By
Saaremaa e cea mai mare insulă a Estoniei, are aproximativ treizeci de mii de locuitori și e locul în care estonienii înșiși merg în vacanță. Are singurul castel medieval din țările baltice păstrat integral, un crater de meteorit vechi de trei mii cinci sute de ani și o coastă de ienuperi care nu seamănă cu nimic din restul Europei.
Articolul de față e ghidul practic: ce vezi la castelul din Kuressaare, unde sunt morile de vânt și craterul Kaali, cum arată coasta și farurile, cât costă, când mergi și cum ajungi din București.
Saaremaa: unde e și de ce merită
Estonia are peste două mii de insule, dar doar patru sunt locuite serios. Saaremaa e cea mai mare dintre ele, cu două mii șase sute de kilometri pătrați, adică aproximativ cât județul Ilfov înmulțit cu trei.
Se află în vestul țării, la intrarea în golful Riga, și e separată de continent printr-un braț de mare de șapte kilometri. Vecina ei, Muhu, e legată de Saaremaa printr-un dig rutier construit în anii nouăzeci ai secolului al nouăsprezecelea.
Ce o face diferită de restul Balticii e izolarea. În perioada sovietică, insula a fost zonă de frontieră închisă: pentru a ajunge acolo era nevoie de permis special, iar accesul străinilor era interzis. Consecința neintenționată a fost că nu s-a construit aproape nimic timp de patruzeci de ani.
| Element | Valoare |
|---|---|
| Suprafață | 2.673 km pătrați |
| Populație | aproximativ 30.000 |
| Oraș principal | Kuressaare, circa 13.000 de locuitori |
| Distanța de continent | 7 km, traversare cu ferry |
| Punct maxim | 54 de metri altitudine |
| Mori de vânt păstrate | aproximativ 100, din peste 800 istorice |
Relieful e aproape plat, punctul cel mai înalt având cincizeci și patru de metri. Insula continuă să se ridice din mare cu circa doi milimetri pe an, ca urmare a revenirii scoarței după ultima glaciațiune.
Pentru un vizitator din România, argumentul principal e raportul dintre ce vezi și câți oameni sunt acolo. În august, în plin sezon, insula are aglomerația unei zile obișnuite de mai de pe litoralul bulgăresc.
Castelul din Kuressaare
E principalul motiv pentru care insula apare în ghiduri și e, obiectiv, cea mai importantă clădire medievală din arhipelagul baltic.
Construcția a început în jurul anului 1380, sub episcopia de Ösel-Wiek, iar forma actuală, un pătrat compact cu două turnuri, datează din secolul al cincisprezecelea. E singurul castel medieval din cele trei țări baltice păstrat integral, fără reconstrucții majore.
Diferența față de castelele din Europa Centrală se vede imediat: e construit din dolomit local, un calcar cenușiu-gălbui, nu din cărămidă, iar liniile sunt severe, fără niciun ornament. E o clădire militară, nu o reședință.
Bastioanele în formă de stea din jur au fost adăugate în secolul al șaptesprezecelea, în perioada suedeză, iar șanțul de apărare e încă plin cu apă. Reflexia castelului în șanț e cadrul standard al insulei.
Înăuntru funcționează muzeul regional, care acoperă istoria insulei de la preistorie până la ocupația sovietică, inclusiv secțiunea despre deportările din 1941 și 1949. Se pot urca turnul de apărare și drumul de strajă.
Vizita se face pe cont propriu, cu panouri în engleză, și cere între două și trei ore dacă parcurgi tot muzeul. Turnul Lung are o scară în spirală foarte îngustă, cu trepte inegale, dificilă pentru cine are probleme de mobilitate. Iar cea mai bună lumină pentru fotografii e seara târziu: vara, în iunie, soarele apune după ora zece.
Kuressaare, orașul-stațiune
Orașul are treisprezece mii de locuitori și e, de departe, cel mai mare de pe insulă. Are un centru compact, care se parcurge integral pe jos în două ore.
Ce surprinde e că e o stațiune balneară veche. Tratamentul cu nămol a început aici în 1840, iar orașul a fost, în perioada țaristă, o destinație la modă pentru clasa de mijloc din Sankt Petersburg și Riga.
De acolo vine arhitectura: vile de lemn cu verande, un parc balnear cu chioșcuri și o densitate de spa-uri neobișnuită pentru un oraș atât de mic. Astăzi funcționează aproximativ șase hoteluri cu tratament, iar prețurile sunt considerabil sub cele din Europa de Vest.
Portul de agrement e la un kilometru de castel și se umple vara cu veliere finlandeze și suedeze. Traversarea din Finlanda durează o zi de navigație.
