By
O călătorie pe urmele lui Shakespeare începe într-un orășel de zece mii de locuitori din centrul Angliei și se termină pe malul sudic al Tamisei, într-un teatru rotund cu acoperiș de stuf și cu curtea deschisă spre cer. Între cele două puncte sunt o sută optzeci de kilometri și patru sute de ani, iar drumul se face confortabil în două zile.
Articolul de față e un itinerar practic, nu o lecție de literatură. Ce se vizitează la Stratford-upon-Avon și în ce ordine, ce merită biletul și ce nu, cum ajungi de la Londra și înapoi, cât costă un spectacol la Globe și de ce merită să stai în picioare la el.
Traseul pe urmele lui Shakespeare, pe scurt
Cele două capete ale poveștii sunt clare. Stratford-upon-Avon, în Warwickshire, e locul în care s-a născut în 1564, s-a căsătorit, a cumpărat cea mai mare casă din oraș cu banii făcuți la Londra și a murit în 1616. Londra, mai exact malul sudic al Tamisei, e locul în care a lucrat aproape toată viața de adult.
Cel mai simplu mod de a le lega e o excursie de două zile cu baza la Londra: o zi întreagă la Stratford, cu tren dus-întors, și o seară de spectacol la Globe. Dacă ai mașină închiriată, Stratford se combină natural cu satele din Cotswolds, care sunt la mai puțin de o oră spre sud.
| Loc | Ce e | Timp necesar | De la Londra |
|---|---|---|---|
| Stratford-upon-Avon | Oraș natal, cinci case-muzeu, teatrul RSC | O zi întreagă | 2h 15min cu trenul din Marylebone |
| Bankside, Londra | Globe reconstruit, Catedrala Southwark, Tate Modern | O jumătate de zi plus spectacolul | 15 min de metrou până la London Bridge |
Începe cu Londra, nu cu Stratford. Dacă vezi întâi Globe și înțelegi cum arăta un teatru din 1599, casele din Stratford capătă sens. Invers, rămâi cu impresia unei case-muzeu oarecare din care nu se înțelege mare lucru.
Stratford-upon-Avon: ce vizitezi și în ce ordine
Orașul e mic și se parcurge pe jos în întregime. Toate obiectivele legate de familia Shakespeare sunt administrate de aceeași fundație, Shakespeare Birthplace Trust, care vinde un bilet combinat pentru trei case. Biletul separat pentru o singură casă aproape nu are sens ca preț.
Casa natală de pe Henley Street
E clădirea cu care începe toată lumea și, din păcate, și cea mai aglomerată. Casa e autentică în structură, dar mobilată reconstitutiv, cu obiecte de epocă aduse din altă parte. Ce merită cu adevărat sunt actorii care recită în grădină la cerere, în general fragmente scurte alese de vizitatori.
Shakespeare’s New Place
Aici a stat în ultimii nouăsprezece ani de viață, în cea mai mare casă din oraș, cumpărată cu banii câștigați ca acționar la teatru. Casa a fost demolată în secolul al optsprezecelea de un proprietar sătul de turiști, iar astăzi locul e o grădină cu instalații contemporane. Sună dezamăgitor, dar e cea mai bine gândită dintre toate.
Hall’s Croft și cabana lui Anne Hathaway
Hall’s Croft e casa fiicei lui, măritată cu un medic, și are cea mai frumoasă grădină cu plante medicinale din oraș. Cabana lui Anne Hathaway, soția lui, e la un kilometru și jumătate de centru, într-un sat înghițit de oraș, și e singura clădire care arată exact ca în cărțile poștale: acoperiș de stuf, grinzi strâmbe, trandafiri.
Holy Trinity Church: mormântul și blestemul
Biserica de pe malul râului e locul în care a fost botezat, în aprilie 1564, și în care a fost îngropat cincizeci și doi de ani mai târziu. Registrele parohiale cu ambele înregistrări sunt expuse.
