Există un oraș în Europa unde turiștii cântă pe scări, iar localnicii se uită la ei fără să înțeleagă. Salzburg trăiește de decenii cu un paradox amuzant: filmul care i-a dus numele în toată lumea este aproape necunoscut în Austria. Pentru vizitatori, însă, harta cu locațiile Sound of Music rămâne unul dintre cele mai plăcute moduri de a descoperi orașul, fiindcă te poartă exact prin locurile care merită văzute oricum.

Acest ghid nu repovestește filmul. Îți arată unde sunt locurile, ce a fost filmat cu adevărat acolo și ce a fost construit în studio, cum ajungi la fiecare pe cont propriu și cât timp îți trebuie. La final găsești și povestea reală a familiei von Trapp, care diferă considerabil de cea de pe ecran și care, în multe privințe, este mai interesantă.

Paradoxul: un film celebru peste tot, mai puțin aici

Musicalul din 1965, regizat de Robert Wise, cu Julie Andrews și Christopher Plummer, a devenit unul dintre cele mai vizionate filme din istorie în lumea vorbitoare de engleză. În Austria a trecut aproape neobservat. Nu a avut succes la premieră, versiunea dublată în germană a fost scurtată, iar generații întregi de austrieci au crescut fără să îl vadă vreodată.

Rezultatul este o situație pe care o simți imediat pe teren: un ghid local îți poate explica în detaliu unde s-a filmat fiecare scenă, dar chelnerul din cafenea sau vecinul de tramvai probabil nu are idee despre ce vorbești. Nu este ostilitate, ci pur și simplu necunoaștere. Merită să știi asta înainte, ca să nu te aștepți la un oraș tapetat cu referințe la film.

Ce a rămas, în schimb, este un flux constant de vizitatori care vin special pentru aceste locuri, estimat la sute de mii pe an, și o industrie de tururi bine pusă la punct. Iar partea bună, pentru oricine, este că locațiile filmului coincid aproape perfect cu ce ai vizita oricum la Salzburg: palate baroce, grădini, o mănăstire veche de peste treisprezece secole și lacurile din Salzkammergut.

Grădinile Mirabell: scările și Pegasus

Dacă ai timp pentru o singură locație, aceasta este. Grădinile palatului Mirabell adună într-un singur loc mai multe cadre din secvența în care Maria și copiii învață notele muzicale, iar accesul este liber și gratuit, de dimineața până seara.

Parterul de flori din grădinile Mirabell, refăcut în fiecare an după desenul baroc original

Palatul a fost ridicat în 1606 de prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau pentru Salome Alt, femeia cu care a avut cincisprezece copii în ciuda celibatului pe care îl impunea funcția sa. Grădinile au fost redesenate în jurul anului 1690 după planurile lui Johann Bernhard Fischer von Erlach, iar geometria lor riguroasă, cu axa care încadrează exact fortăreața de pe deal, este motivul pentru care arată atât de bine în cadre largi.

Ce cauți concret în grădini

• Scările dinspre sud, la capătul opus palatului, urcând spre movila cu trandafiri. Acolo se termină secvența cu notele muzicale și acolo se face coada informală pentru fotografii.
• Fântâna cu Pegas, calul de bronz turnat în 1661 de Kaspar Gras și mutat aici în 1913. Apare limpede în film, iar dimineața devreme o prinzi fără nimeni în cadru.
• Grădina piticilor, Zwergerlgarten, cu statuile grotești de marmură din secolul al XVIII-lea, în colțul dinspre râu. Nu apare în film, dar este una dintre cele mai ciudate și mai simpatice colecții de sculptură din Austria.
• Tunelul de verdeață format din pergolele tăiate, pe latura dinspre vest, unde copiii aleargă în șir.

Pegas, turnat în 1661 și adus în grădini abia în secolul trecut

Înăuntru, palatul găzduiește Sala de Marmură, unde a cântat copilul Mozart și unde astăzi se oficiază căsătorii și se dau concerte de cameră. Nu are legătură cu filmul, dar dacă prinzi ușa deschisă merită cele două minute. Restul clădirii este primărie, deci nu se vizitează.

Vila familiei: două castele, nu unul

Aici se află cea mai frecventă confuzie. Casa familiei din film nu este o singură clădire, ci trei: două castele reale din Salzburg, filmate din unghiuri diferite, plus decorurile de studio pentru tot ce se petrece înăuntru.

