By
Există drumuri pe care le parcurgi ca să ajungi undeva și drumuri care sunt ele însele destinația. Cele din a doua categorie au ceva în comun: au fost construite de ingineri care, la un moment dat, au decis că priveliștea contează la fel de mult ca eficiența. Pentru un road trip prin Europa ai câteva zeci de asemenea drumuri, iar paisprezece dintre ele merită o vacanță întreagă.
Articolul de față nu e o listă de destinații, ci de trasee: ce vezi pe ele, cât durează, când sunt deschise și ce cer de la șofer. Dacă întrebarea ta e mai degrabă cum ieși din țară cu mașina, răspunsul e în articolul despre destinațiile accesibile cu mașina din România.
Ce face un traseu memorabil
Drumurile de pe această listă au trei lucruri în comun, iar dacă lipsește unul dintre ele, traseul rămâne doar frumos, nu memorabil.
Schimbarea peisajului. Un drum bun nu arată la fel de la un capăt la altul. Ring Road-ul islandez trece de la câmpuri de lavă la ghețari și la plaje negre în aceeași zi. Un drum care traversează două sute de kilometri de același lucru obosește, oricât de spectaculos ar fi acel lucru.
Ritmul impus de drum. Serpentinele te forțează să încetinești, iar încetinirea e exact ce transformă un transfer într-o experiență. Pe autostradă vezi doar ce e în față. Pe un pas alpin vezi în toate direcțiile, pentru că mașina se întoarce la fiecare curbă.
Locurile de oprit. Un traseu bun are belvedere amenajate, sate la distanță rezonabilă și locuri unde poți mânca fără să te abați cincizeci de kilometri. Norvegia a ridicat asta la rang de politică națională, cu arhitecți angajați să proiecteze punctele de belvedere de pe drumurile turistice.
Irlanda: Wild Atlantic Way și Ring of Kerry
Wild Atlantic Way e cel mai lung traseu de coastă marcat din lume: aproximativ două mii cinci sute de kilometri de-a lungul întregului țărm vestic al Irlandei, de la Donegal până în Cork. Nu se face integral decât în două sau trei săptămâni, dar poate fi luat pe bucăți, iar fiecare bucată funcționează separat.
Ring of Kerry e bucla cea mai celebră din el: o sută șaptezeci și nouă de kilometri în jurul peninsulei Iveragh, cu lacuri, munți, sate colorate și priveliști spre insulele Skellig. Se face într-o zi lungă, dar merită două.
Un detaliu practic care contează mult: autocarele turistice parcurg bucla în sens invers acelor de ceasornic, iar pe drumurile înguste întâlnirea cu ele e neplăcută. Mergi în același sens cu ele, plecând dimineața devreme, și vei avea drumul aproape liber. Traseul complet e detaliat în ghidul despre Wild Atlantic Way.
Causeway Coastal Route, Irlanda de Nord
De la Belfast la Derry, aproximativ o sută patruzeci de kilometri de drum lipit de mare, cu faleze de bazalt, castele pe stâncă și, în mijloc, Giant’s Causeway, formațiunea de coloane hexagonale intrată în patrimoniul UNESCO.
E cel mai accesibil traseu din toată lista: distanțe mici, drum bun, sate la fiecare douăzeci de minute și posibilitatea de a-l face confortabil în două zile. Pe traseu se află și Dark Hedges, aleea de fagi împletiți deasupra șoselei, devenită celebră după ce a apărut într-un serial de succes. Merită vizitată la răsărit, când nu e nimeni.
De reținut: Irlanda de Nord face parte din Regatul Unit, deci se conduce pe stânga, se plătește în lire și e nevoie de pașaport, spre deosebire de restul insulei. Trecerea între cele două state nu are control, dar schimbarea de reguli e reală.
Glencoe și Highlands, Scoția
Valea Glencoe e probabil cel mai dramatic peisaj accesibil cu mașina din Marea Britanie: un culoar glaciar între pereți de munte abrupți, cu vreme care se schimbă la fiecare cincisprezece minute și cu o lumină care face fotografii bune chiar și când plouă.
Glencoe e doar începutul. Spre nord se deschid North Coast 500, bucla de opt sute de kilometri din jurul extremității nordice, insula Skye și drumurile cu o singură bandă din Sutherland, unde se circulă cu locuri de trecere marcate și unde politețea la volan nu e opțională, ci mecanismul care face traficul posibil.