Piatra de mormânt din altar nu are niciun nume pe ea, ci patru versuri care blestemă pe cine i-ar mișca oasele. Nu e o legendă: în epocă, osemintele erau mutate periodic în osuar ca să facă loc altora, iar versurile au funcționat. Mormântul nu a fost deschis niciodată.
Bustul de deasupra mormântului a fost făcut la șapte ani după moarte, de un sculptor care lucrase în Londra, și e considerat una dintre cele două reprezentări credibile ale feței lui. Cealaltă e gravura din Primul Folio. Portretele romantice cu cercel și plete lungi sunt invenții de secol nouăsprezece.
Royal Shakespeare Company: spectacol chiar în oraș
Cea mai bună companie de teatru shakespearian din lume joacă la două sute de metri de mormântul lui, în două săli de pe malul Avonului. Programul acoperă tot anul, iar biletele pornesc de la sume rezonabile dacă rezervi din timp.
Sala principală e construită în stil elisabetan, cu scena înaintată în public și cu spectatori pe trei laturi. Nimeni nu stă la mai mult de cincisprezece metri de actori. Dacă prinzi un spectacol aici, restul zilei devine anexă.
Turnul-belvedere al teatrului se poate urca separat, contra unei sume mici, și e cel mai bun punct din care se vede orașul cu râul, biserica și acoperișurile vechi în același cadru.
Warwickshire și Cotswolds, dacă ai mașină
Stratford e la marginea unei zone care merită o zi în plus. Castelul Warwick, la doisprezece kilometri, e o fortăreață medievală transformată într-o atracție cu spectacole de șoimărie și trebuchet, foarte bună cu copii și foarte scumpă fără ei.
Henley-in-Arden, la un sfert de oră, e satul care păstrează numele pădurii Arden, cea în care se petrece Cum vă place. Pădurea propriu-zisă a dispărut aproape complet, dar peisajul de garduri vii și pășuni a rămas.
Spre sud încep dealurile Cotswolds, cu satele de piatră galbenă care apar în toate ghidurile despre Anglia rurală. Bibury, Stow-on-the-Wold și Chipping Campden sunt la mai puțin de o oră de Stratford și fac o buclă foarte bună de o zi.
Globe Theatre din Londra: cum se vizitează
Teatrul de astăzi e o reconstrucție deschisă în 1997, la circa două sute de metri de fundațiile originale, ridicată după cercetări de arheologie și după contractele de construcție păstrate. E singura clădire din centrul Londrei cu acoperiș de stuf, printr-o excepție obținută special de la pompieri după marele incendiu din 1666.
Se poate vizita în două feluri. Turul ghidat, în timpul zilei, îți explică structura, scena, trapa, tunetul făcut cu ghiulele de tun rostogolite pe un jgheab. Spectacolul, seara sau după-amiaza, e experiența propriu-zisă. Programul complet e pe site-ul Shakespeare’s Globe.
De ce merită biletul în picioare
Locurile din curte, numite groundlings, sunt cele mai ieftine, în general de câteva lire, și te pun la un metru de scenă. Stai în picioare două ore și jumătate, sub cerul liber, și dacă plouă te uzi, fiindcă umbrelele sunt interzise. E, în schimb, singurul mod de a vedea o piesă exact în condițiile în care a fost gândită: actorii vorbesc cu tine, nu în fața ta.
În aceeași curte există și Sam Wanamaker Playhouse, o sală mică, acoperită, luminată exclusiv cu lumânări, care joacă din octombrie până în aprilie. Are o sută șaizeci de locuri, se epuizează repede și e o experiență complet diferită: intimă, întunecată, cu miros de ceară.
Bankside, cartierul teatrelor și al scandalului
Malul sudic al Tamisei era în epocă în afara jurisdicției orașului. Acolo se mutaseră toate lucrurile pe care City-ul nu le voia: teatrele, arenele de lupte cu urși, bordelurile, închisorile. Un dramaturg era, oficial, un om cu ocupație dubioasă.