Vara, orașul își schimbă complet ritmul: populația insulei aproape se triplează în iulie și august, iar piața centrală are festivaluri de mâncare, concerte și târguri în aproape fiecare weekend.
Morile de vânt și craterul Kaali
Insula a avut, la începutul secolului trecut, peste opt sute de mori de vânt. Se explică simplu: teren plat, vânt constant dinspre Baltică și nicio apă curgătoare suficient de puternică pentru mori de apă.
Astăzi se mai păstrează în jur de o sută, dintre care câteva zeci sunt restaurate. Există două tipuri: cele de lemn, cu corpul rotativ pe un pivot, și cele de calcar, mai masive, cu doar capul mobil.
Ansamblul cel mai fotografiat e Angla Tuulikumägi, un rând de cinci mori aliniate pe o creastă, în centrul insulei. Se vizitează contra unei taxe mici și are alături un mic centru de meșteșuguri.
Craterul Kaali
La douăzeci de kilometri de Kuressaare se află unul dintre cele mai bine păstrate cratere de impact accesibile din Europa. Un meteorit de fier a lovit insula acum aproximativ trei mii cinci sute de ani, deci în plină epocă a bronzului, cu oameni de față.
Craterul principal are o sută zece metri diametru și douăzeci și doi de metri adâncime, iar pe fundul lui s-a format un lac circular. În jur mai există opt cratere secundare, mult mai mici.
Impactul a intrat, foarte probabil, în mitologia locală: lacul apare în folclorul estonian și finlandez ca loc sacru, iar săpăturile au scos la iveală un zid de piatră din epoca fierului și oase de animale, interpretate ca urme de sacrificii.
Coasta, farurile și ienuperii
Peisajul care definește insula nu e nici castelul, nici morile, ci coasta: fâșii lungi de pietriș calcaros, ienuperi piperniciți crescuți direct pe rocă și o mare foarte puțin adâncă.
Ienupărul e planta emblematică a insulei. Crește pe alvar, un tip de pajiște subțire formată direct peste calcar, un habitat rar în Europa și strict protejat. Lemnul de ienupăr se folosește local pentru halbe, tocătoare și obiecte de bucătărie.
Panga pank, în nordul insulei, e cea mai înaltă faleză din Saaremaa, cu douăzeci și unu de metri. E modestă ca dimensiune, dar e singura ruptură verticală de pe o insulă altfel complet plată, și a fost, în vechime, loc de sacrificiu.
Vilsandi și farurile
În vestul insulei se află Parcul Național Vilsandi, cea mai veche arie protejată din țările baltice, înființată în 1910 tocmai pentru protejarea păsărilor marine.
Farul Vilsandi funcționează din 1809 și e printre cele mai vechi din regiune. Zona are peste o sută cincizeci de insulițe, majoritatea nelocuite, iar în timpul migrației se adună aici zeci de mii de păsări.
Caii semisălbatici de pe coasta Kallaste sunt o altă imagine caracteristică. Sunt animale domestice, lăsate să pască liber pe pajiștile de coastă, ca metodă de întreținere a habitatului.
Pe peninsula Sõrve, cel mai sudic punct al insulei, coasta se îngustează până la câteva sute de metri. Acolo au avut loc, în 1944, unele dintre cele mai grele lupte din Estonia, iar urmele fortificațiilor sunt încă vizibile.
Ce a mai rămas din tradiții
Estonia a fost creștinată târziu și forțat, prin cruciada baltică din secolul al treisprezecelea, iar în insule practicile precreștine au supraviețuit mai mult decât oriunde în regiune.
Cea mai vizibilă rămășiță e jaanipäev, sărbătoarea solstițiului de vară, pe 23 și 24 iunie. E, împreună cu Crăciunul, cea mai importantă sărbătoare a anului, iar în noaptea aceea se aprind focuri pe toată coasta.
Ritualul e vechi și transparent în origine: se sare peste foc, se caută floarea de ferigă, care nu există, se stă treaz până în zori. Legarea de sfântul Ioan e un adaos creștin peste o sărbătoare mult mai veche.
| Tradiție | Situație astăzi |
|---|---|
| Jaanipäev, 23 – 24 iunie | foarte vie, focuri pe toată insula |
| Bere de casă, koduõlu | se face în continuare, se bea din halbe de lemn |
| Saună de fum | rară pe Saaremaa, frecventă în sud-estul Estoniei |
| Fuste în dungi de pe Muhu | se poartă la sărbători și nunți |
| Cântec runic, regilaul | păstrat mai ales în insula Kihnu |
Berea de casă merită menționată separat. Pe Saaremaa se produce în continuare, după rețete de gospodărie, iar tradiția halbei de lemn de ienupăr e încă vie. E o bere tulbure, slabă, complet diferită de cea comercială.
