Gladiatorul: locațiile de filmare din Toscana și Malta

Cel mai surprinzător lucru despre unde s-a filmat Gladiatorul este că arena filmului nu se află la Roma. Marile scene de luptă au fost filmate pe o insulă din Mediterana, într-o fortăreață părăsită de la gura unui port, iar câmpurile de grâu în care începe și se termină povestea sunt la sute de kilometri mai la nord, într-o vale din sudul Toscanei.

Ghidul de mai jos îți arată exact ce se poate vizita din fiecare loc, ce a fost decor demontat după filmări și ce nu a existat niciodată. La final găsești și partea despre care puțini vorbesc: cât de exact este filmul din punct de vedere istoric, fiindcă răspunsul schimbă modul în care privești Colosseumul adevărat.

Unde s-a filmat Gladiatorul, pe scurt

Producția a folosit patru țări, iar confuziile apar tocmai fiindcă rezultatul pe ecran pare un singur loc.

Cu alte cuvinte, un traseu pe urmele filmului înseamnă în practică două destinații: valea toscană, unde peisajul a rămas exact cum era, și Malta, unde vezi contextul, dar nu și decorul.

Toscana: câmpurile din Val d’Orcia

Valea râului Orcia, în sudul provinciei Siena, este locul din care vin toate imaginile de deschidere și de final: grâul copt, dealurile golașe, chiparoșii singuratici pe creastă. A intrat în patrimoniul mondial UNESCO în 2004, nu pentru vreo clădire anume, ci pentru peisajul întreg, remodelat de agricultori începând din secolul al XIV-lea. Idei de trasee prin vale găsești pe site-ul oficial de turism al Toscanei.

Dealurile de lângă Pienza, exact tipul de peisaj care deschide filmul

Filmările s-au concentrat în jurul localităților Pienza și San Quirico d’Orcia, la câțiva kilometri una de alta. Zona are un avantaj rar pentru un vizitator: nu s-a schimbat mai deloc. Nu s-au construit hoteluri pe creste, drumurile albe au rămas albe, iar regulile de urbanism ale zonei protejate fac ca peisajul să arate, la răsărit, aproape identic cu ceea ce vezi pe ecran.

Imaginea care a devenit semnătura vizuală a filmului

Cel mai fotografiat obiectiv al văii este o capelă minusculă izolată pe un deal între San Quirico și Pienza, cu doi chiparoși în față. Nu apare în film, dar a devenit simbolul zonei. Se ajunge la ea pe jos, în vreo douăzeci de minute de la șosea, pe un drum de pământ; nu încerca să urci cu mașina, fiindcă terenul este privat.

Capela Madonna di Vitaleta, între San Quirico d’Orcia și Pienza

Casa din film: ce a rămas și ce nu

Aici trebuie spus limpede, fiindcă este cea mai frecventă dezamăgire: ferma din film a fost un decor construit special pentru filmări și demontat după. Nu există ca o casă pe care să o poți vizita.

Casele de piatră izolate din Val d’Orcia, cele care au inspirat decorul

În jurul acestui fapt s-a creat o mică industrie de indicații contradictorii. Diverse ferme din zona Pienza sunt arătate turiștilor drept casa din film, iar unele apar chiar pe hărți neoficiale. Versiunile se bat cap în cap, iar niciuna nu are confirmare fermă. Realitatea utilă pentru tine este că peisajul, nu clădirea, este ceea ce ai văzut pe ecran, iar peisajul chiar este acolo.

Un al doilea reper pe care îl caută mulți sunt aleile de chiparoși. Sunt reale și sunt spectaculoase, dar cele mai celebre dintre ele sunt drumuri private de acces spre ferme. Se fotografiază de la șosea, nu se intră pe ele.

Aleile de chiparoși din jurul Pienzei, aproape toate drumuri private de fermă

Cum vizitezi valea, concret

Val d’Orcia se face cu mașina, nu există alternativă rezonabilă. Transportul public leagă orășelele între ele, dar peisajul se vede de pe drumurile dintre ele, nu din sate.

