii de oameni. Arena din Verona e cel mai mare teatru de operă în aer liber din lume și, foarte probabil, singurul loc în care poți vedea un spectacol de primă mărime cu un bilet de treizeci de euro, stând pe piatră.
Articolul de față e ghidul unei seri acolo: ce se joacă și când, ce fel de bilet îți trebuie și care e capcana, cum arată gradenele de piatră, la ce oră ajungi, ce iei cu tine, cum te îmbraci și ce faci în oraș în restul zilei.
Arena din Verona: ce e și de ce funcționează
Amfiteatrul a fost construit în primul secol după Hristos, în afara zidurilor de atunci ale orașului, și e al treilea ca mărime din Italia, după Colosseum și cel de la Capua. Spre deosebire de ele, e complet funcțional și a fost folosit aproape neîntrerupt de două mii de ani.
Inelul exterior s-a prăbușit la un cutremur în 1117 și a fost folosit apoi ca sursă de piatră pentru oraș. A rămas din el un fragment de patru arcade, numit Ala, aripa, care se vede și azi lipit de partea de nord și care arată cât de înaltă era clădirea inițial.
Stagiunea de operă a început în 1913, cu o reprezentație aniversară care s-a dovedit un succes neașteptat, și se ține de atunci în fiecare vară, cu întreruperi doar în timpul celor două războaie.
| Element | Valoare |
|---|---|
| Construită | circa anul 30 d.Hr. |
| Capacitate actuală | circa 14.000 de locuri |
| Capacitate în antichitate | peste 30.000 |
| Axa mare a elipsei | circa 152 m |
| Stagiune de operă | din iunie până la începutul lui septembrie |
Biletele: gradene de piatră sau fotolii
Aici e decizia care contează cel mai mult. Există, simplificat, două lumi: locurile numerotate din partea de jos, cu fotolii, și gradenele de piatră din partea de sus, nenumerotate, unde stai direct pe treaptă.
| Tip | Preț orientativ | Ce primești |
|---|---|---|
| Gradenă de piatră, nenumerotată | 25 – 45 euro | Loc pe treaptă, primul venit primul servit |
| Gradenă numerotată | 60 – 90 euro | Loc rezervat, tot pe piatră |
| Fotoliu lateral | 100 – 150 euro | Scaun, vedere din lateral |
| Fotoliu central | 150 – 250 euro | Cea mai bună poziție și acustică |
| Premiere și seri speciale | până la 300 euro | Se epuizează primele |
Gradenele de piatră sunt varianta clasică și, pentru mulți, cea mai bună. Acustica de sus e excelentă, fiindcă amfiteatrul a fost proiectat exact pentru asta. Dezavantajul e că locurile nu sunt numerotate, deci trebuie să ajungi devreme, cu cel puțin o oră și jumătate înainte.
Biletele se cumpără direct de la casă sau online, de pe site-ul oficial al Arenei. Revânzătorii adaugă comisioane mari și, în cazul gradenelor nenumerotate, nu îți garantează absolut nimic în plus.
O pernă subțire, care se poate și închiria la intrare cu câțiva euro. Apă, în sticlă de plastic. Un pulover subțire, fiindcă piatra se răcește după miezul nopții. Și răbdare: spectacolele încep pe la nouă seara și se termină după miezul nopții, uneori după ora unu.
Cum arată efectiv o seară acolo
Spectacolele încep după apusul soarelui, în general între ora nouă seara și nouă și jumătate, fiindcă lumina naturală trebuie să dispară complet. Până atunci, orașul e în plină mișcare, iar Piazza Bra, piața din jurul amfiteatrului, e plină de lume care cinează pe terase.
Intrarea se face pe porți numerotate, cu circa o oră înainte. Cine are gradenă nenumerotată ajunge mai devreme și urcă direct sus, ca să prindă un loc central. Se stă pe piatra veche, exact pe treptele pe care se stătea acum două mii de ani.
Momentul care rămâne în minte e altul. Cu câteva minute înainte de începere, se sting luminile, iar publicul aprinde mii de lumânări mici, cumpărate la intrare. Amfiteatrul, complet întunecat, se umple de puncte de lumină. E o tradiție veche de un secol și e, fără exagerare, motivul pentru care merită drumul.
Nu există acoperiș. Dacă plouă serios, spectacolul se amână sau se anulează, iar regulile de rambursare depind de cât s-a cântat până în acel moment. Se verifică prognoza, dar nu se poate face nimic în plus.
Ce se joacă și cum alegi seara
Repertoriul e format din câteva titluri mari, jucate alternativ pe toată durata verii. Aida e producția emblematică, montată aici din 1913, cu decoruri monumentale și figurație de câteva sute de oameni. Alături de ea apar frecvent Carmen, Nabucco, Turandot, Traviata și Rigoletto.
Pentru cineva care nu a mai fost la operă, alegerea bună e un titlu cu muzică recognoscibilă și acțiune vizuală. Aida și Carmen sunt cele mai potrivite: au coruri celebre, decoruri mari și povești ușor de urmărit.