Itinerarul de cinci zile e în articolul despre road tripul prin Highlands.
Norvegia: Atlantic Ocean Road și Trollstigen
Norvegia are optsprezece drumuri turistice naționale desemnate oficial, iar două dintre ele sunt printre cele mai fotografiate din lume. Traseele și belvederile sunt prezentate pe site-ul oficial Norwegian Scenic Routes.
Atlantic Ocean Road are doar opt kilometri, dar sunt opt kilometri de poduri care sar dintr-o insuliță în alta, direct deasupra oceanului deschis. Podul Storseisundet, cel care pare că se termină în aer, e imaginea pe care o are toată lumea în minte. Cel mai spectaculos moment e pe vreme rea, când valurile trec peste carosabil, iar asta se întâmplă mai ales toamna.
Trollstigen, Scara Trolilor, urcă unsprezece serpentine foarte strânse pe un perete de munte, cu o cascadă care cade printre ele. E deschis doar în sezonul cald, de regulă din mai sau iunie până în octombrie, și se închide la prima ninsoare serioasă. Verifică starea drumului înainte, pentru că închiderile temporare sunt frecvente.
Ambele se combină cu fiordurile, subiect tratat în articolele despre Bergen și despre fiordurile cu buget redus.
Ring Road, Islanda
Ring Road, sau Ruta 1, e o buclă de aproximativ o mie trei sute de kilometri care înconjoară complet insula. E cel mai simplu road trip din Europa ca navigație, pentru că nu ai unde greși, și cel mai variat ca peisaj.
Într-o singură zi treci de la câmpuri de lavă acoperite de mușchi la cascade de șaizeci de metri, plaje de nisip negru, lagune cu aisberguri și fiorduri. Se face în șapte zile cu ritm alert sau în zece cu ritm normal.
Avertismentul serios: vântul islandez e o forță reală, iar ușile smulse de vânt sunt cea mai frecventă daună la mașinile închiriate acolo. Ține ambele mâini pe ușă când deschizi, verifică prognoza de vânt zilnic și nu te aventura pe drumurile interioare marcate cu F fără mașină potrivită și fără asigurare specifică. Detaliile de traseu sunt în ghidul despre coasta de sud a Islandei. Starea drumurilor islandeze se verifică în timp real pe road.is, site-ul administrației rutiere.
Passo dello Stelvio și pasurile alpine
Stelvio e cel mai cunoscut pas alpin din lume și, la doi mii șapte sute cincizeci și șapte de metri, al doilea ca altitudine din Alpi. Are patruzeci și opt de serpentine numerotate pe versantul nordic, suprapuse atât de strâns încât din aer par un desen.
E deschis doar în sezonul cald, de regulă din iunie până în octombrie, iar în zilele bune de vară e aglomerat de motocicliști și bicicliști. Cel mai bun moment e prima oră a dimineții sau o zi de septembrie, când turismul a scăzut dar drumul e încă deschis.
În jurul lui se pot lega alte pasuri pe același traseu, iar întregul nord al Italiei și sudul Elveției formează cea mai densă rețea de drumuri de munte din Europa. Selecția e în articolul despre drumurile panoramice din Alpi, iar pentru Dolomiți, în cel despre Dolomiți.
Coasta Amalfitană, Italia
SS163 Amalfitana e un drum îngust săpat în faleză, la câteva zeci de metri deasupra mării, care leagă Sorrento de Salerno trecând prin Positano, Amalfi și Ravello. E, simultan, unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume și unul dintre cele mai stresante de condus.
Trebuie spus onest ce te așteaptă: drum de o bandă și jumătate pe alocuri, autobuze de linie care ocupă tot carosabilul în curbe, scutere care depășesc pe interior și parcare aproape inexistentă în sate. În iulie și august, o distanță de treizeci de kilometri poate lua trei ore.
Soluțiile care funcționează: mergi în aprilie, mai sau octombrie; pleacă la șapte dimineața; cazează-te într-un singur sat și folosește feribotul sau autobuzul pentru restul. Ghidul complet e în articolul despre Coasta Amalfitană, iar golfurile ascunse în cel despre plajele secrete de acolo.