Schloss Leopoldskron, fațada dinspre lac

Terasa cu balustradă, treptele care coboară spre apă și oglindirea clădirii în lacul Leopoldskroner Weiher sunt de la Schloss Leopoldskron, un palat rococo construit în 1736. Este locul din care vine imaginea cea mai des asociată cu filmul, inclusiv scena bărcii răsturnate.

Schloss Leopoldskron văzut de pe malul opus, singurul unghi accesibil publicului

Important de știut: castelul este proprietate privată, funcționează ca hotel și centru de conferințe, iar grădina nu se vizitează dacă nu ești cazat sau nu ai rezervare la restaurant. Vestea bună este că poți ocoli pe jos întregul lac pe o alee publică, iar cel mai bun unghi asupra fațadei este chiar de pe malul opus, fără să calci pe proprietate. Ocolul durează vreo douăzeci de minute și este o plimbare frumoasă în sine, cu Untersberg în fundal.

Schloss Frohnburg, fațada dinspre stradă

Poarta pe unde intră mașinile, curtea din față și zidul galben pe care îl vezi la sosirea baroanei sunt de la Schloss Frohnburg, pe aleea Hellbrunner Allee. Astăzi clădirea aparține Universității Mozarteum și găzduiește studenți, deci nu se vizitează, dar o vezi foarte bine din stradă.

Cele două castele sunt la mai puțin de zece minute unul de altul, iar între Frohnburg și palatul Hellbrunn se întinde Hellbrunner Allee, o alee dreaptă mărginită de castani, una dintre cele mai vechi din Europa de acest fel. Se parcurge pe jos în vreo treizeci și cinci de minute sau cu bicicleta în zece, și leagă elegant trei locații într-o singură plimbare.

Hellbrunn și pavilionul de sticlă

Pavilionul de sticlă în care se cântă duetul adolescentin a fost construit special pentru film, în grădina de la Leopoldskron. După filmări a rămas acolo ani buni, apoi a fost mutat în parcul palatului Hellbrunn, unde se află și acum, la câțiva pași de intrare, într-un colț ușor de găsit.

Parcul palatului Hellbrunn, unde a fost mutat pavilionul din film

Un detaliu care surprinde pe mulți: ușile pavilionului sunt încuiate. După ce o vizitatoare în vârstă s-a accidentat încercând să sară de pe o bancă pe alta, așa cum se întâmplă în film, accesul înăuntru a fost închis definitiv. Se fotografiază din exterior, iar sticla reflectă destul de puternic, deci încearcă din lateral, nu frontal.

Cât ești acolo, Hellbrunn merită oricum. Palatul a fost construit în 1615 ca reședință de vară, iar atracția lui reală sunt jocurile de apă, Wasserspiele: fântâni ascunse care îi udă pe oaspeți la comandă, mese de piatră cu jeturi montate în scaune și un teatru mecanic cu peste două sute de figurine acționate hidraulic. Instalațiile funcționează de peste patru sute de ani cu mecanismele originale. Turul se face cu ghid, durează cam patruzeci de minute și da, te uzi puțin. Programul și biletele sunt pe site-ul oficial al palatului Hellbrunn.

Mănăstirea Nonnberg

Mănăstirea benedictină Nonnberg, cocoțată pe stânca de sub fortăreață, este singura locație din film care are legătură directă cu povestea adevărată. Aici a fost novice Maria Kutschera, viitoarea doamnă von Trapp, înainte să plece în casa familiei.

Placa bisericii mănăstirii Nonnberg, la capătul urcușului dinspre orașul vechi

Comunitatea a fost întemeiată în jurul anului 714 și funcționează neîntrerupt de atunci, ceea ce o face cea mai veche mănăstire de călugărițe din spațiul german. Poarta și curtea exterioară apar în film; interiorul, culoarele și scena în care călugărițele sabotează mașinile au fost filmate în studio.

Ce poți face concret: urci pe scările Nonnbergstiege din spatele orașului vechi, vreo zece minute de urcuș susținut, și intri în biserica gotică, deschisă publicului în afara slujbelor. Restul incintei este clauzură și rămâne închis. Călugărițele cântă slujba de dimineață devreme, iar vizitatorii pot asculta din partea din spate a bisericii.

Orașul vechi: Residenzplatz și sălile festivalului

Câteva cadre scurte, dar memorabile, sunt filmate în centrul istoric, la câțiva pași unul de altul. Toate se pot bifa într-o plimbare de o oră.

