Malta și Gozo, împreună cu mica Comino, formează un arhipelag de trei insule locuite, mai mic decât județul Ilfov, aruncat între Sicilia și coasta Africii de Nord, exact pe drumul tuturor flotelor din ultimele cinci milenii. Fenicieni, romani, arabi, cavaleri, francezi și britanici au trecut pe aici și au lăsat, fiecare, câte un strat: temple mai vechi decât piramidele, o capitală ridicată de un ordin militar, o limbă semitică scrisă cu alfabet latin și obiceiul de a conduce pe stânga.

Peste toate acestea, Malta are ceea ce caută majoritatea vizitatorilor: apă limpede aproape indecent, soare aproape tot anul și distanțe atât de mici încât poți lua micul dejun într-un oraș fortificat din secolul XVI și te poți scălda, la prânz, într-o lagună turcoaz de pe o insulă vecină.

Ghidul de mai jos acoperă cum e împărțit arhipelagul, ce merită în Valletta, Mdina și Cele Trei Orașe, cum ajungi la templele preistorice și la complexul subteran care se rezervă cu luni înainte, ce oferă Gozo față de insula principală, unde este de fapt nisip, cum funcționează autobuzele și feriboturile, cât costă totul și când merită să vii.

Trei insule, un stat: cum e împărțit arhipelagul

Republica Malta are trei insule locuite și câteva stânci nelocuite. Totul se parcurge cu mașina în mai puțin de o oră dintr-un capăt în altul, ceea ce înseamnă că nu trebuie să alegi între istorie și plajă: le poți face în aceeași zi.

Câteva lucruri practice de știut din prima: se plătește în euro, se conduce pe partea stângă, limbile oficiale sunt malteza și engleza, iar aproape toată lumea vorbește engleză fluent. Malta face parte din Uniunea Europeană și din spațiul Schengen, deci intrarea este simplă pentru cetățenii români.

Valletta: cea mai mică capitală din Uniunea Europeană

Patrimoniu UNESCO

Orașul a fost ridicat de Ordinul Cavalerilor Sfântului Ioan imediat după marele asediu otoman din 1565, ca fortăreață planificată de la zero, cu străzi în grilă, bastioane și ziduri care coboară până la apă. Are mai puțin de un kilometru pătrat, se parcurge pe jos în întregime, iar întregul centru este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Valletta a fost construită în grilă, dar peste un teren în pantă: multe străzi sunt scări

Ce nu se ratează:

• Concatedrala Sfântul Ioan. Din exterior arată ca un depozit fortificat; înăuntru este una dintre cele mai încărcate interioare baroce din Europa, cu podeaua acoperită de lespezi funerare de marmură colorată. În oratoriu se află una dintre cele mai importante pânze ale lui Caravaggio, pictată chiar aici, în perioada în care artistul se afla pe insulă.
• Grădinile Upper Barrakka. Terasa de pe bastion, cu cea mai bună panoramă asupra Marelui Port și a Celor Trei Orașe. Sub ea, o baterie de tunuri istorică trage salve la ore fixe, de două ori pe zi.
• Palatul Marelui Maestru și armuriile, pentru cine vrea contextul militar al ordinului.
• Străzile în pantă, unde arhitectura originală s-a adaptat terenului prin scări, și balcoanele închise de lemn, vopsite în verde, roșu sau albastru, semnătura vizuală a arhipelagului.
• Fortificațiile de pe latura dinspre mare, plimbarea de seară cu cel mai puțin turism și cea mai bună lumină.

Balcoanele închise de lemn, semnătura vizuală a arhipelagului

Calcarul galben este piatra din care e făcut tot arhipelagul

Mdina și Rabat: orașul tăcut

Înainte de venirea cavalerilor, capitala era în interiorul insulei, pe un platou din care se vede tot arhipelagul. Mdina a rămas un oraș fortificat medieval cu doar câteva sute de locuitori, cu acces auto restricționat și cu străduțe atât de înguste încât la prânz sunt complet la umbră. I se spune „orașul tăcut” și, după plecarea autocarelor, chiar este.

Mdina, orașul tăcut: câteva sute de locuitori și acces auto restricționat

Chiar lângă zidurile Mdinei se află Rabat, orașul din afara cetății, cu catacombe paleocreștine săpate în calcar. Sunt printre cele mai extinse din bazinul mediteranean și oferă cea mai clară imagine a Maltei romane și paleocreștine, dinaintea cavalerilor.

