Lacul Como are formă de Y răsturnat, o adâncime de peste patru sute de metri, munți care cad direct în apă și, pe malurile lui, cea mai mare concentrație de vile cu grădini din Europa. Are și o problemă practică pe care mulți turiști o descoperă abia la fața locului: drumul din jurul lacului este îngust, aglomerat și lent, iar mașina, care pare soluția evidentă, este de fapt cea mai proastă idee.

Soluția, în schimb, e simplă și veche de un secol și jumătate: feribotul. Satele importante sunt toate pe malul apei, la douăzeci de minute unul de altul pe apă și la o oră pe șosea. Cine înțelege asta din prima zi are o vacanță relaxată. Cine nu, petrece jumătate din sejur căutând loc de parcare.

Ghidul de mai jos acoperă satele care contează, vilele care merită biletul, cum funcționează exact sistemul de feriboturi, un itinerar de trei zile complet fără mașină și prețurile reale, inclusiv diferența dintre cazarea în satul-vedetă și cea de pe malul opus.

Cum este organizat Lacul Como

Este singura informație de care ai nevoie ca să înțelegi tot restul. Lacul are formă de Y răsturnat, cu trei brațe:

• Brațul de sud-vest, care se termină în orașul Como. Este cel mai vizitat și cel mai bine legat de Milano.
• Brațul de sud-est, care se termină în orașul Lecco. Este mai sălbatic, mai puțin turistic și mai spectaculos ca peisaj de munte.
• Brațul de nord, mai larg și mai deschis, cu vânt constant, folosit pentru sporturi nautice.

Punctul în care se despart cele două brațe sudice se numește centrul lacului și este zona pe care o cauți. Acolo se află, la câteva minute de mers pe apă unul de celălalt, cele trei sate care contează: unul pe vârful promontoriului dintre brațe, unul pe malul estic și unul pe malul vestic. Un feribot circulă între ele toată ziua.

Munții cad direct în apă, iar lacul are peste 400 de metri adâncime

Bellagio

Satul de pe vârful promontoriului, în punctul în care lacul se desparte în două. Poziția lui este cea mai bună de pe tot lacul: vezi ambele brațe și ambele maluri, iar de la debarcader pornesc scări pietruite în sus, printre case ocru și roz.

Străzile din Bellagio urcă în trepte de la debarcader

De văzut: scările pietruite din centru, promenada de pe malul apei, grădinile în terase ale unei vile neoclasice de la marginea satului, deschise publicului, și punctul de la capătul promontoriului, de unde se văd ambele brațe simultan.

De știut: este cel mai aglomerat loc de pe lac între orele 11 și 17, când sosesc excursiile de o zi de la Milano. Este și cel mai scump la cazare și la masă. Frumusețea lui este reală, dar prețul ei este vizibil.

Cea mai bună oră: înainte de 10 dimineața sau după 18, când vapoarele au dus grupurile înapoi și satul rămâne al celor cazați acolo.

Varenna

Pe malul estic, exact vizavi. Este mai mic, mai vertical și, pentru mulți, mai frumos: case colorate strânse pe o pantă abruptă, o promenadă suspendată deasupra apei, sprijinită pe stâlpi, și două grădini de vilă una lângă alta.

Varenna este mai mic și mai vertical decât Bellagio

Promenada suspendată leagă debarcaderul de centrul satului

De văzut: promenada de pe apă, piațeta cu biserica din centru, grădina botanică a unei foste mănăstiri transformate în vilă, cu terase lungi pe malul lacului, și castelul medieval de pe culmea de deasupra satului, la douăzeci de minute de urcat pe jos, cu una dintre cele mai bune priveliști din zonă.

Avantajul decisiv: Varenna are gară. Trenul de la Milano oprește chiar acolo, la zece minute de mers pe jos de debarcader. Este singurul sat important de pe lac la care ajungi direct cu trenul, ceea ce îl face cea mai practică bază de cazare pentru cine nu are mașină.