Se cântă în italiană, iar traducerea apare pe ecrane laterale, în italiană și engleză. Un rezumat citit înainte face totuși mai mult decât orice traducere în timp real, mai ales la operele cu intrigă complicată.
Producțiile istorice, montate acum zeci de ani și reluate anual, au decoruri masive și sunt exact ce își imaginează lumea despre acest loc. Producțiile noi sunt uneori mult mai sobre vizual. Ambele pot fi excelente muzical, dar dacă ai venit pentru spectacol, informația contează.
Verona în restul zilei
Orașul e mic, se parcurge integral pe jos și are destule cât să umple o zi până seara. Centrul istoric e în patrimoniul mondial din 2000.
Piazza delle Erbe, vechiul for roman, e piața centrală, cu tarabe, terase și fațade pictate. De acolo se urcă în Torre dei Lamberti, optzeci și patru de metri, cu lift o parte din drum, pentru cea mai bună vedere din centru.
Castelvecchio, fortăreața de cărămidă roșie de pe malul Adige, are un muzeu bun și un pod fortificat spectaculos, refăcut după bombardamentele din 1945 cu cărămizile originale scoase din râu.
Ponte Pietra, podul roman din amonte, duce spre malul celălalt, de unde se urcă pe jos, în douăzeci de minute, la Castel San Pietro. De sus se vede tot orașul, iar la apus e cel mai bun loc din Verona.
Casa cu balconul atribuit Julietei e la câteva străzi de piața centrală. E o clădire medievală autentică, dar balconul a fost adăugat în anii treizeci ai secolului trecut, iar legătura cu personajul e o invenție turistică. Curtea e mereu plină. Informații despre oraș sunt pe portalul turistic local.
Ce mai e în jur
Lacul Garda e la o jumătate de oră cu mașina sau cu trenul. Sirmione, pe o peninsulă îngustă, cu castel și izvoare termale, e cea mai fotogenică oprire și se poate face într-o după-amiază.
La nord de oraș începe Valpolicella, regiunea care produce Amarone, unul dintre cele mai puternice vinuri roșii italiene, făcut din struguri lăsați la stafidit câteva luni. Cramele se vizitează cu rezervare.
Hotelurile din centru se scumpesc considerabil în serile de operă, mai ales în weekend. Alternativa bună e să dormi într-un oraș vecin, la douăzeci de minute cu trenul, sau chiar pe malul lacului. Trenurile de noapte spre Peschiera și Desenzano circulă și după terminarea spectacolelor.
Practic: cum ajungi, cum te îmbraci, ce eviți
Verona are aeroport propriu, la zece kilometri, dar se ajunge la fel de bine prin Milano, Veneția sau Bergamo, toate la o oră și jumătate până la două ore cu trenul. Gara e la douăzeci de minute pe jos de amfiteatru.
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Bilet la spectacol | 30 euro, gradenă | 150 euro, fotoliu central |
| Cazare, o noapte | 70 euro, oraș vecin | 180 euro, centru Verona |
| Cină înainte de spectacol | 20 euro | 55 euro, terasă în Piazza Bra |
| Pernă închiriată și apă | 5 euro | 5 euro |
| Transport local | 5 euro | 15 euro |
| Total pe o zi | aproximativ 130 euro | aproximativ 405 euro |
Codul vestimentar e mai relaxat decât pare. La fotolii, lumea se îmbracă elegant, dar la gradene ținuta e complet obișnuită, iar pantalonii lungi și un pulover sunt mai utili decât orice altceva. Tocurile sunt o idee proastă: se urcă mult pe trepte de piatră inegale.
Ce eviți: să cumperi bilete de la revânzători, să ajungi la fix dacă ai gradenă nenumerotată, să iei sticle de sticlă, care nu intră, și să pleci înainte de final. Ultimele minute, cu amfiteatrul luminat și publicul în picioare, sunt jumătate din experiență.
O notă despre fotografii
Amfiteatrul, orașul, podurile și panoramele din acest articol sunt fotografii reale din Verona, cu locația confirmată, inclusiv o imagine din interior, de pe gradene.
Nu există însă nicio fotografie liberă a unui spectacol de operă în Arena, cu scena montată și publicul în gradene seara. Imaginile de spectacol, de orchestră și de sală de operă din articol sunt din alte locuri, iar legendele o spun. Balconul atribuit Julietei nu are nicio fotografie liberă în format potrivit, așa că balconul din articol e unul oarecare din oraș.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
O seară la Arena din Verona nu seamănă cu o seară la operă. Stai pe piatră veche de două mii de ani, sub cerul liber, într-un oraș care miroase a vară, alături de paisprezece mii de oameni care aprind lumânări în întuneric înainte de prima notă.
Ia bilet de gradenă, ajunge cu o oră și jumătate înainte, cumpără o pernă și o sticlă de apă și rămâi până la ultimul aplauz. Costă cât o cină bună și e, foarte probabil, cea mai bună seară pe care o poți cumpăra cu treizeci de euro în Italia.
