O călătorie pe urmele lui Shakespeare începe într-un orășel de zece mii de locuitori din centrul Angliei și se termină pe malul sudic al Tamisei, într-un teatru rotund cu acoperiș de stuf și cu curtea deschisă spre cer. Între cele două puncte sunt o sută optzeci de kilometri și patru sute de ani, iar drumul se face confortabil în două zile.

Articolul de față e un itinerar practic, nu o lecție de literatură. Ce se vizitează la Stratford-upon-Avon și în ce ordine, ce merită biletul și ce nu, cum ajungi de la Londra și înapoi, cât costă un spectacol la Globe și de ce merită să stai în picioare la el.

Traseul pe urmele lui Shakespeare, pe scurt

Cele două capete ale poveștii sunt clare. Stratford-upon-Avon, în Warwickshire, e locul în care s-a născut în 1564, s-a căsătorit, a cumpărat cea mai mare casă din oraș cu banii făcuți la Londra și a murit în 1616. Londra, mai exact malul sudic al Tamisei, e locul în care a lucrat aproape toată viața de adult.

Stratford-upon-Avon seara, cand pleaca autocarele si orasul redevine al lui. Foto: Pexels

Cel mai simplu mod de a le lega e o excursie de două zile cu baza la Londra: o zi întreagă la Stratford, cu tren dus-întors, și o seară de spectacol la Globe. Dacă ai mașină închiriată, Stratford se combină natural cu satele din Cotswolds, care sunt la mai puțin de o oră spre sud.

Stratford-upon-Avon: ce vizitezi și în ce ordine

Orașul e mic și se parcurge pe jos în întregime. Toate obiectivele legate de familia Shakespeare sunt administrate de aceeași fundație, Shakespeare Birthplace Trust, care vinde un bilet combinat pentru trei case. Biletul separat pentru o singură casă aproape nu are sens ca preț.

Henley Street, strada pe care se afla casa natala a lui Shakespeare. Foto: Pexels

Casa natală de pe Henley Street

E clădirea cu care începe toată lumea și, din păcate, și cea mai aglomerată. Casa e autentică în structură, dar mobilată reconstitutiv, cu obiecte de epocă aduse din altă parte. Ce merită cu adevărat sunt actorii care recită în grădină la cerere, în general fragmente scurte alese de vizitatori.

Church Street din Stratford, cu Guildhall si scoala in care a invatat Shakespeare. Foto: Pexels

Shakespeare’s New Place

Aici a stat în ultimii nouăsprezece ani de viață, în cea mai mare casă din oraș, cumpărată cu banii câștigați ca acționar la teatru. Casa a fost demolată în secolul al optsprezecelea de un proprietar sătul de turiști, iar astăzi locul e o grădină cu instalații contemporane. Sună dezamăgitor, dar e cea mai bine gândită dintre toate.

Hall’s Croft și cabana lui Anne Hathaway

Hall’s Croft e casa fiicei lui, măritată cu un medic, și are cea mai frumoasă grădină cu plante medicinale din oraș. Cabana lui Anne Hathaway, soția lui, e la un kilometru și jumătate de centru, într-un sat înghițit de oraș, și e singura clădire care arată exact ca în cărțile poștale: acoperiș de stuf, grinzi strâmbe, trandafiri.

Casele cu grinzi aparente, semnatura arhitecturala a Warwickshire-ului. Foto: Pexels

Holy Trinity Church: mormântul și blestemul

Biserica de pe malul râului e locul în care a fost botezat, în aprilie 1564, și în care a fost îngropat cincizeci și doi de ani mai târziu. Registrele parohiale cu ambele înregistrări sunt expuse.

Holy Trinity Church, biserica in care Shakespeare a fost botezat si ingropat. Foto: Pexels

Piatra de mormânt din altar nu are niciun nume pe ea, ci patru versuri care blestemă pe cine i-ar mișca oasele. Nu e o legendă: în epocă, osemintele erau mutate periodic în osuar ca să facă loc altora, iar versurile au funcționat. Mormântul nu a fost deschis niciodată.

