Există munți mai înalți decât Matterhorn, inclusiv în Elveția, dar niciunul nu arată așa. Piramida de 4.478 de metri, cu cele patru fețe aproape perfecte orientate spre punctele cardinale, este probabil cel mai recognoscibil munte din lume: apare pe ambalajul ciocolatei Toblerone, în sigle de studiouri și în visele oricui a răsfoit vreodată un album despre Alpi. La picioarele lui stă Zermatt, un sat de aproximativ 5.800 de locuitori în care mașinile cu motoare termice sunt interzise prin lege și în care totul, de la hoteluri la prețuri, este orientat spre silueta din capătul văii.

Ce nu îți spun pozele: Zermatt este o destinație dublă. Iarna este una dintre marile stațiuni de schi ale lumii, cu cel mai înalt domeniu schiabil din Alpi și cu pârtii pe care se schiază și în august. Vara este o bază de drumeții cu 400 de kilometri de poteci, lacuri în care Matterhornul se reflectă perfect și trenul cu cremalieră spre Gornergrat, una dintre marile priveliști ale Europei.

Ghidul de mai jos acoperă ambele sezoane: cum ajungi în satul în care nu poți intra cu mașina, ce faci vara și ce faci iarna, unde se fac faimoasele fotografii cu reflexia în apă, cât costă realist o zi și cum alegi sezonul potrivit pentru tine.

Matterhorn: muntele și povestea lui tragică

Matterhorn (4.478 de metri) stă exact pe granița dintre Elveția și Italia, unde i se spune Cervino. Forma lui de piramidă aproape geometrică este opera a milioane de ani de eroziune glaciară: patru ghețari au ros muntele din patru direcții, lăsând în picioare doar creasta centrală. Este, practic, un dinte de piatră sculptat de gheață.

Muntele a fost și ultimul mare vârf alpin cucerit, iar povestea primei ascensiuni este una dintre marile drame ale alpinismului. Pe 14 iulie 1865, englezul Edward Whymper a ajuns pe vârf cu o echipă de șapte oameni, învingând la câteva sute de metri diferență echipa italiană care urca pe cealaltă parte. La coborâre, o frânghie s-a rupt: patru dintre cei șapte au căzut peste peretele nordic și au murit. Frânghia ruptă se poate vedea și astăzi în Muzeul Matterhorn din Zermatt, iar cimitirul alpiniștilor din sat spune restul poveștii, cu morminte din trei secole.

Cele patru fețe ale piramidei sunt orientate aproape exact spre punctele cardinale

Astăzi, în sezonul de vară, sute de alpiniști pornesc zilnic spre vârf pe creasta Hörnli, cu ghizi locali. Rămâne o ascensiune serioasă și periculoasă, nicidecum o drumeție. Pentru restul lumii, adică pentru aproape toată lumea, muntele se admiră de jos, iar Zermatt a construit în jurul acestui admirat o întreagă industrie de trenuri, telecabine și belvederi.

Zermatt, satul fără mașini

Prima regulă a Zermattului: mașinile cu motoare termice sunt interzise. Pe străzi circulă doar mici vehicule electrice, taxiuri electrice cu forme cubiste, trăsuri și biciclete. Aerul este vizibil mai curat decât în orice altă stațiune, iar liniștea, în afara zumzetului electric, este parte din experiență.

Satul în sine merită o jumătate de zi de plimbare: strada principală Bahnhofstrasse, cu hoteluri istorice și magazine de ceasuri, cartierul vechi Hinterdorf, cu hambare din secolele XVI-XVIII ridicate pe ciuperci de piatră care opreau șoarecii, biserica și cimitirul alpiniștilor, podul Kirchbrücke, de pe care se face fotografia clasică a muntelui deasupra acoperișurilor, și Muzeul Matterhorn, subteran, cu frânghia ruptă din 1865.

Zermatt: 5.800 de locuitori, zero mașini cu motor termic și un singur munte care contează

Gastronomia locală merită și ea menționată: cantonul Valais este patria raclettei, brânza topită rasă direct de pe roată, iar restaurantele din sat o servesc alături de fondue, de carne uscată de Valais și de vinuri albe locale din soiuri pe care nu le găsești aproape nicăieri altundeva, cultivate pe unele dintre cele mai înalte vii din Europa.

Cum ajungi: trenul din Täsch și logistica

Dacă vii cu mașina, drumul se termină în Täsch, la cinci kilometri de Zermatt, unde o parcare etajată uriașă (aproximativ 16 franci pe zi) face legătura cu trenul-navetă. Nu există excepții: în Zermatt pur și simplu nu se intră cu mașina. Cea mai elegantă soluție rămâne trenul de la aeroport până în sat, cu bagajele predate direct, iar contextul complet al sistemului feroviar elvețian, cu abonamentele care taie din prețuri, este în ghidul despre călătoriile cu trenul din Elveția. Merită știut și că Zermatt este capătul Glacier Express, cel mai celebru tren panoramic al țării.

Gornergrat: trenul spre marea priveliște

Dacă faci un singur lucru în Zermatt, acesta este. Trenul cu cremalieră Gornergrat, deschis în 1898, primul tren electric cu cremalieră din Elveția, urcă în 33 de minute din centrul satului până la 3.089 de metri, pe o creastă cu vedere circulară. Funcționează tot anul, cu plecări la fiecare 24 de minute în sezon.

Trenul Gornergrat urcă din sat până la 3.089 de metri în 33 de minute, din 1898

Sus, priveliștea este greu de exagerat: 29 de vârfuri de peste patru mii de metri, inclusiv Monte Rosa, cel mai înalt masiv al Elveției, ghețarul Gorner desfășurat sub tine ca un fluviu încremenit și, în stânga, piramida Matterhorn din unghiul ei cel mai fotogenic. Pe creastă stau un hotel istoric cu două cupole de observator astronomic, o terasă panoramică și o capelă minusculă.