Residenzbrunnen, cea mai mare fântână barocă din nordul Alpilor

Residenzplatz. Fântâna monumentală cu cai și tritoni, sculptată în marmură în secolul al XVII-lea, este cea pe lângă care trece Maria stropind apa cu mâna, în drum spre casa familiei. Piața este pietonală, iar seara, când se golește, arată cu totul altfel.

Felsenreitschule. Sala cu arcade săpate direct în stânca muntelui Mönchsberg, folosită inițial ca școală de călărie și transformată în scenă de spectacol, apare în secvența concursului de cântece de la final. Este o sală reală a Festivalului de la Salzburg și se vizitează doar cu tur ghidat al clădirilor festivalului, câteva zile pe săptămână, în afara repetițiilor.

Cimitirul Sfântul Petru. Scena ascunderii printre pietre de mormânt a fost reconstruită în studio, dar decorul s-a inspirat direct de aici. Cimitirul real, cu grilajele lui de fier forjat, arcadele și catacombele săpate în peretele de stâncă, este oricum unul dintre cele mai frumoase locuri din oraș și se vizitează liber.

Firmele de fier forjat, semnătura vizuală a străzilor comerciale din orașul vechi

Cât ești în zonă, Getreidegasse merită străbătută chiar dacă nu are legătură cu filmul: firmele de fier forjat de deasupra prăvăliilor sunt o tradiție de secole, păstrată chiar și de lanțurile moderne, iar la numărul 9 este casa în care s-a născut Mozart.

Mondsee: biserica nunții

Scena nunții nu a fost filmată în Salzburg, ci la vreo treizeci de kilometri est, în orășelul Mondsee, în bazilica Sfântul Mihail. Interiorul auriu, cu altarul negru și naosul lung pe care merge mireasa, este exact cel din film.

Mondsee, pe malul lacului cu același nume, la o oră de Salzburg

Biserica face parte dintr-o fostă abație benedictină întemeiată în anul 748, desființată la începutul secolului al XIX-lea. Fațada gotică cu două turnuri a primit ulterior un interior baroc, iar contrastul acesta este ceea ce arată atât de spectaculos pe ecran. Intrarea este liberă, în afara slujbelor și a nunților, care aici chiar se țin des, tocmai din cauza filmului.

Mondsee se ajunge cu autobuzul 140 din fața gării din Salzburg, în aproximativ cincizeci de minute, sau cu mașina în jumătate de oră pe autostradă. Odată ajuns, lacul are o plajă publică, iar apa lui este printre cele mai calde din Salzkammergut vara, ceea ce face excursia bună și pentru altceva decât biserica.

Pajiștile și lacurile din primele cadre

Cadrele de deschidere, cu zborul deasupra munților și pajiștea pe care se învârte Maria, sunt cele mai căutate și cele mai greu de găsit, din trei motive.

Primul: pajiștea celebră nu este în Austria. A fost filmată la Mehlweg, lângă Marktschellenberg, în Bavaria, la câțiva kilometri peste graniță. Al doilea: terenul este proprietate privată agricolă, fără parcare și fără marcaje, deci nu este un obiectiv organizat. Al treilea: mare parte din secvența cu notele muzicale a fost filmată în cu totul altă zonă, pe pajiștea Gschwandtanger de lângă Werfen, la vreo patruzeci de kilometri sud de Salzburg, cu fortăreața Hohenwerfen profilată pe fundal.

Pajiști ca aceasta, la Bad Dürrnberg lângă Salzburg, dau exact atmosfera cadrelor de început

Concluzia practică: nu merită să vânezi metrul pătrat exact. Orice pajiște alpină din jurul Salzburgului îți dă aceeași senzație, iar dacă vrei totuși un obiectiv concret, Werfen este alegerea bună. Fortăreața Hohenwerfen, ridicată în secolul al XI-lea pe un pinten de stâncă, se vizitează, are demonstrații de zbor cu păsări de pradă și se ajunge cu trenul din Salzburg în cam patruzeci de minute.

Cât despre lacuri, aerianele de la început survolează Salzkammergut. Wolfgangsee, cu satul St. Gilgen pe mal, apare limpede în cadre, iar Fuschlsee este pe drum, la douăzeci de minute de oraș.

Wolfgangsee văzut de la St. Gilgen, unul dintre lacurile care apar în cadrele aeriene

Dacă ai o zi liberă în plus, regiunea merită explorată pentru ea însăși. Am scris separat despre Hallstatt, satul cel mai fotografiat din Austria, care este în același Salzkammergut, la vreo oră și jumătate, și despre satele pitorești din Alpii austrieci.

