Un peron care nu există, un viaduct de beton construit acum peste un secol și o mână de străzi londoneze care apar în cadre de câteva secunde. Locațiile Harry Potter sunt împrăștiate pe aproape opt sute de kilometri, între centrul Londrei și vestul Scoției, iar între ele se strecoară o mulțime de locuri care nu au apărut niciodată pe ecran, dar au ajuns pe hărțile turistice oricum.

Ghidul de mai jos separă limpede cele trei categorii: ce s-a filmat cu adevărat acolo, ce a fost construit în studio și ce a fost doar sursă de inspirație. Ai apoi, pentru fiecare loc, cum ajungi, cât te costă și la ce oră merită să fii acolo.

Locațiile Harry Potter: trei categorii ușor de confundat

Aproape toate dezamăgirile de pe teren vin din amestecarea acestor trei lucruri, așa că merită clarificate din start.

• Locații reale de filmare. Locuri unde camerele chiar au fost puse: gara King’s Cross, Leadenhall Market, podul Millennium, viaductul Glenfinnan, văile din Highlands. Acestea arată, în general, cum le știi.
• Decoruri de studio. Marea Sală, sălile de clasă, dormitoarele, banca, majoritatea interioarelor. Nu există nicăieri în lume ca spații reale; se pot vedea doar la turul de studio din nordul Londrei.
• Locuri de inspirație. Mai ales în Edinburgh: cafenele, un cimitir, o stradă colorată. Nu s-a filmat nimic acolo, dar au legătură cu scrierea cărților. Merită vizitate, cu așteptările potrivite.

King’s Cross și confuzia cu St Pancras

Gara este cea reală și se vizitează liber, fiind o gară în funcțiune. În holul de plecări dinspre vest, lângă peroanele 8 și 9, este montat în perete un cărucior de bagaje pe jumătate dispărut în zidărie, cu o cușcă de bufniță deasupra.

Holul de plecări de la King’s Cross, cu bolta lui de oțel deschisă în 2012

Fotografia lângă cărucior este gratuită dacă ți-o faci singur, dar există și un fotograf profesionist care lucrează pe loc, cu eșarfe puse la dispoziție, iar alături funcționează un magazin tematic. Coada poate ajunge la o oră în weekend și în vacanțe. Cel mai gol este dimineața devreme, imediat după deschidere, sau seara târziu.

Două precizări care surprind pe majoritatea vizitatorilor:

• Scenele de pe peron nu s-au filmat la peroanele 9 și 10, care sunt într-o parte mai puțin fotogenică a gării, ci la peroanele 4 și 5, sub bolta veche de fier.
• Fațada gotică din filme nu este King’s Cross, ci gara vecină, St Pancras, cu turnul ei de cărămidă roșie și acoperișurile ascuțite. Cele două sunt lipite una de alta, deci le vezi în aceeași plimbare.

St Pancras, clădirea gotică folosită ca exterior de gară în filme

Clădirea de la St Pancras este fostul hotel Midland Grand, deschis în 1873, salvat de la demolare în anii șaizeci și restaurat ca hotel de lux. Se poate intra în holul principal și pe scara monumentală fără să fii cazat, iar interiorul merită singur drumul.

Fațada reală a gării King’s Cross, mult mai sobră decât cea din filme

Leadenhall Market și intrarea în alee

Piața acoperită din inima cartierului financiar a jucat strada de negustori din primul film. Concret, o ușă albastră de pe un pasaj lateral al pieței a fost intrarea în hanul care duce spre alee.

Leadenhall Market, ridicată în 1881 pe locul unei piețe medievale

Construcția actuală datează din 1881 și este opera arhitectului Horace Jones, care a proiectat și Tower Bridge. Fierăria pictată în verde, bordo și crem, bolțile de sticlă și pavajul de piatră au fost restaurate cu atenție, iar rezultatul este una dintre cele mai frumoase piețe acoperite din Europa, complet independent de orice film.

Restul Londrei: podul, piața, ministerul

Celelalte locații londoneze sunt scurte apariții, dar se leagă bine într-o plimbare de o zi.

Podul Millennium, distrus spectaculos în deschiderea unuia dintre filme

Podul Millennium, pasarela de oțel dintre galeria Tate Modern și catedrala St Paul’s, este cel care se prăbușește în deschiderea unuia dintre filme. În realitate a avut și el o istorie agitată: deschis în anul 2000, a început să se legene periculos sub pașii mulțimii, a fost închis după două zile și redeschis abia peste douăzeci de luni, după modificări structurale.