Insula vecină Muhu are propriul costum popular, cu fuste în dungi orizontale foarte colorate, ușor de recunoscut. Se poartă efectiv la nunți și la sărbători, nu doar pe scenă.
Bisericile medievale ale insulei, la Valjala, Karja, Kaarma și Pöide, sunt ele însele mărturii ale tranziției: construite în secolul al treisprezecelea, imediat după cucerire, cu ziduri groase și aspect de fortăreață, fiindcă asta și erau.
Practic: cum ajungi, cât costă, când mergi
Nu există zbor direct din România. Ruta standard e avion până la Tallinn, apoi patru ore de mașină sau autocar spre vest, cu o traversare cu ferry inclusă.
| Etapă | Cum | Durată |
|---|---|---|
| București – Tallinn | avion, cu escală | 4 – 7 ore |
| Tallinn – Virtsu | mașină sau autocar | 2 h 30 |
| Virtsu – Kuivastu (Muhu) | ferry | 27 de minute |
| Muhu – Kuressaare | mașină, peste dig | 1 h |
Ferry-ul circulă des, la fiecare oră sau două, și ia și mașini. Vara, în weekend, rezervarea online e obligatorie pentru autoturisme, altfel se așteaptă câteva curse.
Mașina de închiriat e practic necesară. Transportul public între sate există, dar e rar, iar obiectivele sunt împrăștiate pe toată insula. Există și cursă aeriană Tallinn – Kuressaare, cu avion mic, în aproximativ patruzeci de minute.
| Element | Preț |
|---|---|
| Cazare, o noapte, hotel bun în Kuressaare | 70 – 130 euro |
| Masă la restaurant | 35 – 60 euro |
| Intrare la castel și muzeu | 20 – 26 euro |
| Craterul Kaali | gratuit, muzeul separat |
| Morile de la Angla | 10 – 14 euro |
| Ferry dus-întors cu mașina | 25 – 35 euro |
| Închiriere mașină, pe zi | 35 – 60 euro |
Estonia e în zona euro, iar plata cu cardul funcționează absolut peste tot, inclusiv la tarabele din piață. Nivelul de digitalizare al țării e cel mai ridicat din Europa.
| Perioadă | Ce găsești |
|---|---|
| Iunie | cea mai bună: nopți albe, jaanipäev, verde |
| Iulie – august | sezonul plin, cald pentru zonă, 20 – 25 de grade |
| Septembrie | liniște, culori, prețuri mai mici |
| Octombrie – aprilie | foarte gol, rece, zile scurte |
| Ianuarie – februarie | marea poate îngheța, ferry-ul se poate opri |
Perioada ideală e prima jumătate a lui iunie. Ziua are peste optsprezece ore de lumină, temperatura e de cincisprezece-douăzeci de grade, iar sezonul turistic încă nu a început.
Informații oficiale despre insulă sunt pe portalul național de turism al Estoniei, iar orarul curselor de ferry pe site-ul operatorului de traversare.
O notă despre fotografii
Castelul din Kuressaare e foarte bine acoperit, în opt unghiuri și în toate anotimpurile, la fel orașul, morile de vânt singulare, coasta de ienuperi, caii de la Kallaste, farul Vilsandi și oile de pe Muhu. Toate acestea sunt confirmate ca fiind din Saaremaa sau din județul Saare.
Lipsesc însă exact trei dintre imaginile de carte poștală ale insulei: craterul Kaali, faleza Panga și rândul de cinci mori de la Angla. Pentru niciunul nu există vreo fotografie liberă, iar singura apariție a numelor Kaali și Panga în tot arhivarul e pe indicatoarele improvizate din bidoane de lapte. Fotografiile din acele secțiuni arată alte porțiuni ale insulei, iar acest lucru e menționat în legende.
Lipsesc de asemenea satele de pe Muhu, costumul în dungi, berea de casă, sauna de fum și interiorul castelului. Colibele de pescari, moara albă, biserica de sat și mlaștina din articol sunt din alte părți ale Estoniei, iar focul de sărbătoare și fructele de ienupăr sunt generice, toate etichetate ca atare. Am respins o moară de vânt care se dovedea a fi din Poltava, în Ucraina, un port etichetat Saaremaa dar aflat în realitate lângă Tallinn, și un costum popular prezentat drept estonian care era rusesc.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Saaremaa e insula pe care patruzeci de ani de regim de frontieră închisă au ferit-o de construcții, iar rezultatul e un loc în care un castel medieval intact, o sută de mori de vânt și un crater de meteorit stau la o oră de mers unul de altul, fără cozi la intrare.
Mergi în prima jumătate a lui iunie, închiriază o mașină și rezervă ferry-ul din timp. În rest, insula e suficient de mică încât să nu ai nevoie de plan: se traversează de la un capăt la altul în mai puțin de două ore.