Gower Memorial din Bancroft Gardens, ridicat in 1888. Foto: Pexels

Royal Shakespeare Company: spectacol chiar în oraș

Cea mai bună companie de teatru shakespearian din lume joacă la două sute de metri de mormântul lui, în două săli de pe malul Avonului. Programul acoperă tot anul, iar biletele pornesc de la sume rezonabile dacă rezervi din timp.

Barcile lungi de canal, cel mai lent si mai englezesc mod de a te deplasa. Foto: Pexels

Sala principală e construită în stil elisabetan, cu scena înaintată în public și cu spectatori pe trei laturi. Nimeni nu stă la mai mult de cincisprezece metri de actori. Dacă prinzi un spectacol aici, restul zilei devine anexă.

Turnul-belvedere al teatrului se poate urca separat, contra unei sume mici, și e cel mai bun punct din care se vede orașul cu râul, biserica și acoperișurile vechi în același cadru.

Pod de piatra peste Avon. Fotografia e din Wiltshire, nu din Stratford. Foto: Pexels

Warwickshire și Cotswolds, dacă ai mașină

Stratford e la marginea unei zone care merită o zi în plus. Castelul Warwick, la doisprezece kilometri, e o fortăreață medievală transformată într-o atracție cu spectacole de șoimărie și trebuchet, foarte bună cu copii și foarte scumpă fără ei.

Henley-in-Arden, la un sfert de ora de Stratford, in inima padurii Arden. Foto: Pexels

Henley-in-Arden, la un sfert de oră, e satul care păstrează numele pădurii Arden, cea în care se petrece Cum vă place. Pădurea propriu-zisă a dispărut aproape complet, dar peisajul de garduri vii și pășuni a rămas.

Warwickshire si Cotswolds, peisajul din care vin metaforele pieselor. Foto: Pexels

Spre sud încep dealurile Cotswolds, cu satele de piatră galbenă care apar în toate ghidurile despre Anglia rurală. Bibury, Stow-on-the-Wold și Chipping Campden sunt la mai puțin de o oră de Stratford și fac o buclă foarte bună de o zi.

Cotswolds, la o ora de Stratford, potrivit pentru a doua zi de drum. Foto: Pexels

Stow-on-the-Wold, unul dintre satele Cotswolds de pe traseul clasic. Foto: Pexels

Globe Theatre din Londra: cum se vizitează

Teatrul de astăzi e o reconstrucție deschisă în 1997, la circa două sute de metri de fundațiile originale, ridicată după cercetări de arheologie și după contractele de construcție păstrate. E singura clădire din centrul Londrei cu acoperiș de stuf, printr-o excepție obținută special de la pompieri după marele incendiu din 1666.

Shakespeare’s Globe pe Bankside, reconstruit in 1997 la doua sute de metri de locul original. Foto: Pexels

Se poate vizita în două feluri. Turul ghidat, în timpul zilei, îți explică structura, scena, trapa, tunetul făcut cu ghiulele de tun rostogolite pe un jgheab. Spectacolul, seara sau după-amiaza, e experiența propriu-zisă. Programul complet e pe site-ul Shakespeare’s Globe.

Sala de teatru. Cadrul nu e din Globe, unde interiorul e integral de lemn. Foto: Pexels

De ce merită biletul în picioare

Locurile din curte, numite groundlings, sunt cele mai ieftine, în general de câteva lire, și te pun la un metru de scenă. Stai în picioare două ore și jumătate, sub cerul liber, și dacă plouă te uzi, fiindcă umbrelele sunt interzise. E, în schimb, singurul mod de a vedea o piesă exact în condițiile în care a fost gândită: actorii vorbesc cu tine, nu în fața ta.