Menaggio și malul de vest

Al treilea colț al triunghiului, pe malul vestic. Este mai puțin spectaculos vizual decât celelalte două, dar are o piață centrală vie, prețuri sensibil mai mici și o poziție bună pentru drumeții și pentru drumul spre Elveția, aflată la mai puțin de o oră.

Malul vestic are prețuri mai mici și acces bun la trasee

Tot pe malul vestic, la sud de Menaggio, se află și cea mai densă concentrație de vile istorice de pe lac, precum și un traseu pietonal de aproximativ zece kilometri care leagă mai multe sate de pe mal, urmând drumuri vechi, poteci și promenade. Se parcurge în trei-patru ore, este aproape complet plat și trece prin grădini și pe lângă biserici mici. Este cea mai bună jumătate de zi de pe tot lacul pentru cine vrea să meargă pe jos.

Vilele și grădinile

Motivul principal al vizitei

Malurile lacului au fost, timp de patru secole, locul unde aristocrația din Milano și din restul Europei își construia reședințele de vară. Rezultatul este un șir de vile cu grădini botanice, majoritatea deschise publicului, cu bilete între zece și douăzeci de euro.

Grădinile în terase coboară direct spre apă

Orașul Como

La capătul sudic al brațului vestic, un oraș de șaptezeci și cinci de mii de locuitori, cu ziduri medievale, o catedrală în care goticul se termină și Renașterea începe pe aceeași fațadă, și o tradiție de patru secole în producția de mătase, care alimenta casele de modă europene.

Catedrala din Como combină goticul cu Renașterea pe aceeași fațadă

De făcut aici, într-o jumătate de zi: catedrala, promenada de pe malul apei, muzeul mătăsii pentru cine este interesat, și mai ales funicularul spre satul de pe culmea de deasupra orașului, care urcă în șapte minute la peste cinci sute de metri altitudine. De sus se vede tot brațul sudic al lacului și, în zilele senine, Alpii. Costă câțiva euro dus-întors și este cea mai bună priveliște accesibilă fără efort de pe tot lacul.

Ramura Lecco, partea fără turiști

Brațul de sud-est primește o fracțiune din turiștii celuilalt braț, deși are pereți de munte mai abrupți și un peisaj mai dramatic. Orașul de la capătul lui este locul în care se petrece acțiunea celui mai cunoscut roman istoric italian, iar zona are trasee de drumeție serioase, escaladă și sate de mal aproape goale.

Brațul estic are peisaj mai dramatic și mult mai puțini turiști

Nu este obligatoriu într-un sejur scurt, dar dacă ai o zi în plus sau dacă vii vara, când centrul lacului este sufocat, este alternativa care salvează vacanța.

Feribotul: cum funcționează

Serviciul de navigație de pe lac este public și funcționează tot anul. Sunt trei tipuri de curse, iar diferența dintre ele contează:

• Traversarea în centrul lacului, între cele trei sate principale, durează între zece și douăzeci de minute și costă câțiva euro. Plecările sunt la fiecare douăzeci-treizeci de minute în sezon.
• Biletul de o zi pentru zona centrală se amortizează de la a treia cursă și îți dă libertatea să sari de pe un mal pe altul fără să calculezi.
• Orarul de iarnă este mult mai rar și unele curse se suspendă. Verifică-l dacă mergi între noiembrie și martie.
• Ultima cursă este devreme, adesea în jur de ora 20. Dacă cinezi pe malul opus, verifică ora de întoarcere înainte de a comanda desertul.
• Bagajele voluminoase se plătesc separat pe unele curse.

Itinerar de 3 zile fără mașină

Ziua 1: sosire și satul de bază

Tren de la Milano până în satul cu gară de pe malul estic, aproximativ o oră. Lași bagajele, urci la castelul de deasupra pentru priveliște, cobori la grădina fostei mănăstiri, apoi promenada suspendată la apus și cină în piațeta din centru.

