O vacanță în Puglia se parcurge cel mai bine cu mașina, pe un traseu scurt și dens: un oraș-port cu un labirint medieval în care femeile fac paste pe stradă, o localitate suspendată pe faleză deasupra mării, un sat cu case conice de piatră și, la o oră distanță peste graniță, un oraș săpat în stâncă locuit fără întrerupere de vreo nouă mii de ani.

Sunt patru locuri complet diferite unele de altele, la mai puțin de o sută de kilometri unul de celălalt. Se pot vedea toate în cinci zile, fără curse, cu o mașină închiriată de la aeroport și cu două baze de cazare.

Ghidul de mai jos este un traseu practic, cu ce vezi în fiecare oprire, unde te cazezi, cât costă și ce trebuie să știi despre condus și parcat în sudul Italiei. Pentru partea de trulli, orașe albe și Valea Itria am un ghid separat, mai detaliat, la care fac trimitere unde e cazul.

De ce funcționează acest traseu

Sudul Italiei are un defect logistic frecvent: obiectivele sunt răsfirate, iar drumurile sunt lente. Traseul de față este excepția. Toate opririle se află pe o fâșie de coastă și pe un platou din spatele ei, cu autostradă și drumuri naționale bune între ele.

Total la volan pentru tot sejurul: sub patru ore. Restul timpului îl petreci pe jos, prin orașe.

Bari: orașul-poartă

Majoritatea turiștilor aterizează în Bari și pleacă imediat mai departe. Este o greșeală: orașul vechi, un labirint de străduțe albe strânse între catedrală și port, este unul dintre cele mai vii centre istorice din sudul Italiei, tocmai pentru că nu a fost transformat în muzeu.

Orașul vechi din Bari este un labirint locuit, nu un decor turistic

Ce vezi în Bari

• Bazilica Sfântului Nicolae. Aici se află moaștele Sfântului Nicolae, aduse din Asia Mică în 1087 de marinari din Bari. Este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru creștinii ortodocși din întreaga lume, iar în criptă se oficiază slujbe ortodoxe alături de cele catolice. Pentru pelerinii din România, este principalul motiv de a veni în oraș.
• Catedrala San Sabino, mai sobră, cu o criptă și cu un rozetă remarcabilă pe fațadă.
• Castelul normand-suab, la marginea orașului vechi.
• Strada pastelor. Pe o stradă îngustă din orașul vechi, femeile stau la mese în fața caselor și modelează manual, la nesfârșit, pastele tradiționale în formă de urechiușe. Se vând proaspete, la pungă. Este cea mai fotografiată scenă de stradă din oraș și este complet autentică.
• Faleza Nazario Sauro, promenada largă de pe malul mării, unde iese tot orașul seara.

Ca oraș, Bari are și părți neîngrijite, iar în zona gării merită atenție la buzunare, ca în orice oraș portuar. Centrul vechi și faleza sunt însă sigure și pline de lume până târziu.

Polignano a Mare

Imaginea de carte poștală a regiunii: case albe construite chiar pe marginea unei faleze calcaroase, cu o plajă mică de pietre într-o crevasă între stânci, sub un pod roman. Localitatea este mică și se vede în trei ore, dar merită timpul.

Plaja dintre stânci este mică și se umple devreme vara

Belvederile din centrul vechi sunt gratuite și spectaculoase

• Centrul vechi, cu arcade, terase-belvedere spre mare și versuri scrise pe trepte și pe ziduri.
• Plaja dintre stânci, cea din toate fotografiile. Este mică, cu pietre, și se umple foarte devreme în iulie și august.
• Plimbarea cu barca prin grote, o oră pe sub faleză, cu intrări în peșteri marine. Costă în jur de douăzeci de euro de persoană și este cea mai bună investiție din oraș.
• Statuia cântărețului născut aici, autorul celei mai cunoscute melodii italiene din lume. Se cântă în oraș non-stop.
• Înghețata cu caffè speciale, o cafea locală cu lichior, coajă de lămâie și cremă, servită într-o cafenea din centru.

Monopoli, oprirea pe care o sare toată lumea

La un sfert de oră mai la sud, un port de pescari cu bărci albastre, un centru istoric alb, o catedrală barocă supradimensionată pentru mărimea orașului și zero aglomerație. Monopoli este ce era Polignano acum douăzeci de ani.

Portul de pescari din Monopoli, la un sfert de oră de Polignano

De văzut: portul vechi, zidurile de apărare de pe malul mării, catedrala și piațeta din fața ei. De mâncat: pește, direct în port, la prețuri sensibil mai mici decât în orașele turistice vecine. O oprire de două ore care schimbă complet ritmul zilei.