• Drumul de bază este șoseaua provincială dintre San Quirico d’Orcia și Pienza, aproximativ zece kilometri de curbe printre dealuri, cu mai multe locuri de oprire amenajate.
• Pienza este un orășel reconstruit în întregime în stil renascentist în secolul al XV-lea, la comanda unui papă născut acolo. Se vizitează în două ore și are o terasă pe zid cu priveliște directă asupra văii.
• Bagno Vignoni are, în locul pieței centrale, un bazin termal de dimensiunea unui bazin de înot, construit de romani și folosit până în secolul trecut.
• Montalcino, la vest, este capitala vinului Brunello și are o cetate din secolul al XIV-lea în care se pot face degustări.

Am scris pe larg despre cum se leagă totul într-un traseu în articolul despre Val d’Orcia cu mașina, iar pentru cazare există comparația dintre agroturism și hotel în Toscana.

Malta: arena de la Fort Ricasoli

Toate scenele din arenă s-au filmat în Malta, într-o fortăreață masivă construită de cavalerii ospitalieri la sfârșitul secolului al XVII-lea, la gura portului mare, pe partea dinspre Kalkara.

Acolo s-a ridicat o replică parțială a Colosseumului: aproximativ o treime din amfiteatru, înaltă de vreo șaisprezece metri, plus o parte din străzile orașului antic. Restul, adică nivelurile superioare și mulțimea de zeci de mii de oameni, a fost adăugat digital. Este exact motivul pentru care arena din film pare imposibil de mare: nici nu a existat vreodată la scara aceea.

Zona Kalkara, promontoriul pe care se află fortăreața folosită pentru filmări

Se poate în schimb vedea foarte bine din exterior, iar asta chiar merită făcut. Cele mai bune unghiuri sunt de pe bastioanele din Valletta, mai ales din grădinile suspendate care privesc peste portul mare, și de pe platforma superioară a fortului Sfântul Angelo, de pe malul opus.

Fortul Sfântul Angelo, din Birgu, unul dintre cele mai bune puncte de privire spre gura portului

Restul Maltei: Trei Orașe, Valletta, Mdina

Malta trăiește de decenii din filmări, dintr-un motiv simplu: are fortificații intacte, piatră calcaroasă de culoare caldă, aproape trei sute de zile însorite pe an și un studio cu bazine de apă lângă mare, folosit pentru scene navale. Rezultatul este că peisajul pe care îl vezi acolo apare, sub un nume sau altul, în zeci de producții.

Cele Trei Orașe de peste port, Birgu, Senglea și Cospicua, sunt partea cea mai atmosferică a insulei și, paradoxal, cea mai puțin vizitată. Se ajunge cu bărcuța tradițională din Valletta în cinci minute. Fortul Sfântul Angelo, care domină Birgu, se vizitează cu bilet și este locul din care se înțelege cel mai bine geografia portului. Orarul și biletele fortului sunt publicate pe site-ul oficial Heritage Malta.

Fortificațiile Vallettei, ridicate din calcarul galben-auriu care dă culoarea insulei

Valletta este un oraș construit de la zero după 1566, în plan geometric, pe un promontoriu între două porturi. Are muzee bune, o catedrală cu podeaua acoperită integral de lespezi funerare de marmură colorată și grădini de pe care privești tot portul.

Mdina, vechea capitală, este un oraș fortificat aproape fără mașini, cu străzi înguste care se răcoresc singure vara. Poarta ei principală a fost folosită ca poartă de oraș într-un serial celebru, iar cine face turul locațiilor din Game of Thrones la Dubrovnik și în Irlanda de Nord ar trebui să știe că primul sezon a fost filmat, de fapt, aici.

Zidurile Mdinei, vechea capitală a insulei, aproape lipsită de trafic auto

Marsaxlokk, satul de pescari din sud-est, are portul plin de bărci vopsite în albastru, roșu și galben, cu ochiul pictat pe prova, o tradiție care vine încă din antichitatea feniciană. Duminica dimineața se ține acolo piața de pește.