Mdina stă pe un platou din care se vede aproape tot arhipelagul

Cele Trei Orașe și Marele Port

De cealaltă parte a Marelui Port, față în față cu Valletta, se află trei orașe fortificate mai vechi decât capitala, cu porturi interioare, curți umbrite și mult mai puțini vizitatori. Cel mai cunoscut este Birgu, cunoscut și ca Vittoriosa, cu un fort care a rezistat asediului din 1565 și cu o marină plină de iahturi în fostele bazine ale galerelor.

Traversarea se face cu feribotul de pasageri din Valletta, în câteva minute și cu câțiva euro, sau cu bărcile tradiționale de lemn, vopsite viu, cu care se făcea transportul localnicilor înainte de podurile moderne. Este cea mai bună plimbare pe apă din arhipelag și cel mai bun punct din care se fotografiază fortificațiile capitalei.

Templele megalitice: mai vechi decât piramidele

Cea mai puțin cunoscută superlativă a Maltei este și cea mai spectaculoasă: arhipelagul găzduiește câteva dintre cele mai vechi structuri de piatră ridicate de om care se mai țin în picioare, construite cu peste cinci mii de ani în urmă, adică înaintea piramidelor egiptene și înaintea celebrelor cercuri de piatră britanice. Un grup dintre ele este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.

Marsaxlokk și coasta de sud

Satul de pescari din sud-estul insulei este cel mai colorat loc din Malta: zeci de bărci tradiționale, numite luzzu, vopsite în galben, roșu și albastru, cu un ochi pictat pe provă, moștenire din tradiția feniciană, menit să alunge ghinionul. Duminica se ține piața, cu pește proaspăt dimineața și tarabe pentru turiști în restul zilei.

Bărcile luzzu din Marsaxlokk, cu ochiul pictat pe provă

În apropiere, pe coasta de sud, se află Grota Albastră, un sistem de arcade și peșteri marine în care se intră cu bărci mici, pornite dintr-un golf îngust. Lumina reflectată de fundul nisipos colorează apa într-un albastru intens, cel mai bine dimineața. Cursele se anulează frecvent când marea este agitată, deci verifică situația în ziua respectivă, nu cu o săptămână înainte.

Gozo: insula mai lentă

La 25 de minute cu feribotul din nordul Maltei începe o altă țară, la scară mică: mai verde, mai agricolă, cu sate în care biserica este mult prea mare pentru numărul de locuitori și cu un ritm complet diferit. Merită minimum o zi întreagă, ideal două-trei nopți.

• Victoria și Cittadella. Capitala insulei are în centru o citadelă fortificată pe o colină, din care se vede întregul Gozo. Intrarea în incintă este liberă, iar plimbarea pe ziduri este obligatorie la apus.
• Bazilica Ta’ Pinu. O biserică imensă ridicată în mijlocul câmpului, loc de pelerinaj, cu o poziție izolată care o face să pară și mai mare.
• Dwejra. Zona de coastă unde se afla celebra arcadă de piatră care apărea în toate pliantele. S-a prăbușit în mare în 2017, în timpul unei furtuni, deci nu o mai cauta. Locul rămâne spectaculos pentru marea interioară, un bazin legat de ocean printr-un tunel natural, și pentru scufundări.
• Ramla Bay. Cea mai mare plajă a insulei, cu nisip roșcat, foarte diferit de restul arhipelagului.
• Salinele de la Xwejni. Bazine tăiate în stâncă pe malul mării, folosite de generații pentru recoltarea sării, cu un desen geometric fotogenic.
• Xlendi și Marsalforn, două golfuri cu restaurante pe faleză, potrivite pentru cazare în afara satelor din interior.

Cittadella din Victoria, centrul fortificat al insulei Gozo

Bazilica Ta’ Pinu, ridicată singură în mijlocul câmpului

Arcada de la Dwejra, fotografiată înainte de prăbușirea din 2017

Comino și Laguna Albastră

Insula din mijloc are sub zece locuitori permanenți, nicio mașină și un singur motiv de vizită: Laguna Albastră, un canal puțin adânc între Comino și o insuliță vecină, unde fundul de nisip alb face apa să pară imposibil de turcoaz. Fotografiile nu sunt trucate; aglomerația, în schimb, este subestimată sistematic.

