By
Grădina botanică a fost inventată în Italia, iar prima din lume funcționează neîntrerupt din 1545, pe același loc, cu același desen circular. Grădini botanice din Italia există astăzi în aproape fiecare oraș universitar, iar cele mai bune dintre ele nu sunt doar colecții de plante, ci și lecții despre cum a gândit Europa relația dintre natură și geometrie.
Articolul de față e un ghid selectiv: cinci grădini care merită drumul, ce are fiecare, când se vizitează, cât costă și cum se leagă cu restul orașului. Plus explicația unei diferențe pe care mulți nu o fac, dintre o grădină botanică și o grădină ornamentală istorică.
Grădini botanice din Italia sau grădini istorice
Distincția contează, fiindcă cele două tipuri oferă experiențe complet diferite. O grădină botanică e o instituție științifică: plantele sunt organizate pe familii, au etichete cu numele latin și proveniența, iar scopul e studiul și conservarea.
O grădină istorică, în schimb, e o operă de arhitectură: plantele sunt material de construcție, tăiate și aranjate ca să creeze perspective, axe și camere verzi. Nimeni nu le etichetează, fiindcă nu specia contează, ci forma.
Italia le are pe amândouă, la cel mai înalt nivel, iar un traseu bun le combină. Grădina italiană renascentistă, cu terase, fântâni și verdeață tunsă, e modelul de la care a pornit ulterior și cea franceză.
Padova: prima grădină botanică din lume
A fost înființată în 1545, de universitatea locală, pentru studiul plantelor medicinale. Desenul original e un cerc perfect înscris într-un pătrat, împărțit în patru sectoare, iar acest desen nu s-a schimbat în aproape cinci sute de ani.
E în patrimoniul mondial UNESCO din 1997, ca prima grădină botanică universitară din lume păstrată în locul inițial. Zidul circular a fost ridicat în secolul al optsprezecelea din motive foarte practice: se furau plante rare, iar unele valorau cât o casă.
Aici se află un palmier plantat în 1585, cel mai vechi exemplar din grădină, care l-a impresionat pe Goethe într-atât încât a scris despre el în studiile sale de botanică. Grădina modernă are și o seră nouă, construită în 2014, cu cinci zone climatice.
Padova merită oricum o zi. Are cea mai mare piață din Italia, o bazilică imensă, o universitate din 1222 și un ciclu de fresce de Giotto care e, pentru mulți, mai important decât orice altceva din oraș. Informații despre grădină se găsesc prin universitatea care o administrează.
Palermo: grădina tropicală din Sicilia
Grădina botanică din Palermo, deschisă în 1789, are un avantaj pe care nicio grădină din nordul Europei nu îl poate egala: clima. La aproape aceeași latitudine cu Tunisul, permite în aer liber specii care altundeva ar avea nevoie de seră.
Vedeta locului e un ficus uriaș din America de Sud, plantat în secolul al nouăsprezecelea, care și-a extins rădăcinile aeriene pe o suprafață de câteva mii de metri pătrați. E, probabil, cel mai impresionant arbore din Europa.
Grădina are și o colecție importantă de citrice, de palmieri și de plante suculente, plus o clădire neoclasică de intrare care arată ca un templu grecesc. E, în același timp, mult mai puțin îngrijită decât cele din nord, ceea ce unora le place și altora nu.
Sicilia are și alte grădini bune, în special cea din Catania, la poalele vulcanului, cu o colecție de plante de deșert și una de specii endemice siciliene.
Florența: Boboli și grădina de simple
Grădina Boboli, din spatele palatului Pitti, e prototipul grădinii italiene renascentiste și modelul de la care s-au inspirat toate curțile europene, inclusiv cea franceză. Are patruzeci și cinci de mii de metri pătrați în mijlocul orașului.
E o grădină de arhitectură, nu de botanică: terase, alei drepte, statui antice, o grotă manieristă cu stalactite false și un amfiteatru în care s-a jucat, în 1600, una dintre primele opere din istorie.
Avantajul suplimentar e priveliștea. Din partea de sus se vede toată Florența, cu cupola Domului, iar de acolo se poate ieși spre Forte Belvedere și spre San Miniato, pe un traseu care evită complet mulțimea din centru.
Orașul are și o grădină botanică propriu-zisă, numită Giardino dei Semplici, înființată în 1545, la câteva luni după cea din Padova. E mult mai mică, mai puțin vizitată și, tocmai de aceea, foarte liniștită.
Lacurile: Isola Bella și grădinile de pe insule
Pe Lacul Maggiore, la Stresa, o insulă întreagă a fost transformată, începând din secolul al șaptesprezecelea, într-o grădină în terase. Insula era o stâncă goală cu un sat de pescari, iar pământul a fost adus cu barca, tonă cu tonă.
