By
Colțul de nord-vest al Spaniei nu seamănă cu nimic din ce înseamnă Spania în imaginarul comun: plouă tot anul, peisajul e verde, se cântă la cimpoi și oamenii mănâncă mai multe fructe de mare pe cap de locuitor decât aproape oriunde în lume. Galiția este capătul unui drum pe care milioane de oameni l-au parcurs pe jos și un loc unde vremea rea face parte din farmec.
Santiago și Camino, riile și de ce fructele de mare sunt atât de bune, coasta sălbatică, cele două orașe mari și moștenirea celtică.
De ce Galiția nu seamănă cu restul Spaniei
Regiunea ocupă colțul de nord-vest al peninsulei, deasupra Portugaliei, și primește direct tot ce aduce Atlanticul. Plouă în fiecare lună a anului, iar în unele zone media anuală depășește o mie cinci sute de milimetri, ceea ce explică verdele permanent al dealurilor.
Se vorbește galiciana, o limbă romanică proprie, apropiată de portugheză și cooficială alături de spaniolă. Culturile locale sunt celtice prin autodefinire: cimpoiul, numit gaita, este instrumentul tradițional, iar legăturile culturale cu Irlanda, Scoția și Bretania sunt asumate cu mândrie.
Santiago de Compostela și Camino
Orașul există în forma actuală pentru că, în secolul al nouălea, un pustnic ar fi descoperit acolo un mormânt atribuit apostolului Iacob. De atunci, drumul spre acel punct a devenit unul dintre marile pelerinaje ale creștinătății, iar orașul vechi este în patrimoniul mondial UNESCO din 1985.
Catedrala domină Piața Obradoiro, cu o fațadă barocă ridicată peste o structură romanică din secolul al doisprezecelea. Botafumeiro, cădelnița uriașă de aproximativ optzeci de kilograme suspendată de bolta transeptului, este pusă în mișcare de opt oameni la anumite slujbe și traversează biserica cu o viteză care surprinde pe toată lumea.
Camino de Santiago nu este un singur traseu, ci o rețea. Camino Francés, cel mai umblat, are aproximativ opt sute de kilometri din Pirinei. Pentru Compostela, certificatul oficial, sunt necesari ultimii o sută de kilometri pe jos sau ultimii două sute cu bicicleta, cu ștampile zilnice în credencial.
Riile și fructele de mare
Coasta galiciană este tăiată de rii, văi fluviale înecate de mare care arată ca niște fiorduri blânde. Rías Baixas, în sud, sunt cele mai largi și mai calde, iar apele lor amestecă dulce cu sărat într-un mod care produce cele mai bune fructe de mare din Europa.
- Pulpo a feira: caracatiță fiartă, tăiată cu foarfeca, cu ulei de măsline, sare grunjoasă și boia.
- Percebe: scoica-gât-de-gâscă, culeasă de pe stânci lovite de valuri, cu risc real pentru culegători.
- Vieiras: scoicile Sfântului Iacob, simbolul pelerinajului, gătite în cochilie.
- Navajas, berberechos, mejillones: cuțitașe, scoici și midii, scoase din aceleași rii.
- Empanada gallega: plăcintă cu ton, cu cod sau cu carne, tăiată în pătrate.
- Albariño: vinul alb din Rías Baixas, sec și mineral, făcut pentru fructele de mare.
Costa da Morte și coasta sălbatică
La nord de Vigo, coasta devine dură. Costa da Morte, coasta morții, își poartă numele de la numărul mare de naufragii petrecute de-a lungul secolelor pe stâncile ei, într-o zonă cu ceață frecventă și curenți puternici.
Capul Fisterra a fost considerat multă vreme capătul lumii cunoscute, iar mulți pelerini continuă și azi cei optzeci și șapte de kilometri de la Santiago până acolo, ca să vadă oceanul. Farul din vârf este unul dintre cele mai vizitate din Spania.
A Coruña, Vigo și restul regiunii
A Coruña are Turnul lui Hercule, un far roman din secolul al doilea care funcționează și azi, ceea ce îl face cel mai vechi far în uz din lume. Este monument UNESCO și se poate urca.
Vigo este cel mai mare port pescăresc din Europa și punctul de plecare spre insulele Cíes, un arhipelag protejat cu plaje de nisip alb și acces limitat zilnic, pentru care se rezervă din timp.
În interior, Lugo păstrează singurul zid roman complet din lume care poate fi parcurs integral pe deasupra, iar Ourense are izvoare termale în mijlocul orașului, gratuite în unele puncte.
Cum ajungi, când mergi și cât costă
| Aspect | Detaliu |
|---|---|
| Aeroporturi | Santiago, A Coruña și Vigo, plus Porto la două ore |
| Transport | mașina, pentru coastă și sate. Trenul leagă orașele mari |
| Perioada bună | iunie – septembrie. Plouă în orice lună |
| Anul Sfânt | când 25 iulie cade duminica, orașul se umple |
| Zile necesare | cinci pentru regiune, șapte cu insulele Cíes |
| Buget | sub media Spaniei, mai ales la mâncare |
Galiția este printre cele mai accesibile regiuni ale Spaniei ca preț, iar mâncarea de calitate costă considerabil mai puțin decât în sud sau pe Mediterană. Un meniu del día complet, cu fructe de mare, rămâne frecvent sub cincisprezece euro.
Informații despre trasee și pelerinaj sunt pe site-ul oficial de turism al Galiției, iar orașul vechi din Santiago este descris de UNESCO.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Galiția este partea din Spania care sună a cimpoi, miroase a ocean și arată a Irlanda. Are catedrala în care se termină un drum de opt sute de kilometri, coasta pe care s-au scufundat sute de corăbii și cele mai bune fructe de mare din Europa.
Alocă-i cinci zile, ia o mașină pentru coastă, mănâncă pulpo pe farfurie de lemn cu un pahar de Albariño și acceptă că o să plouă măcar o dată pe zi.
