By
O oră. Atât durează. Într-o singură oră, în ultima miercuri din august, câteva zeci de mii de oameni transformă străzile unui orășel din spatele Valenciei într-un râu de pulpă roșie. La Tomatina nu are semnificație religioasă, nu comemorează nimic și nu produce nimic: este pur și simplu cea mai veselă, mai absurdă și mai murdară oră din calendarul european.
Dar în spatele haosului există reguli stricte, un sistem de bilete obligatoriu și o listă de lucruri pe care e bine să le știi înainte de a intra în mulțime. În acest ghid găsești tot: cum a început totul, cum cumperi biletul, ce porți, cum decurge ora de bătaie minut cu minut și, mai ales, cum să te distrezi fără să pățești nimic.
Cum a început La Tomatina dintr-o încăierare
Nu există nicio legendă nobilă la origine. Versiunea acceptată spune că, la mijlocul secolului trecut, în timpul unei parade cu uriași și capete mari prin Buñol, un grup de tineri a vrut să se alăture alaiului, s-a produs o îmbrânceală, cineva a răsturnat o tarabă de legume, iar ce a urmat a fost o bătaie spontană cu roșiile căzute pe jos.
Anul următor, tinerii au revenit în aceeași zi, de data asta cu roșii aduse de acasă. Autoritățile au încercat ani la rând să interzică obiceiul, au fost chiar arestări, dar localnicii au insistat. Într-un final, festivalul a fost recunoscut oficial, iar din anii ochezeci a intrat definitiv în calendarul orașului. Astăzi, statul spaniol l-a declarat sărbătoare de interes turistic internațional.
Un detaliu care liniștește conștiințele: roșiile folosite nu sunt luate de la gura nimănui. Sunt roșii de calitate inferioară, prea coapte pentru comercializare, cultivate special sau achiziționate ieftin din alte regiuni ale Spaniei tocmai pentru acest scop. Cantitatea depășește o sută de tone.
Când are loc și unde
La Tomatina se ține invariabil în ultima miercuri din august, în Buñol, un orășel de circa nouă mii de locuitori din provincia Valencia, la vreo patruzeci de kilometri de oraș. Bătaia propriu-zisă durează exact o oră, de regulă între unsprezece și douăsprezece, și se desfășoară pe strada principală, Calle del Cid, și pe străduțele din jurul Pieței Primăriei.
Orășelul este mic, iar în ziua festivalului populația lui se multiplică de câteva ori. Tocmai de aceea organizatorii au introdus limitarea prin bilete: înainte veneau peste cincizeci de mii de oameni, ceea ce devenise pur și simplu periculos. Astăzi numărul participanților este plafonat la aproximativ douăzeci de mii.
Biletele: obligatorii, nu opționale
Aceasta este informația pe care mulți o află prea târziu: La Tomatina nu mai este un eveniment cu acces liber. Din anul în care s-a introdus plafonarea, participarea se face exclusiv pe bază de bilet nominal, cumpărat din timp de pe canalele oficiale. Fără bilet nu intri în zona bătăliei, oricât ai insista.
Biletele se pun în vânzare cu luni bune înainte și se epuizează, iar prețul de bază este accesibil. Există și pachete mai scumpe care includ transportul dus-întors din Valencia, tricou, prânz sau petrecerea de după. Verifică întotdeauna site-ul oficial al primăriei din Buñol sau al organizatorului acreditat: în jurul acestui festival au apărut și revânzători dubioși.
Cumpără biletul doar de pe canalele oficiale și rezervă cazarea în paralel: în ultima săptămână din august, hotelurile din Valencia cresc prețurile considerabil, iar în Buñol practic nu există cazare pentru turiști. Verifică și dacă pachetul tău include transportul, altfel trebuie să îți rezervi separat trenul sau autocarul.
Cum decurge ziua, oră cu oră
| Moment | Ce se întâmplă |
|---|---|
| Dimineața devreme | Sosire în Buñol, verificarea biletelor, orașul se umple treptat |
| Înainte de ora 11 | Palo jabón: un catarg uns cu săpun, cu o șuncă în vârf, pe care mulțimea încearcă să îl escaladeze |
| Ora 11 | O rachetă anunță startul. Camioanele intră pe stradă și descarcă roșiile |
| Ora 11 la 12 | Bătaia propriu-zisă, valuri succesive pe măsură ce sosesc camioanele |
| Ora 12 | A doua rachetă: bătaia se oprește instantaneu. Cine mai aruncă, riscă amendă |
| După 12 | Pompierii spală străzile, participanții se spală la dușurile improvizate și în râu |
Detaliul care surprinde pe toată lumea este cât de repede se curăță totul. Acidul din roșii curăță practic piatra, iar după câteva ore de furtunuri, străzile din Buñol arată mai bine decât înainte de festival.
Regulile oficiale, pe scurt
Sunt puține, sunt afișate peste tot și sunt aplicate de organizatori. Le respecți, te distrezi; nu le respecți, poți fi scos din zonă.
- Strivește roșia înainte de a o arunca. O roșie întreagă, aruncată cu putere, lovește ca o piatră. Zdrobită în palmă, devine inofensivă.