Borough Market, în apropierea căruia a fost filmat exteriorul hanului

Borough Market. Exteriorul hanului din al treilea film a fost construit pe o stradă lipită de piață, unde funcționa atunci o florărie. Piața în sine este cea mai veche din Londra, cu documente care atestă negoț pe același loc încă din secolul al XIII-lea, și este astăzi cel mai bun loc din oraș pentru mâncare de stradă.

Scotland Place, o alee scurtă lângă Whitehall, este locul unde se afla cabina telefonică folosită ca intrare pentru vizitatorii ministerului. Cabina era recuzită și a fost demontată, dar aleea arată la fel.

Piccadilly Circus apare într-o scenă de apariție bruscă din penultimul film, iar podul Lambeth este cel pe care autobuzul violet se strecoară între două vehicule. Ambele sunt gratuite și oricum pe traseul obișnuit al oricărui vizitator.

Două locuri care apar frecvent pe liste, dar unde nu poți intra: Australia House, pe strada Strand, al cărei hol a jucat interiorul băncii, este sediul diplomatic al Australiei și nu se vizitează. Piața Claremont din cartierul Islington, folosită pentru casa ascunsă din ultimele filme, este o piață rezidențială obișnuită, cu oameni care locuiesc acolo. Se privește de pe trotuar, discret, fără fotografii la ferestre.

Casa reptilelor de la grădina zoologică din Londra este locul primei scene în care Harry vorbește cu un șarpe. Există o plăcuță acolo, iar terariul este pe traseul normal de vizitare.

Studiourile de la Leavesden

La nord de Londra, în halele unde s-au filmat efectiv toate cele opt filme timp de un deceniu, funcționează din 2012 un tur de studio deschis publicului. Nu este un parc tematic, ci chiar platourile de filmare, cu decoruri originale, costume, machete și recuzită.

Acolo se află Marea Sală adevărată, adică decorul construit pentru filmări, strada de negustori, biroul directorului, autobuzul, macheta la scară a castelului și podul de piatră. Este singurul loc din lume unde toate acestea există fizic. Biletele cu oră fixă se cumpără doar de pe site-ul oficial al turului de studio.

Viaductul Glenfinnan: de unde îl privești

Curba de beton cu douăzeci și una de arcade, lungă de trei sute optzeci de metri și înaltă de vreo treizeci, este cea mai recognoscibilă structură din toate filmele. A fost construită între 1897 și 1901 de un antreprenor supranumit Bob Betonul, tocmai pentru că a insistat pe acest material într-o epocă în care toată lumea construia din piatră.

Viaductul și Loch Shiel în același cadru, așa cum apar în filme

Belvederea clasică se atinge pe o potecă marcată care pornește din parcarea centrului de vizitare de lângă gara Glenfinnan și urcă în douăzeci și cinci de minute. Terenul este noroios după ploaie, deci încălțăminte potrivită, nu adidași de oraș. Informații despre zonă și alte trasee găsești pe site-ul oficial de turism al Scoției.

Trenul cu aburi circulă sezonier, în lunile calde, cu una sau două curse pe zi, în timp ce cursa obișnuită de călători trece pe aceleași șine tot anul, la un preț incomparabil mai mic. Am scris separat un ghid detaliat despre West Highland Line, cu orare, bilete și partea pe care merită să stai, deci aici nu reiau acele informații.

Lacurile: Shiel, Eilt, Morar

Șoseaua care merge de la Fort William spre coastă trece pe lângă trei lacuri folosite intens în filme, toate la mai puțin de patruzeci de kilometri unul de altul.

Loch Shiel, lacul din spatele școlii în mai multe filme

Loch Shiel este apa care se vede sub castel în mai multe filme. Începe chiar de sub viaduct, la Glenfinnan, unde stă și un monument înalt ridicat în 1815 pentru răscoala iacobită din 1745. Se poate face o croazieră scurtă pe lac din portul de lângă monument.

Loch Eilt, mai departe pe același drum, are în mijloc o insuliță acoperită de pini care a jucat locul de veci al directorului. Insula este reală, mormântul a fost adăugat pentru filmare și apoi demontat. Sunt câteva refugii de oprire pe marginea drumului, de unde ai unghiul din film.

Loch Morar, cel mai adânc lac de apă dulce din insulele britanice, cu peste trei sute de metri, apare în câteva cadre de ansamblu și merită ocolul pentru el însuși.

Glencoe, Glen Etive și Glen Nevis

Valea Glencoe apare în mai multe filme și este, independent de asta, unul dintre cele mai impresionante peisaje din Europa: o vale glaciară îngustă, cu pereți care se ridică abrupt de o parte și de alta a șoselei.

