By
Fátima era, în 1917, un cătun de păstori din centrul Portugaliei. Astăzi e unul dintre cele mai vizitate sanctuare catolice din lume, cu o esplanadă de două ori mai mare decât piața San Pietro și cu peste șase milioane de vizitatori anual. Tot ce s-a construit acolo pornește de la ceea ce au relatat trei copii care păzeau oile.
Articolul de față e ghidul practic: ce s-a întâmplat, potrivit relatărilor, în 1917, ce se poate vedea astăzi la sanctuar, care sunt datele marilor pelerinaje, cum ajungi din Lisabona, cât costă și ce merită vizitat în jur.
Fátima: ce s-a întâmplat în 1917
Faptele, așa cum sunt consemnate: în perioada mai-octombrie 1917, trei copii din satul Aljustrel, Lúcia dos Santos, de zece ani, și verii ei Francisco și Jacinta Marto, de nouă și șapte ani, au relatat că li s-a arătat o femeie, deasupra unui stejar, în locul numit Cova da Iria.
Relatările s-au repetat pe data de 13 a fiecărei luni, timp de șase luni. Copiii au fost interogați de autoritățile locale, care erau, în acea perioadă, ostile bisericii, iar la un moment dat au fost și reținuți.
Pe 13 octombrie 1917, la ultima dată anunțată, s-au adunat între treizeci și șaptezeci de mii de oameni. Martorii au relatat un fenomen atmosferic neobișnuit, descris ca o mișcare a soarelui, care a rămas cunoscut ca minunea soarelui.
Presa portugheză a vremii, inclusiv publicații laice și anticlericale, a consemnat evenimentul și numărul mare de participanți. Explicațiile propuse de atunci încoace merg de la fenomene optice atmosferice până la sugestie colectivă.
Biserica Catolică a declarat aparițiile demne de crezare în 1930, după treisprezece ani de anchete. Francisco și Jacinta, morți amândoi în epidemia de gripă din 1919 și 1920, au fost canonizați în 2017, la o sută de ani de la evenimente.
Lúcia a devenit călugăriță carmelită, a trăit până în 2005, la nouăzeci și șapte de ani, și a scris memoriile care conțin cele trei mesaje, numite secretele de la Fátima. Al treilea a fost făcut public abia în anul 2000.
Ce vezi la sanctuar
Ansamblul e organizat în jurul unei esplanade uriașe, de peste cinci sute de metri lungime, care poate primi câteva sute de mii de oameni.
| Element | Detaliu |
|---|---|
| Capela Aparițiilor | construcție mică, deschisă, chiar pe locul relatat |
| Bazilica Nossa Senhora do Rosário | sfințită în 1953, cu turn de 65 m și colonadă |
| Bazilica Sfintei Treimi | din 2007, circulară, cu aproape 9.000 de locuri |
| Esplanada | peste 500 m lungime, dublul pieței San Pietro |
| Culoarul de rugăciune | bandă de marmură parcursă în genunchi |
| Arzătoarele de lumânări | în aer liber, funcționale permanent |
Capela Aparițiilor e cea mai importantă și, totodată, cea mai modestă: o construcție mică, deschisă pe o latură, ridicată chiar pe locul indicat de copii. Aici se ține majoritatea slujbelor.
Bazilica principală, sfințită în 1953, are un turn de șaizeci și cinci de metri și o colonadă semicirculară care închide esplanada. În interior se află mormintele celor trei copii.
Bazilica Sfintei Treimi, terminată în 2007, e o construcție circulară, joasă și modernă, cu aproape nouă mii de locuri, printre cele mai mari biserici din lume ca număr de scaune.
Statuia Fecioarei din capelă poartă o coroană în care e încastrat glonțul extras după atentatul asupra papei Ioan Paul al II-lea, din 1981, oferit de acesta sanctuarului.
Ce se face acolo
Două practici sunt vizibile imediat și surprind mulți vizitatori care nu vin ca pelerini.
Prima e culoarul de rugăciune: o bandă de marmură lungă de câteva sute de metri, care traversează esplanada, parcursă în genunchi de credincioși, ca formă de penitență sau ca împlinire a unei promisiuni.
Nu e obligatorie și nu e impusă. Sanctuarul pune la dispoziție genunchiere, iar unii o parcurg integral, alții doar ultima porțiune.
A doua e arderea lumânărilor. Arzătoarele sunt în aer liber, funcționează permanent, iar dimensiunile lumânărilor merg de la cele obișnuite până la unele de mărimea unui braț. Ceara curge continuu și se colectează pentru reciclare.
Procesiunile cu lumânări se țin seara, iar cea din noaptea de 12 spre 13 mai adună esplanada plină, cu sute de mii de lumini.
Rozariul, rugăciunea centrală a mesajului transmis prin copii, se recită de mai multe ori pe zi, în mai multe limbi, inclusiv în română în anumite perioade.
Când mergi: datele care contează
Sanctuarul e deschis permanent, iar accesul e gratuit. Diferența majoră o fac însă datele de pelerinaj.
| Perioadă | Ce se întâmplă |
|---|---|
| 13 ale fiecărei luni, mai – octombrie | pelerinaj lunar, esplanada plină |
| 12 – 13 mai | cel mai mare pelerinaj al anului, sute de mii de oameni |
| 12 – 13 octombrie | al doilea ca mărime, aniversarea ultimei apariții |
| Restul anului | liniște, sanctuar aproape gol |
| Iarna | foarte gol, dar rece și adesea ploios |
Pe 12 și 13 mai, orașul devine impracticabil: cazarea se rezervă cu luni înainte, drumurile de acces se închid, iar mulți pelerini vin pe jos, unii de la sute de kilometri distanță.