Astăzi zona se plimbă în două ore. Catedrala Southwark, la cinci minute de Globe, adăpostește mormântul lui Edmund Shakespeare, fratele mai mic, actor și el, mort la douăzeci și șapte de ani. Alături e Borough Market, cea mai bună piață de mâncare din Londra.
De la Globe pornește Millennium Bridge, pasarela care duce direct la Catedrala St Paul de pe malul celălalt. E cea mai frumoasă traversare pietonală din oraș și leagă, simbolic, lumea teatrului de lumea respectabilă.
Cât costă și cum ajungi
Trenurile spre Stratford pleacă din gara Marylebone și fac în jur de două ore și un sfert, cu o schimbare la Leamington Spa pe unele curse. Orarele și tarifele se verifică pe National Rail, iar biletele cumpărate cu câteva săptămâni înainte costă adesea jumătate față de cele de pe loc.
| Cheltuială | Variantă economică | Variantă confortabilă |
|---|---|---|
| Tren Londra – Stratford dus-întors | 25 lire, rezervat din timp | 60 lire, cumpărat în ziua respectivă |
| Bilet combinat trei case Stratford | 25 lire | 35 lire, cu toate cele cinci case |
| Spectacol la Globe | 5 lire, în picioare | 50 lire, loc pe bancă cu pernă |
| Spectacol RSC la Stratford | 20 lire, balcon | 75 lire, stal |
| Masă de prânz | 10 lire, pub | 25 lire, restaurant |
| Total pe două zile | aproximativ 85 lire | aproximativ 245 lire |
Turul cu autobuzul supraetajat din Stratford e inutil într-un oraș care se traversează pe jos în douăzeci de minute. La fel, excursiile organizate de o zi din Londra: costă de trei ori cât trenul, îți lasă trei ore în oraș și nu prind niciun spectacol.
Ce să citești înainte de drum
Nu e nevoie să fi citit tot. Trei piese sunt suficiente ca să ai reperele: Hamlet, pentru că e cea mai jucată și cea mai citată, Visul unei nopți de vară, pentru că e scurtă și amuzantă, și Furtuna, pentru că e ultima scrisă singur și se citește ca un rămas-bun.
Traducerile românești bune există. Ediția integrală coordonată de George Volceanov, apărută în ultimii ani, e cea mai apropiată de limba vorbită și cea mai ușor de citit fără note de subsol la fiecare rând.
Dacă preferi contextul în locul textului, cărțile despre epoca elisabetană îți dau mai mult decât o biografie: se știe surprinzător de puțin despre viața lui și foarte mult despre lumea în care a trăit.
O notă despre fotografii
Câteva dintre imaginile din acest articol nu sunt din locurile despre care se vorbește și e corect să o spunem. Fotografiile cu licență liberă sunt puține pentru subiectele foarte specifice.
Concret: nu există nicio fotografie liberă a interiorului de la Globe, cu structura lui de lemn și curtea descoperită, așa că sălile de teatru din articol sunt alte teatre, cu catifea roșie și lumină electrică, adică exact opusul. Râul Avon din Stratford, cu lebedele și bărcile lui, nu are nici el acoperire: podul de piatră din imagini e peste alt râu Avon, cel din Wiltshire, iar lebedele sunt generice.
Casele cu grinzi aparente care apar în articol sunt autentic englezești, dar unele sunt din alte comitate. Le-am pus fiindcă tipul de construcție e același, nu fiindcă ar fi din Stratford.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Un drum pe urmele lui Shakespeare nu e o vizită la un muzeu, ci o comparație între două locuri care nu seamănă deloc: un orășel de provincie liniștit, în care a fost proprietar respectabil, și un mal de râu londonez pe care se făcea, în epocă, tot ce nu era permis în oraș.
Dacă ai de ales un singur lucru din tot itinerarul, alege spectacolul de seară la Globe, în picioare, în curte. Costă cât o cafea, te ține două ore și jumătate pe loc și îți arată de ce piesele astea au supraviețuit patru secole: au fost scrise pentru oameni care stăteau exact acolo unde stai tu.