Alberobello și Valea Itria

Satul cu case conice de piatră este cel mai cunoscut obiectiv al regiunii și singurul de pe traseu care este, fără discuție, aglomerat. Merită totuși, pentru că nu există așa ceva nicăieri altundeva.

Acoperișurile conice sunt construite din pietre suprapuse, fără mortar

Detaliul care explică totul: casele au fost construite din pietre suprapuse, fără mortar, ca să poată fi demontate rapid. Se spune că motivul a fost fiscal, pentru ca așezarea să poată fi desființată înaintea inspecțiilor care ar fi impozitat un sat permanent. Acoperișul se dărâma, casa dispărea, taxa nu se mai plătea.

În sat sunt două cartiere istorice: unul plin de magazine și de terase, celălalt liniștit și încă locuit. Al doilea este cel care merită timp.

În jur, pe un platou cu ziduri de piatră și livezi de măslini, sunt orașele albe ale zonei: unul cocoțat pe un deal, vizibil de la kilometri distanță, altul cu un centru circular, altul cunoscut pentru măcelăriile care îți frig carnea pe loc. Le-am descris pe larg în ghidul dedicat trulli-lor și orașelor albe din Puglia, cu ce vezi în fiecare și cum le legi într-o zi.

Orașele albe din Valea Itria se văd de la kilometri distanță

Matera: orașul din stâncă

Punctul culminant al traseului

Un oraș săpat în peretele unui canion, cu locuințe scobite direct în rocă, suprapuse pe verticală, în care s-a trăit fără întrerupere de aproximativ nouă mii de ani. Este una dintre cele mai vechi așezări locuite continuu din lume și, vizual, nu seamănă cu nimic altceva din Europa.

Locuințele din Matera sunt săpate în stâncă și suprapuse pe verticală

Povestea pe care trebuie să o știi înainte

La mijlocul secolului XX, cartierele săpate în piatră erau supraaglomerate, fără apă curentă și canalizare, cu familii care trăiau în aceeași încăpere cu animalele. Situația a fost denunțată public ca rușinea națională a Italiei, iar statul a evacuat forțat aproape întreaga populație, mutată în cartiere noi construite în afara canionului. Orașul vechi a rămas gol timp de decenii.

Din anii ’90 a început recuperarea: casele au fost restaurate, transformate în locuințe, hoteluri și restaurante, iar orașul a ajuns în patrimoniul mondial UNESCO și, în 2019, Capitală Europeană a Culturii. Astăzi, unele dintre cele mai scumpe hoteluri din sudul Italiei sunt exact peșterile din care oamenii au fost evacuați cu forța acum șaptezeci de ani.

Ce vezi în Matera

• Cele două cartiere istorice, cu labirintul lor de scări, terase și acoperișuri care sunt curțile caselor de deasupra.
• O locuință-peșteră amenajată ca muzeu, mobilată exact cum arăta înainte de evacuare. Costă câțiva euro și este cea mai bună explicație a orașului.
• Bisericile rupestre, săpate în stâncă și pictate cu fresce bizantine, unele pe malul opus al canionului.
• Belvederea de pe partea cealaltă a canionului, de unde se vede tot orașul. La apus și noaptea, când Matera este iluminată, este cea mai bună priveliște din tot traseul.
• Cisternele subterane de sub piața principală, un sistem de colectare a apei uriaș, săpat în rocă.

Matera văzută la apus, când tot orașul se aprinde treptat

Un detaliu care explică de ce ți se pare cunoscut orașul chiar dacă nu ai mai fost: peisajul lui a fost folosit în numeroase producții cinematografice ca decor pentru Ierusalimul antic și pentru scene de urmărire, inclusiv într-un film din seria despre agentul britanic. Este printre cele mai filmate orașe mici din Europa, iar dacă îți place ideea de a călători pe urmele unor povești, vezi și selecția de cărți și filme care inspiră călătorii în Europa.

Itinerar zi cu zi, 5 zile

Ziua 1: sosire și Bari

Aterizezi, iei mașina de la aeroport, lași bagajele în cazare și mergi pe jos în orașul vechi. Bazilica, catedrala, strada pastelor, apoi faleza la apus și cină în centru. Nu conduci în ziua asta.

Ziua 2: Polignano a Mare și Monopoli

Pleci devreme spre Polignano, ca să prinzi centrul gol. Plimbare cu barca prin grote, prânz cu vedere la mare, apoi Monopoli după-amiaza, cu portul și zidurile. Întoarcere în Bari sau, mai bine, mutare în a doua bază, în Valea Itria.

Ziua 3: Alberobello și orașele albe

Dimineața în satul cu case conice, înainte de autocare. După-amiaza, două sau trei dintre orașele albe din jur, cu opriri scurte. Cina cu carne la grătar într-unul dintre orașele cunoscute pentru asta.