Glencoe, valea folosită pentru cadrele din jurul colibei paznicului de vânătoare

Coliba paznicului de vânătoare a fost construită efectiv aici, într-un loc numit Torren, pentru al treilea film. A fost demontată complet după filmări și nu a mai rămas nimic din ea. Merită spus limpede, fiindcă mulți vizitatori o caută degeaba pe teren.

Glen Etive este drumul îngust, cu o singură bandă, care se desprinde din valea principală și coboară zece mile până la un braț de mare. Acolo s-au filmat scenele de campare din ultimele filme. Este spectaculos, dar are reguli: se merge încet, se folosesc refugiile pentru depășiri, nu există nicio facilitate pe tot traseul și zona a suferit mult din cauza campării sălbatice necivilizate. Ia-ți gunoiul cu tine.

Drumul cu o singură bandă din Glen Etive, folosit pentru scenele de campare

Glen Nevis, la poalele celui mai înalt munte din Marea Britanie, a găzduit terenul turneului cu dragoni și, în filmele târzii, o versiune reconstruită a colibei. De la capătul șoselei pornește poteca prin cheile Nevis spre cascada Steall, un fir de apă de vreo o sută de metri. Drumul are un kilometru și jumătate dus, dar este pietros și expus, iar traversarea râului se face pe trei cabluri de oțel, ceea ce nu este pentru toată lumea.

Edinburgh: unde s-a scris, nu unde s-a filmat

Aici trebuie spus foarte clar: în Edinburgh nu s-a filmat niciun cadru din niciun film. Toate filmările scoțiene au fost în Highlands. Orașul are însă o legătură reală cu cărțile, fiindcă acolo au fost scrise bune părți din ele.

Victoria Street, strada curbată din orașul vechi al Edinburghului

Victoria Street, curba în pantă din orașul vechi, cu fațade vopsite în culori tari și magazine la două niveluri, este considerată una dintre sursele de inspirație pentru strada de negustori. A fost construită în anii 1830, ca parte dintr-un plan de modernizare, și este astăzi plină de magazine tematice.

Cimitirul Greyfriars conține pietre funerare cu nume care sună familiar oricui a citit cărțile, printre care un anume Thomas Riddell mort în 1806. Este însă un cimitir istoric în funcțiune, un loc de reculegere, nu un obiectiv tematic. Administratorii au cerut în repetate rânduri vizitatorilor să nu mai lase obiecte, bilete sau însemne pe pietre. Se vizitează liber și în liniște.

Cimitir istoric din orașul vechi al Edinburghului, cu o clădire gotică profilată în spate

Școala George Heriot’s, vizibilă de peste zidul cimitirului, este o instituție fondată în 1628, cu turnuri și curte interioară, despre care se spune că ar fi inspirat împărțirea pe case. Este o școală în funcțiune și nu se vizitează, dar se vede foarte bine din exterior.

Cafenelele. Cea mai cunoscută, de pe podul George IV, a rămas închisă după un incendiu izbucnit într-o clădire alăturată și nu se știe dacă se va redeschide, deci verifică situația înainte să faci drumul. Există și un al doilea local, pe strada Nicolson, cu o plăcuță pe fațadă, unde au fost scrise pagini din prima carte. Iar camera de hotel în care a fost terminată ultima carte, într-un hotel de lux de lângă gara Waverley, poartă astăzi numele autoarei și se poate închiria.

Dacă tot ajungi acolo, orașul merită oricum câteva zile. Am comparat separat Edinburgh și Glasgow, ca să știi pe care alegi.

Ce este în afara Londrei și a Scoției

Câteva dintre cele mai iconice cadre nu sunt nici în capitală, nici în Highlands, iar dacă ai timp merită integrate în traseu.

Castelul Alnwick este cel mai ușor de integrat, fiindcă se află exact pe drumul dintre Londra și Edinburgh și oferă chiar lecții de zbor pe mătură pentru copii, în sezon.

Itinerar și logistică

Cea mai bună variantă combină trenul pentru distanța lungă și mașina pentru Highlands.

Trei observații practice. Se conduce pe partea stângă, iar drumurile din Highlands au adesea o singură bandă cu refugii de depășire, unde regula este să oprești pentru cel care vine din față. Distanțele par mici pe hartă, dar viteza medie reală este mult mai mică decât te aștepți. Iar vremea se schimbă de patru-cinci ori pe zi, deci nu anula nimic dinainte doar pentru că plouă dimineața.

Pentru partea scoțiană, am detaliat traseele, distanțele și cazările în ghidul despre road trip prin Highlands în cinci zile, care acoperă exact drumurile din acest articol.

Întrebări frecvente (FAQ)