Locațiile Sound of Music: tur organizat sau pe cont propriu

Ambele variante funcționează, dar rezolvă probleme diferite. Iată comparația onestă.

Regula simplă: dacă ai mașină, mergi pe cont propriu, fiindcă tot ce e în afara orașului devine ușor. Dacă nu ai mașină și vrei neapărat Mondsee și lacurile în aceeași zi, turul organizat își merită banii. Dacă te interesează doar locațiile din oraș, nu ai nevoie de nimeni: Mirabell, Nonnberg, Residenzplatz și cimitirul se leagă pe jos. Informații la zi și lista tururilor licențiate găsești pe site-ul oficial de turism al Salzburgului.

Un itinerar realist de o zi

Varianta fără mașină, folosind doar mersul pe jos și autobuzul, cu tot ce se poate acoperi într-o zi rezonabilă.

Hohensalzburg, reperul care apare în fundalul aproape tuturor cadrelor din oraș

Mondsee rămâne pentru a doua zi sau se înlocuiește cu jumătatea de după-amiază, dacă ești dispus să renunți la Hellbrunn. Cu mașină, tot programul de mai sus plus Mondsee încape confortabil într-o singură zi.

Povestea reală a familiei von Trapp

Filmul a păstrat scheletul și a rescris aproape toate detaliile. Iar realitatea, spusă simplu, este mai bogată decât versiunea de pe ecran.

Georg von Trapp nu a fost tatăl rece și autoritar din film. A fost comandant de submarin în marina austro-ungară, decorat, iar copiii lui l-au descris constant ca pe un om cald, care cânta cu ei. Fiica cea mare, Maria, a spus public că portretul din film a fost partea care a supărat familia cel mai tare.

Maria Kutschera a venit în casă ca profesoară pentru una singură dintre fete, tot Maria, care se refăcea după scarlatină și nu putea merge la școală. Nu era guvernanta tuturor celor șapte copii. Căsătoria a avut loc în 1927, cu unsprezece ani înainte de anexarea Austriei, nu în ajunul ei. Ea a povestit mai târziu că s-a măritat mai degrabă din dragoste pentru copii decât dintr-o pasiune romantică, sentimentele pentru soț venind ulterior.

Cariera muzicală a început din nevoie, nu din pasiune. Familia și-a pierdut averea la prăbușirea băncii austriece în care își ținea banii, la începutul anilor treizeci, și a ajuns să închirieze camere și să cânte pentru bani. Au câștigat un concurs la Salzburg în 1936, iar de acolo au ajuns pe scenele europene.

Fuga nu a fost o cățărare peste munți. Au luat trenul spre Italia, unde Georg avea cetățenie, fiindcă se născuse într-un oraș devenit italian după Primul Război Mondial. De acolo au ajuns în Anglia și apoi în Statele Unite. Detaliul geografic pe care ghizii îl repetă cu plăcere: dacă ar fi urcat pe munții din spatele casei lor din Salzburg, ar fi ajuns direct în Germania, la câțiva kilometri de reședința de munte a lui Hitler, nu în Elveția.

Familia s-a stabilit în Vermont, unde a deschis o pensiune care funcționează și astăzi, condusă de urmași. Au avut în total zece copii, șapte din prima căsătorie a lui Georg și trei împreună.

Sfaturi practice

• Salzburg Card acoperă transportul public, funicularul spre fortăreață, Hellbrunn și majoritatea muzeelor. Dacă bifezi itinerarul de mai sus, se amortizează în aceeași zi.
• Distanțele sunt mici. Centrul se traversează pe jos în douăzeci de minute, iar tot ce e mai departe se rezolvă cu două linii de autobuz. Nu ai nevoie de taxi.
• Cel mai bun anotimp pentru grădini este între mai și septembrie, când parterul de flori este plantat. Iarna, Mirabell arată complet altfel, iar jocurile de apă de la Hellbrunn sunt oprite.
• Salzburgul plouă mult, chiar și vara, din cauza poziției la poalele Alpilor. O umbrelă în rucsac nu este pesimism, este statistică.
• Perioada festivalului, în iulie și august, ridică prețurile la cazare și umple orașul. Dacă nu vii pentru concerte, alege altă lună.
• Salzburg se combină ușor cu München, la o oră și jumătate cu trenul, sau cu un weekend la Viena, la două ore și jumătate.

Întrebări frecvente (FAQ)