Rezultatul e o construcție barocă în zece terase suprapuse, cu statui, scări și un teatru de apă, populată de păuni albi care se plimbă liber. E, vizual, una dintre cele mai spectaculoase grădini din Europa și, în același timp, una dintre cele mai artificiale.
În aceeași zonă, la Verbania, se află o grădină botanică de douăzeci de hectare, creată în anii treizeci de un scoțian, cu peste douăzeci de mii de specii și o colecție de dalii și de plante acvatice.
Sunt deschise, în general, din sfârșitul lui martie până la sfârșitul lui octombrie, și închise complet iarna. Vârful de floare e în mai și iunie. În iulie și august, insulele se aglomerează serios, iar vaporașele au cozi.
Tivoli: cea mai copiată grădină din Europa
La treizeci de kilometri est de Roma, Villa d’Este e grădina care a definit, pentru trei secole, ce înseamnă spectacol de apă. Construită în secolul al șaisprezecelea pe o pantă abruptă, are cincizeci și una de fântâni, alimentate exclusiv prin gravitație, fără nicio pompă.
Sistemul funcționează și astăzi cu apa deviată dintr-un râu, exact ca acum patru sute cincizeci de ani. Una dintre fântâni a fost proiectată să cânte, printr-un mecanism cu aer comprimat, iar o alta imita, prin sunet, cântecul păsărilor.
În același oraș, la câțiva kilometri, se află Villa Adriana, reședința de vară a împăratului Hadrian, cu bazine și grădini antice. Ambele sunt în patrimoniul mondial și se pot vedea în aceeași zi, într-o excursie din Roma.
Cum le legi într-un traseu
Nu au cum să intre toate într-o singură călătorie, fiindcă sunt răspândite de la Alpi până în Sicilia. Cea mai bună abordare e să alegi o regiune și să adaugi grădinile la un traseu pe care oricum îl faci.
| Regiune | Ce vizitezi | Bază bună |
|---|---|---|
| Veneto | Padova, vilele venete | Padova sau Veneția |
| Toscana | Boboli, grădina de simple, vile la țară | Florența |
| Lazio | Villa d’Este, Villa Adriana | Roma |
| Lacurile | Isola Bella, Verbania | Stresa |
| Sicilia | Palermo, Catania | Palermo |
Prețurile de intrare sunt, în general, între cinci și șaisprezece euro, iar grădinile universitare sunt cele mai ieftine. Multe au reduceri pentru studenți și intrare liberă în anumite zile din lună.
Un traseu care funcționează foarte bine, dacă ai o săptămână: Padova și vilele din Veneto două zile, apoi trenul spre Florența pentru încă două, apoi Roma și Tivoli. Sunt trei ore de tren cu totul, între cele trei orașe.
Când mergi și ce eviți
Aprilie, mai și începutul lui iunie sunt lunile cele mai bune. Glicina înflorește în aprilie, trandafirii în mai, iar temperaturile sunt încă suportabile pentru zone fără umbră.
Iulie și august sunt cele mai proaste luni pentru grădini din sudul Italiei: sunt peste treizeci și cinci de grade, multe plante sunt uscate, iar aleile fără umbră devin greu de suportat la prânz.
Toamna e o variantă bună și subestimată, mai ales pentru grădinile din nord, unde frunzișul se colorează. Iarna, grădinile de pe lacuri sunt închise complet, iar cele din Sicilia rămân deschise și verzi.
Grădinile botanice sunt instituții de cercetare, nu parcuri. Nu se calcă pe straturi, nu se rup frunze sau flori și, în multe dintre ele, nu se intră cu mâncare. Mai ales în cele universitare, unde jumătate din colecție e material de studiu.
O notă despre fotografii
Florența cu grădina Boboli, Isola Bella, Padova, Palermo, Catania, Tivoli și Toscana apar aici în fotografii reale, cu locația confirmată.
Cu o excepție importantă: grădina botanică din Padova, subiectul central al articolului și cea mai veche din lume, nu are nicio fotografie cu licență liberă. Nici Villa Taranto de la Verbania. Imaginile din Padova arată orașul, nu grădina, iar serele, bazinele cu nuferi și plantele etichetate din articol sunt generice, fără locație confirmată, și sunt legendate ca atare. Grădina botanică din Palermo are fotografii, dar exclusiv în format vertical, care nu intră în articol.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Grădini botanice din Italia sunt, în cea mai mare parte, instituții vechi de câteva sute de ani, care funcționează în continuare exact pentru ce au fost făcute. Cea din Padova arată azi, în plan, exact ca în desenul din 1545, iar asta e mai rar decât pare.
Dacă ai de ales una singură, alege-o pe aceea, pentru ideea din spatele ei. Dacă ai de ales o imagine, alege Isola Bella, cu cele zece terase ridicate pe o stâncă goală. Iar dacă ai o săptămână, leagă-le pe amândouă cu Florența la mijloc și adaugă Tivoli la final.