În restul anului, sanctuarul e surprinzător de liniștit. O vizită într-o zi obișnuită de martie sau de noiembrie e o experiență complet diferită: esplanada goală, câțiva oameni la capelă, liniște.
Pentru cine vine ca vizitator, nu ca pelerin, perioada fără evenimente e categoric de preferat: se vede mai bine, se înțelege mai mult și nu se stă în mulțime.
Ce merită în jur
Zona centrală a Portugaliei are, la mai puțin de o oră de Fátima, trei obiective de prim rang, iar două dintre ele sunt în patrimoniul mondial UNESCO.
Mănăstirea Batalha, la douăzeci de minute, e o capodoperă a goticului manuelin, construită pentru a comemora victoria din bătălia de la Aljubarrota, din 1385. Claustrul Regal, cu dantelăria lui de piatră, e printre cele mai frumoase din Europa.
Mănăstirea Alcobaça, la patruzeci de minute, e cea mai mare biserică gotică a Portugaliei și adăpostește mormintele lui Pedro și Inês, protagoniștii celei mai cunoscute povești de dragoste din istoria portugheză.
Nazaré, la patruzeci de minute, e satul de pescari devenit celebru pentru valurile uriașe de iarnă, cele mai mari surfate vreodată, care se formează din cauza unui canion submarin adânc de cinci kilometri chiar în dreptul plajei.
Iar Tomar, la o oră, are Convento de Cristo, fosta cetate a templierilor, cu o rotondă bizantină și cu celebra fereastră manuelină, una dintre cele mai fotografiate piese de sculptură din Portugalia.
În jurul Fátimei, peisajul e de dealuri calcaroase împădurite, cu sate albe și mori de vânt.
Practic: cum ajungi, cât costă
Fátima e la o sută treizeci de kilometri nord de Lisabona și la o sută optzeci sud de Porto, pe autostrada A1.
| Din | Cum | Durată |
|---|---|---|
| Lisabona | autocar direct, frecvent | 1 h 30 |
| Lisabona | mașină, pe A1 | 1 h 15 |
| Porto | autocar direct | 2 h |
| Coimbra | autocar | 1 h |
Autocarele pleacă frecvent din terminalul Sete Rios din Lisabona, iar biletul costă în jur de zece-cincisprezece euro dus. Nu există gară în Fátima; cea mai apropiată e la Caxarias, la douăzeci de kilometri.
| Element | Preț |
|---|---|
| Intrare la sanctuar | gratuită |
| Cazare, o noapte, în afara pelerinajelor | 50 – 100 euro |
| Cazare pe 12 – 13 mai | 150 – 300 euro, dacă mai găsești |
| Autocar dus-întors din Lisabona | 40 – 60 euro |
| Masă la restaurant | 25 – 45 euro |
| Intrare la Batalha sau Alcobaça | 12 – 20 euro |
O vizită la sanctuar cere două-trei ore. Mulți o fac ca excursie de o zi din Lisabona, combinată cu Batalha și Nazaré, ceea ce funcționează bine.
E un loc de cult activ, iar comportamentul obișnuit de vizitare se aplică: ținută decentă, liniște în capelă și în bazilici, fără fotografii intruzive ale oamenilor aflați în rugăciune.
Informații despre program și despre slujbe sunt pe site-ul oficial al sanctuarului, iar despre regiune pe portalul național de turism al Portugaliei.
O notă despre fotografii
Sanctuarul e bine acoperit din exterior: esplanada, colonada, bazilica principală din mai multe unghiuri, mozaicul frontonului, crucea din vârful turnului și cadrele aeriene în care se vede și bazilica modernă din 2007 sunt confirmate.
Lipsesc însă exact imaginile cele mai reprezentative: Capela Aparițiilor, oamenii în genunchi pe culoarul de rugăciune și esplanada plină în timpul unui pelerinaj. Prima e cea mai fotografiată structură din Portugalia catolică și nu există în niciun cadru liber.
Lumânările, procesiunile cu baldachin și statuile Fecioarei din articol provin din Spania, Germania, Polonia, Turcia și Cipru, iar acest lucru e menționat în legende. Am respins deliberat mai multe fotografii cu fețe identificabile de credincioși în rugăciune, plus o imagine descrisă drept pelerin care se dovedea a fi un fotograf lângă trepied, și două rezultate care erau, de fapt, biserici cu hramul Fátima din Peru și din Filipine.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Fátima e un loc care s-a construit integral în jurul relatării a trei copii de șapte, nouă și zece ani, iar scara a ceea ce a rezultat, o esplanadă dublă față de piața San Pietro, spune ceva despre puterea acelei povești, indiferent de ce crede fiecare despre ea.
Vino într-o zi obișnuită, nu pe 13. Sanctuarul gol se înțelege mult mai bine decât cel plin, iar drumul se combină perfect cu Batalha și cu Nazaré, ambele la mai puțin de o oră.