- Nu arunca nimic altceva. Sticle, cutii, obiecte dure, orice altceva decât roșii este strict interzis.
- Nu rupe hainele nimănui. A fost o problemă reală în trecut; astăzi este sancționată.
- Păstrează distanța față de camioane. Nu te apropia de vehiculele în mișcare și nu încerca să te urci pe ele.
- Oprește-te la a doua rachetă. Ora s-a terminat înseamnă exact asta.
Ce porți și ce iei cu tine
Haine de sacrificiu. Tot ce porți va fi distrus: sucul de roșii pătează definitiv, iar hainele se pot rupe în îmbulzeală. Tradiția cere alb, ca petele să iasă spectaculos în evidență, dar nimeni nu te obligă. Poartă un tricou vechi și pantaloni scurți de care nu îți pare rău.
Ochelari de înot sau de protecție. Nu sunt un moft: aciditatea sucului de roșii usturăochii îngrozitor. Sunt cel mai important obiect din tot echipamentul.
Încălțăminte închisă, veche. Nu șlapi, care se pierd în prima secundă și te lasă desculț pe un teren plin de pulpă alunecoasă și, ocazional, cioburi. Adidași vechi, bine legați.
Telefon și acte, protejate sau lăsate. Ideal, nu le iei deloc. Dacă le iei, folosește o husă etanșă, atârnată la gât. Aparatele foto scumpe nu au ce căuta acolo.
Haine curate de schimb, într-o pungă, lăsate la punctul de bagaje sau în autocar. Și un prosop.
Siguranța în mulțime
La Tomatina este un eveniment vesel, dar rămâne o mulțime de zeci de mii de oameni înghesuită pe străzi înguste, pe un teren devenit extrem de alunecos. Câteva reguli simple fac diferența.
Alege-ți poziția. Dacă e prima ta participare sau ești cu prieteni mai puțin sportivi, stai spre marginea zonei sau pe străduțele laterale, nu în centrul îmbulzelii de pe Calle del Cid. Vei vedea și vei simți totul, cu mult mai puțin risc.
Rămâi pe picioare. Cel mai mare pericol într-o mulțime este căderea. Dacă simți că îți pierzi echilibrul, prinde-te de cineva; dacă vezi pe cineva căzut, ajută-l imediat să se ridice, așa fac toți acolo.
Stabilește un punct de întâlnire. Telefoanele sunt inutilizabile, iar în mulțime te pierzi de grup în câteva secunde. Fixați dinainte unde vă regăsiți după ora douăsprezece.
Bea apă și mănâncă înainte. Este august în Spania, cu temperaturi mari și o oră de efort fizic. Deshidratarea, nu roșiile, e riscul real. Dacă ai consumat alcool dimineața, riscul crește semnificativ: mulți participanți sar peste asta tocmai ca să rămână lucizi în îmbulzeală.
Ascultă organizatorii. Sunt localnici cu experiență de zeci de ani și știu exact când o zonă devine prea densă.
Baza: Valencia
Buñol nu are infrastructură turistică, așa că practic toți participanții se cazează în Valencia și fac naveta. Există trenuri regionale directe, autocare organizate și transferuri incluse în pachetele de bilete. Drumul durează în jur de o oră; pleacă foarte devreme, fiindcă în dimineața festivalului cererea este uriașă.
Vestea bună este că Valencia merită oricum câteva zile. Este al treilea oraș al Spaniei, cu un centru istoric superb, cu futurista Ciudad de las Artes y las Ciencias, cu plaje urbane late și cu una dintre cele mai frumoase piețe acoperite din Europa.
Mercado Central, cu structura lui de fier și sticlă în stil modernist, este locul perfect pentru o dimineață de dinaintea festivalului: tarabe cu fructe, jamón, pește proaspăt și, firește, munți de roșii.
Nu pleca fără să mănânci o paella autentică: Valencia este orașul ei natal, iar rețeta tradițională se face cu pui, iepure și fasole late, nu cu fructe de mare, cum se crede adesea. Iar după festival, plaja urbană Malvarrosa este exact locul unde îți revii.
Dacă vrei să prinzi și alte sărbători spaniole, Valencia are în martie Las Fallas, cu monumentele ei uriașe de carton arse în stradă, iar în alte regiuni găsești fiesta de la Pamplona sau tradițiile andaluze din Sevilla.
Întrebări frecvente (FAQ)
Resurse utile: La Tomatina pe Wikipedia și Buñol pe Wikipedia.
Concluzie
La Tomatina este exact ce pare: o oră de haos vesel, fără nicio justificare mai adâncă decât bucuria pură de a arunca cu roșii în necunoscuți care râd. Tocmai lipsa de sens o face memorabilă, într-o lume în care aproape orice eveniment trebuie să însemne ceva.
Ia-ți biletul din timp, pune-ți ochelarii de protecție și haine de care nu îți pare rău, stai unde te simți în siguranță și strivește roșia înainte de a o arunca. Iar după, spală-te în râu, mănâncă o paella și vezi Valencia: merită drumul chiar și fără roșii. Buen viaje!