Ziua 4: drum spre Matera

Pornești pe la 10, ajungi la prânz, lași mașina în parcarea de la marginea centrului și cobori pe jos în cartierele istorice. Muzeul-locuință, bisericile rupestre, apoi belvederea de pe partea opusă la apus. Dormi în Matera.

Ziua 5: Matera dimineața și plecare

Orașul la prima oră, gol și în lumină bună, o cafea în piața principală, apoi o oră de drum până la aeroport. Dacă zbori seara, mai încape un traseu scurt pe marginea canionului.

Acoperișul unei case este, adesea, curtea celei de deasupra

Unde te cazezi pe traseu

Recomandarea este două baze, nu una și nu cinci. Muți bagajele o singură dată.

Tipuri de cazare specifice zonei, dincolo de hotelurile obișnuite: o casă conică de piatră amenajată ca locuință de vacanță, o fermă de măslini transformată în pensiune, o clădire fortificată de secol XVI restaurată ca hotel, sau o peșteră amenajată în Matera. Toate costă între optzeci și o sută cincizeci de euro pe noapte în extrasezon și sunt mai memorabile decât orice hotel.

Prețuri și buget pentru o vacanță în Puglia

Buget total pentru două persoane, cinci zile, fără zboruri: aproximativ 1.150 de euro în extrasezon și 1.600 în iulie sau august. Puglia rămâne, împreună cu Sicilia, una dintre cele mai accesibile regiuni din Italia, mult sub prețurile din nord.

Mașina: ZTL, parcare, drumuri

• Zonele cu trafic restricționat există în centrele istorice și sunt supravegheate cu camere. Amenda vine acasă, prin firma de închiriere, cu taxă de administrare peste. Regula simplă: nu intra niciodată cu mașina în orașul vechi, oricât de aproape ar părea cazarea. Dacă hotelul este în interior, cere-le să te înregistreze în sistem, în avans, cu numărul de înmatriculare.
• Parcarea se face în afara centrelor, în parcări cu plată. Liniile albastre marcate pe carosabil înseamnă loc cu plată, cele albe loc gratuit, iar cele galbene loc rezervat, unde nu ai voie să oprești.
• Drumurile sunt bune, autostrada de coastă este rapidă și, pe porțiunea dintre Bari și Matera, nu se plătește taxă.
• Condusul local este mai improvizat decât în nordul Italiei: se semnalizează puțin, se parchează creativ. Nu este periculos, dar cere atenție.
• Alimentarea. Multe benzinării au preț diferit la servire față de autoservire; diferența este vizibilă la pompă.

Detaliile despre asigurări, franșiză, depozit și taxele ascunse la ridicarea mașinii sunt în ghidul despre închirierea unei mașini în Europa.

Când să mergi

Vara, în interiorul regiunii, temperaturile trec frecvent de treizeci și cinci de grade, iar umbra este rară pe platoul cu măslini. Dacă mergi în august, planifică vizitele dimineața și seara și rezervă pauza de la prânz pentru mare sau pentru siestă.

Ce mănânci

Pastele în formă de urechiușe sunt semnătura culinară a regiunii

• Orecchiette cu broccoli rabe, pastele modelate manual pe stradă în Bari, cu o legumă locală ușor amăruie, usturoi și ardei iute. Felul emblematic al regiunii.
• Focaccia barese, aluat pufos cu roșii cherry, măsline și mult ulei de măsline, vândut la felie în orice brutărie.
• Burrata, o mozzarella cu miez cremos, inventată în regiune. Se mănâncă în ziua în care e făcută, cu ulei de măsline și pâine.
• Panzerotti, semilune de aluat prăjite, umplute cu mozzarella și roșie. Mâncare de stradă, câțiva euro bucata.
• Bombette, rulouri mici de carne umplute cu brânză, frigăruite și fripte pe cărbuni în măcelăriile-restaurant din Valea Itria. Le alegi din vitrină, ți le frig pe loc.
• Taralli, inele mici și crocante de aluat cu ulei de măsline, aperitivul universal al regiunii.
• Vinurile roșii locale, corpolente și puternice, printre cele mai bune raporturi calitate-preț din Italia.
• Pâinea de Matera, cu coajă groasă, formă înaltă și miez galben, care se păstrează o săptămână.

Regiunea produce o parte importantă din uleiul de măsline al Italiei

Întrebări frecvente (FAQ)

Resurse utile: Viaggiare in Puglia (portalul oficial de turism al regiunii) și fișa UNESCO a orașului Matera, cu istoria cartierelor săpate în stâncă.