Bărcile tradiționale din Marsaxlokk, cu ochiul pictat pe prova

Colosseumul adevărat, la Roma

Dacă vrei să vezi arena reală, ea nu este nici în Malta, nici în Toscana. Amfiteatrul Flavian a fost ridicat între anii 70 și 80 d.Hr., putea primi în jur de cincizeci de mii de spectatori și era golit, se pare, în câteva minute prin optzeci de intrări numerotate, cu bilete care indicau sectorul și rândul.

Colosseumul, singurul loc unde vezi arena reală și nu o reconstituire

Ce merită neapărat, dacă ajungi acolo: biletul care include subsolul. Sub arenă se afla o rețea de coridoare, cuști și lifturi acționate cu scripeți, prin care animalele și luptătorii erau ridicați direct pe nisip. Podeaua a dispărut de secole, așa că astăzi privești direct în această structură, iar ea explică mai bine decât orice film cum funcționa spectacolul.

Subsolul cu coridoare și lifturi, partea cea mai revelatoare a vizitei

Ce e adevărat din film și ce nu

Filmul amestecă personaje reale cu unele complet inventate, iar diferențele sunt genul de lucru care face vizita la Colosseum mult mai interesantă.

Ce este real

• Împăratul Commodus a existat și chiar a coborât în arenă, ceea ce a scandalizat elita romană. A luptat de sute de ori, deși cu adversari dezavantajați, și îi plăcea să se prezinte drept întruchiparea lui Hercule.
• Marcus Aurelius a fost tatăl lui și a fost, într-adevăr, un împărat-filosof, autorul unei cărți de reflecții personale citite și astăzi.
• Lucilla, sora lui Commodus, a existat și chiar a participat la un complot împotriva fratelui ei, care a eșuat și a costat-o viața.
• Școlile de gladiatori funcționau ca instituții cu antrenori, medici și bucătari, iar luptătorii erau investiții scumpe.

Ce nu este

• Personajul principal este inventat. Nu a existat niciun general devenit gladiator care să îl învingă pe împărat în arenă.
• Marcus Aurelius nu a fost ucis de fiul său. A murit de boală, în campanie, pe Dunăre, iar Commodus i-a urmat la tron fără violență.
• Commodus nu a murit în arenă. A fost sugrumat în baia lui de un luptător angajat de conspiratori, la finalul anului 192.
• Luptele nu se terminau de obicei cu moartea. Un gladiator antrenat ani de zile era prea valoros ca să fie ucis rutinier; se estimează că majoritatea confruntărilor se încheiau cu o predare acceptată.
• Gestul cu degetul mare a rămas neclar. Sursele antice sunt ambigue, iar imaginea pe care o avem astăzi vine în mare parte dintr-un tablou din secolul al XIX-lea, nu din documente romane.

Dacă subiectul te interesează dincolo de film, cele mai bune locuri pentru a-l aprofunda sunt Pompeii și Herculaneum, unde amfiteatrul s-a păstrat aproape intact, și Palatul lui Dioclețian din Split, care arată cum arăta o reședință imperială târzie.

Itinerar și logistică

Cele două destinații nu se leagă direct, dar amândouă se combină natural cu Roma, care este la mijloc.

În Malta nu ai neapărat nevoie de mașină: insula are aproximativ douăzeci și șapte de kilometri lungime, rețeaua de autobuze acoperă tot, iar bărcile de legătură dintre Valletta, Sliema și Cele Trei Orașe sunt rapide și ieftine. Dacă totuși închiriezi, ține minte că se conduce pe partea stângă și că străzile din orașele vechi sunt foarte înguste.

În Toscana, invers: mașina este obligatorie, iar cazarea într-o fermă din vale, în afara localităților, îți dă acces la răsărituri pe care cei cazați în oraș nu le prind niciodată.

Întrebări frecvente (FAQ)