Pasurile din Alpii francezi
Alpii francezi au cea mai mare concentrare de pasuri înalte din Europa, multe dintre ele cunoscute din ciclism: Galibier, Izoard, Madeleine, Iseran. Drumurile sunt largi, bine întreținute și mult mai puțin aglomerate decât echivalentele italiene.
Traseul care le leagă se numește Route des Grandes Alpes și traversează șaptesprezece pasuri pe aproximativ șapte sute de kilometri, de la Lacul Geneva până la Marea Mediterană. Se face în patru sau cinci zile și e, ca ansamblu, cel mai complet road trip alpin din Europa.
Sezonul e scurt: pasurile cele mai înalte se deschid în iunie și se închid în octombrie. Verifică starea fiecăruia separat, pentru că nu se deschid toate în aceeași zi.
Transfăgărășanul, România
Transfăgărășanul stă pe această listă fără nicio indulgență patriotică. Are șaptezeci și cinci de serpentine pe versantul nordic, urcă la peste două mii de metri, traversează cel mai lung tunel rutier din țară și trece pe lângă lacul Bâlea. Ca densitate de curbe și ca dramatism al peisajului, se compară cu pasurile alpine.
E deschis pe porțiunea alpină doar aproximativ patru luni pe an, de regulă de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui octombrie, în funcție de zăpadă. În weekendurile de vară e foarte aglomerat, cu cozi la Bâlea, iar mersul de luni până joi schimbă complet experiența.
Transalpina, la vest, e mai înaltă și mult mai puțin circulată. Detaliile despre traseul principal sunt în articolul despre Transfăgărășan.
Serra de Tramuntana, Mallorca
Mallorca are reputația de insulă de petrecere, ceea ce e adevărat pentru câțiva kilometri de coastă și complet fals pentru restul. Nord-vestul insulei e ocupat de Serra de Tramuntana, un lanț muntos intrat în patrimoniul UNESCO, traversat de drumuri care se numără printre cele mai bune din Mediterana.
Cel mai celebru segment coboară spre Sa Calobra printr-o serie de curbe care includ un nod în care drumul trece pe sub el însuși. E îngust, se circulă în ambele sensuri și autobuzele îl parcurg zilnic, deci nu e o plimbare relaxantă. Alternativa mai comodă e drumul de creastă spre Cap de Formentor.
Avantajul insulei e sezonul: în martie și aprilie, când Alpii sunt încă închiși, aici e cald și drumurile sunt goale.
Valea Douro, Portugalia
Valea Douro e un peisaj construit de oameni: versanți întregi tăiați în terase pentru viță de vie, de-a lungul unui râu care taie nordul Portugaliei. E prima regiune viticolă delimitată oficial din lume și e inclusă în patrimoniul UNESCO.
Drumul N222, între Peso da Régua și Pinhão, e considerat de mulți cel mai frumos drum viticol din lume: douăzeci și șapte de kilometri de curbe deasupra râului, cu podgorii pe ambele maluri. Se parcurge într-o jumătate de oră și merită o zi întreagă, cu opriri la quinte pentru degustări.
Cel mai bun moment e septembrie și octombrie, în timpul culesului, când terasele se colorează. Porto, la o oră și jumătate, e baza logică pentru toată zona.
Drumurile de coastă din Creta
Creta e suficient de mare cât să susțină un road trip de o săptămână și suficient de variată cât să nu semene cu ea însăși de la un capăt la altul. Nordul are drumul principal și orașele, sudul are drumuri înguste care coboară spre golfuri izolate, iar interiorul are podișuri și chei.
Un avertisment util: drumurile care duc spre plajele celebre din vest, ca Balos sau Elafonisi, sunt parțial neasfaltate și cu gropi serioase, iar multe contracte de închiriere exclud explicit daunele produse pe drumuri nepavate. Citește clauzele înainte, nu după.
Ghidul insulei e în articolul despre Creta, iar selecția de plaje în cel despre top 10 plaje din Creta.
Pădurile de toamnă din Europa Centrală
Ultimul traseu de pe listă nu e un drum anume, ci o perioadă. În octombrie, drumurile forestiere din Cehia, Slovacia, sudul Poloniei și nordul Ungariei traversează păduri de fag și carpen care se colorează într-un mod pe care Alpii, dominați de conifere, nu îl au.
E cea mai accesibilă opțiune pentru cineva din România: se ajunge într-o zi de condus, prețurile sunt mici, iar traficul turistic a dispărut complet. Munții Beskizi, Boemia de sud și zona Tatra funcționează la fel de bine.