Ziua 2: cele două maluri și vilele

Feribot dimineața devreme spre satul de pe promontoriu, înainte de sosirea grupurilor. Grădinile, scările, capătul promontoriului. La prânz treci pe malul vestic, vizitezi vila cu grădina de azalee, apoi, dacă programul permite, vila de pe promontoriu. Întoarcere seara cu ultima cursă.

Ziua 3: pe jos sau orașul Como

Două variante. Prima: traseul pietonal de zece kilometri de pe malul vestic, cu întoarcere cu vaporul. A doua: vaporul până în orașul Como, catedrala, funicularul spre satul de sus, apoi trenul direct spre Milano de acolo. A doua variantă funcționează bine dacă zbori seara.

Vaporul este cel mai rapid și cel mai frumos mod de a te deplasa

Unde te cazezi

Regula practică: dormi pe malul estic sau vestic și vizitează satul-vedetă, nu invers. Diferența de preț pentru aceeași calitate ajunge la cincizeci de euro pe noapte, iar traversarea durează un sfert de oră.

Prețuri și buget

Buget pentru două persoane, trei nopți, fără transportul până în Italia: aproximativ 700 de euro cu cazare pe malul estic și mese echilibrate, sau 1.100 dacă dormi în satul-vedetă și cinezi cu vedere la apă. Lacul Como este scump comparativ cu sudul Italiei, dar apropiat de prețurile din Milano.

Cum ajungi de la Milano

• Cu trenul, spre malul estic. Din gara centrală, pe linia care merge spre nord, aproximativ o oră până în satul cu debarcader. Este ruta recomandată: ieftină, frecventă și te lasă la zece minute de vapor.
• Cu trenul, spre orașul Como. Din a doua gară a orașului, cu sosire direct pe malul lacului, tot în circa o oră. Bună dacă vrei să începi cu orașul.
• Cu mașina, aproximativ o oră până la Como și o oră și jumătate până în centrul lacului, dar cu problemele descrise mai sus.
• Excursia organizată de o zi din Milano există, costă în jur de optzeci-o sută de euro și îți arată două sate în goană. Merită doar dacă chiar nu ai o noapte disponibilă.

Lacul se pretează foarte bine și unei sosiri pe calea ferată direct din țară, fără avion: ruta cu trenul din România spre Europa trece prin nordul Italiei, iar de la Milano mai ai o singură oră.

Dacă îți construiești sejurul în jurul orașului, vezi și ghidul de obiective din Milano, care include lacul ca excursie de o zi.

Când să mergi

Aprilie și începutul lui mai sunt momentul în care grădinile de azalee și rododendroni sunt în floare, iar asta este, obiectiv, cel mai bun motiv de a alege o dată în locul alteia.

Dacă încă eziți între lacurile din nordul Italiei, am pus cele două opțiuni principale față în față în articolul Lacul Garda sau Lacul Como, cu diferențele de preț, de peisaj și de public.

Ce mănânci

Bucătăria de aici este de lac și de munte, nu mediteraneeană. Diferă vizibil de restul Italiei.

• Risotto cu file de biban de lac, felul emblematic al zonei, cu unt și salvie.
• Pește uscat de lac, conservat prin sărare și presare, servit cu polentă. Gust puternic, specific, nu place tuturor.
• Lavaret la grătar, un pește alb și fin, varianta accesibilă oricui.
• Polenta cu unt și brânză de munte, mâncarea de iarnă a zonei.
• Brânzeturi de vale din munții din spatele lacului, servite cu miere și nuci.
• Prăjitura cu pâine, fructe uscate și amaretti, un desert de recuperare a resturilor devenit specialitate.
• Vinurile din Valtellina, roșii, din nordul regiunii, cultivate pe terase la altitudine.

Cina cu vedere la apă este scumpă, dar apusurile compensează

Întrebări frecvente (FAQ)

Resurse utile: Navigazione Laghi (orarul și tarifele oficiale ale feriboturilor) și Visit Como (informații de turism pentru oraș și pentru sate).