Loje suprapuse. La Globe, aceleasi niveluri sunt din lemn si fara acoperis deasupra curtii. Foto: Pexels

Inainte de spectacol, singurul moment in care un teatru e complet tacut. Foto: Pexels

Bankside, cartierul teatrelor și al scandalului

Malul sudic al Tamisei era în epocă în afara jurisdicției orașului. Acolo se mutaseră toate lucrurile pe care City-ul nu le voia: teatrele, arenele de lupte cu urși, bordelurile, închisorile. Un dramaturg era, oficial, un om cu ocupație dubioasă.

Catedrala Southwark, la cinci minute de Globe, unde e ingropat fratele dramaturgului. Foto: Pexels

Astăzi zona se plimbă în două ore. Catedrala Southwark, la cinci minute de Globe, adăpostește mormântul lui Edmund Shakespeare, fratele mai mic, actor și el, mort la douăzeci și șapte de ani. Alături e Borough Market, cea mai bună piață de mâncare din Londra.

Bankside astazi: gotic si sticla, la trei sute de metri unul de altul. Foto: Pexels

De la Globe pornește Millennium Bridge, pasarela care duce direct la Catedrala St Paul de pe malul celălalt. E cea mai frumoasă traversare pietonală din oraș și leagă, simbolic, lumea teatrului de lumea respectabilă.

Millennium Bridge leaga Globe de City-ul de pe malul nordic. Foto: Pexels

Tamisa la reflux langa Bankside, unde marea trece prin mijlocul orasului. Foto: Pexels

Cât costă și cum ajungi

Trenurile spre Stratford pleacă din gara Marylebone și fac în jur de două ore și un sfert, cu o schimbare la Leamington Spa pe unele curse. Orarele și tarifele se verifică pe National Rail, iar biletele cumpărate cu câteva săptămâni înainte costă adesea jumătate față de cele de pe loc.

Vremea englezeasca, personaj secundar in aproape fiecare piesa. Foto: Pexels

Ce să citești înainte de drum

Nu e nevoie să fi citit tot. Trei piese sunt suficiente ca să ai reperele: Hamlet, pentru că e cea mai jucată și cea mai citată, Visul unei nopți de vară, pentru că e scurtă și amuzantă, și Furtuna, pentru că e ultima scrisă singur și se citește ca un rămas-bun.

Cele treizeci si opt de piese, adunate prima data in Primul Folio, in 1623. Foto: Pexels

Traducerile românești bune există. Ediția integrală coordonată de George Volceanov, apărută în ultimii ani, e cea mai apropiată de limba vorbită și cea mai ușor de citit fără note de subsol la fiecare rând.

Sonetele, publicate in 1609 fara acordul autorului. Foto: Pexels

Dacă preferi contextul în locul textului, cărțile despre epoca elisabetană îți dau mai mult decât o biografie: se știe surprinzător de puțin despre viața lui și foarte mult despre lumea în care a trăit.

Instrumentele meseriei, in secolul in care se scria pe hartie de carpe. Foto: Pexels

O notă despre fotografii

Câteva dintre imaginile din acest articol nu sunt din locurile despre care se vorbește și e corect să o spunem. Fotografiile cu licență liberă sunt puține pentru subiectele foarte specifice.

Concret: nu există nicio fotografie liberă a interiorului de la Globe, cu structura lui de lemn și curtea descoperită, așa că sălile de teatru din articol sunt alte teatre, cu catifea roșie și lumină electrică, adică exact opusul. Râul Avon din Stratford, cu lebedele și bărcile lui, nu are nici el acoperire: podul de piatră din imagini e peste alt râu Avon, cel din Wiltshire, iar lebedele sunt generice.

Lebede pe un rau englezesc. Imagine generica, locatie neconfirmata. Foto: Pexels

Casele cu grinzi aparente care apar în articol sunt autentic englezești, dar unele sunt din alte comitate. Le-am pus fiindcă tipul de construcție e același, nu fiindcă ar fi din Stratford.

Întrebări frecvente (FAQ)