Tabel: când e deschis fiecare traseu
Sezonul e informația cea mai importantă la un road trip de munte, pentru că mai multe dintre drumurile de mai sus sunt pur și simplu închise jumătate de an.
| Traseu | Lungime | Perioadă | Dificultate la volan |
|---|---|---|---|
| Wild Atlantic Way | Circa 2.500 km | Tot anul, ideal mai la septembrie | Medie, drumuri înguste |
| Ring of Kerry | Circa 180 km | Tot anul | Medie, atenție la autocare |
| Causeway Coastal Route | Circa 140 km | Tot anul | Ușoară |
| Glencoe și Highlands | Variabil | Tot anul, ideal mai la septembrie | Medie, drumuri cu o bandă |
| Atlantic Ocean Road | 8 km | Tot anul | Ușoară, vânt puternic |
| Trollstigen | Circa 55 km | Mai sau iunie la octombrie | Ridicată, serpentine strânse |
| Ring Road, Islanda | Circa 1.300 km | Tot anul, iarna cu prudență | Ușoară, dar vânt extrem |
| Passo dello Stelvio | Circa 50 km | Iunie la octombrie | Ridicată |
| Coasta Amalfitană | Circa 50 km | Tot anul, evită iulie și august | Ridicată, drum foarte îngust |
| Route des Grandes Alpes | Circa 700 km | Iunie la octombrie | Medie spre ridicată |
| Transfăgărășan | Circa 150 km | Sfârșit de iunie la octombrie | Medie spre ridicată |
| Serra de Tramuntana | Circa 100 km | Tot anul, ideal martie la mai | Ridicată pe Sa Calobra |
| Valea Douro | Circa 100 km | Tot anul, ideal septembrie | Medie |
| Coasta Cretei | Variabil | Aprilie la octombrie | Medie, drumuri neasfaltate în vest |
Cum planifici un road trip prin Europa care chiar iese
Nu mai mult de patru ore de condus pe zi
Pe un traseu panoramic, patru ore de rulare înseamnă șase sau șapte ore de drum cu opriri, ceea ce umple ziua. Cine își propune opt ore ajunge să treacă pe lângă exact lucrurile pentru care a venit.
Verifică starea pasurilor înainte, nu în ziua respectivă
Toate țările alpine publică starea drumurilor de munte în timp real. Un pas închis poate însemna o deviere de o sută cincizeci de kilometri, iar navigația nu te avertizează întotdeauna din timp.
Rezervă cazarea, dar nu toată
Prima și ultima noapte rezervate din timp, restul lăsate flexibile, e formula care funcționează. Pe traseele populare din sezon, complet nerezervat e riscant, iar complet rezervat îți ia libertatea de a rămâne o zi în plus unde îți place.
Documentele și dotările
Vinieta pentru fiecare țară traversată, cumpărată online înainte de plecare, cartea verde pentru statele din afara Uniunii Europene, plus dotările obligatorii, care diferă de la o țară la alta. Regulile sunt centralizate în articolul despre regulile de circulație din țările europene, iar dacă închiriezi mașina, condițiile sunt în cel despre închirierea unei mașini în Europa.
Între șapte și zece dimineața. Autocarele nu au plecat încă, lumina e joasă și caldă, belvederile sunt goale, iar pe drumurile înguste ai spațiu de manevră. Diferența față de ora unu după-amiaza e mai mare decât diferența dintre două trasee.
Întrebări frecvente (FAQ)
Concluzie
Ce au în comun drumurile de pe această listă nu e altitudinea sau lungimea, ci faptul că te obligă să încetinești. Un pas alpin cu patruzeci și opt de serpentine sau un drum de coastă lat cât o bandă și jumătate nu îți dau voie să te grăbești, iar asta e, de fapt, tot ce trebuie unei vacanțe.
Dacă alegi unul singur și ai o săptămână, Ring Road-ul islandez oferă cea mai mare varietate. Dacă ai două sau trei zile și vrei drumul în sine, Trollstigen și Atlantic Ocean Road se combină perfect. Dacă pleci cu mașina din România, Transfăgărășanul e la câteva ore, iar pasurile italiene la două zile.
Iar dacă reții un singur sfat, reține-l pe cel cu ora: pleacă la șapte dimineața. Aceleași drumuri, altă vacanță.