Laguna Albastră: fundul de nisip alb explică toată culoarea

Plaje în Malta și Gozo: unde este de fapt nisip

Cea mai mare parte a coastei malteze este de stâncă plată de calcar, cu scări metalice de acces în apă. Localnicii preferă aceste locuri, pentru că apa este mai limpede și mai adâncă, dar cine caută nisip are câteva opțiuni concentrate în nord.

Golden Bay, una dintre puținele plaje mari cu nisip din arhipelag

Transport: autobuze, feriboturi, mașină

Sistemul de autobuze acoperă practic toată insula și este ieftin, cu un card reîncărcabil sau cu bilete de zi. Aproape toate liniile trec prin terminalul de lângă poarta capitalei, ceea ce înseamnă că multe trasee între două puncte periferice presupun o schimbare acolo. Vara, autobuzele spre plaje se umplu și trec pline pe lângă stații.

• Feribotul spre Gozo pleacă din nordul Maltei, durează aproximativ 25 de minute și circulă foarte frecvent, inclusiv noaptea. Plata se face, de regulă, doar la întoarcere.
• Feriboturile de pasageri între capitală, Sliema și Cele Trei Orașe economisesc mult timp față de ocolul pe uscat și costă câțiva euro.
• Mașina închiriată este ieftină, dar condusul se face pe stânga, drumurile sunt înguste și parcarea în orașe este dificilă. Verifică regulile în ghidul despre regulile de circulație în țările europene și condițiile de închiriere în ghidul despre închirierea mașinii în Europa.
• Taxiurile și aplicațiile de ridesharing funcționează bine și sunt o soluție rezonabilă pentru serile târzii.
• Cardurile de transport se cumpără din aeroport sau din chioșcurile din terminal; comparația cu alte orașe europene este în ghidul despre transportul în comun din orașele europene.

Ce mănânci și ce bei în Malta

• Pastizzi, plăcințele în formă de romb, cu brânză proaspătă sau cu mazăre, vândute la câțiva cenți bucata. Micul dejun național.
• Ftira, pâinea plată malteză umplută cu ton, capere, măsline, roșii și ulei de măsline. Tradiția pâinii malteze este recunoscută drept patrimoniu cultural imaterial.
• Fenkata, iepure gătit lent în vin și usturoi, felul de mâncare cel mai apropiat de definiția bucătăriei naționale. Se mănâncă, tradițional, în doi timpi: întâi pastele cu sos, apoi carnea.
• Lampuki, peștele de sezon al arhipelagului, prins toamna, gătit la grătar sau într-o plăcintă cu legume.
• Bragioli, rulouri de vită umplute, gătite în sos, moștenire a bucătăriei siciliene.
• Kinnie, băutura răcoritoare locală, amăruie, pe bază de portocale amare și plante. Se iubește sau se detestă din prima înghițitură.
• Imqaret, prăjiturele prăjite umplute cu curmale, vândute în chioșcuri stradale.

Pentru contextul mai larg al piețelor mediteraneene, vezi ghidul despre cele mai bune piețe alimentare din Europa, iar pentru economisit la mese, ghidul despre cum mănânci ieftin în Europa.

Când mergi, cât costă și itinerarii

Itinerarii care funcționează

• 3 zile: Valletta și Cele Trei Orașe, Mdina și Rabat, o zi de plajă în nord. Bază unică în Sliema sau Valletta.
• 5 zile: același traseu, plus o zi întreagă în Gozo și o dimineață în Comino, cu întoarcere la prânz.
• 7 zile: două baze, patru zile în Malta și trei nopți în Gozo, cu timp pentru temple, scufundări sau drumeții pe coastă.

Portul Mġarr, punctul de sosire în Gozo, la 25 de minute de Malta

Dacă vrei o comparație cu alte destinații mediteraneene cu același amestec de istorie și mare, vezi ghidul despre Sicilia, între Etna, temple și plaje, vecina de la nord, ori ghidul despre Corfu.

Întrebări frecvente (FAQ)

Resurse utile: Visit Malta (turismul oficial) și Heritage Malta (bilete și program pentru siturile arheologice, inclusiv rezervările pentru necropola subterană).