Creasta Gornergrat, cu hotelul-observator și 29 de vârfuri de peste 4.000 de metri în jur

Biletul dus-întors costă, la tarif întreg, în jur de 110-130 de franci, cu jumătate de preț pentru deținătorii de Half Fare Card sau Swiss Travel Pass. Trucul cunoscut de localnici: urcă cu trenul și coboară pe jos măcar o stație, de la Gornergrat la Rotenboden sau mai jos, pe poteci late, cu muntele în față tot drumul.

Lacurile cu reflexie: Riffelsee și Stellisee

Fotografia-simbol a regiunii, Matterhornul oglindit perfect într-un lac de munte, se face în două locuri precise:

• Riffelsee: la cinci minute de mers de stația Rotenboden, penultima a trenului Gornergrat. Cel mai accesibil lac cu reflexie din Alpi: cobori din tren, mergi 300 de metri și ai imaginea. Dimineața devreme, înainte să se ridice vântul, apa este perfect netedă.
• Stellisee: în zona Sunnegga-Blauherd, atins cu funicularul subteran și telecabina, apoi 20-25 de minute de mers pe jos. Reflexia de aici, cu iarbă și stânci în prim-plan, este cea mai celebră dintre toate, mai ales la răsărit, când muntele se aprinde portocaliu.

Reflexia perfectă cere dimineață devreme și vânt zero: după ora 10, suprafața se încrețește

Regula fotografilor este strictă: reflexia funcționează dimineața. Fața estică a muntelui este luminată la răsărit, iar vântul termic care încrețește apa pornește de obicei spre ora 10. Traseul celor cinci lacuri (5-Seenweg), o drumeție ușoară de aproximativ trei ore care leagă Stellisee de alte patru lacuri, fiecare cu personalitatea lui, este poate cea mai frumoasă plimbare de vară din zonă.

Matterhorn Glacier Paradise, cel mai înalt punct

A treia mare atracție pe verticală este Matterhorn Glacier Paradise, cea mai înaltă stație de telecabină din Europa, la 3.883 de metri, pe Klein Matterhorn. Urcarea din sat durează aproximativ 40 de minute, cu telecabine moderne, dintre care unele au podea parțial de sticlă și scaune tapițate cu cristale.

Sus găsești o terasă panoramică de pe care, în zilele senine, se văd simultan Alpii elvețieni, italieni și francezi, inclusiv Mont Blanc, un palat de gheață săpat în ghețar, cu tunel și sculpturi, și cel mai înalt cinema din Alpi. Tot de aici se trece, vara și iarna, spre versantul italian: din 2023, traversarea completă cu telecabina spre Cervinia, botezată Matterhorn Alpine Crossing, permite trecerea granițelor pe sus, peste ghețar, fără schiuri.

Biletul dus-întors costă în jur de 95-120 de franci, cu reducerile obișnuite. Aceleași reguli de altitudine ca la orice punct de peste 3.500 de metri: mișcări lente, apă, ochelari de soare și haine de iarnă indiferent de lună. Cine are probleme cardiace sau pulmonare serioase ar trebui să se oprească la stațiile intermediare.

Vara în Zermatt: trasee și drumeții

Vara

Din iunie până în octombrie, Zermatt devine una dintre marile baze de drumeție ale Alpilor, cu aproximativ 400 de kilometri de poteci marcate pe toate nivelurile de dificultate. Selecția pentru vizitatorul obișnuit:

• Traseul celor cinci lacuri (5-Seenweg): circa 9,5 kilometri, trei ore, în mare parte în coborâre lină, cu Stellisee ca punct culminant. Cel mai bun raport efort-priveliște din regiune.
• Gornergrat – Riffelberg pe jos: coborârea de la tren, o oră și jumătate, cu ghețarul și muntele în față.
• Höhenweg Höhbalmen: tura serioasă de o zi, cu balconul natural care privește fața nordică a Matterhornului, pentru cei antrenați.
• Gorner Gorge: cheile de lângă sat, cu pasarele de lemn deasupra apei verzi, o oră, potrivite și pentru copii.
• Trotinetele și mountain cart-urile de la Sunnegga, coborâri distractive pe drumuri late, închiriate la stație.

Vara, pajiștile de deasupra satului se umplu de poteci, marmote și lacuri de un albastru mineral

Vara mai înseamnă și schi pe ghețar: platoul de la Glacier Paradise rămâne schiabil dimineața chiar și în august, ceea ce face din Zermatt singurul loc din Alpi unde poți schia la ora 8 și înota în piscina hotelului la ora 14. Pentru trasee alpine fără dificultate tehnică în alte zone ale țării, vezi și ghidul despre traseele pentru începători din Alpii Elvețieni.

Iarna în Zermatt: domeniul schiabil

Iarna

Iarna, Zermatt joacă în liga superlativelor: cel mai înalt domeniu schiabil din Alpi, cu punct maxim la 3.883 de metri, aproximativ 360 de kilometri de pârtii împreună cu Cervinia, versantul italian legat pe sus, și unul dintre cele mai lungi sezoane din lume, din noiembrie până în aprilie-mai, plus schi de vară pe ghețar.

Sezonul de schi ține din noiembrie până în mai, iar pe ghețar se schiază tot anul

Ce trebuie să știe un schior care vine prima dată:

• Domeniul se împarte în trei sectoare, Sunnegga-Rothorn, Gornergrat și Glacier Paradise, legate între ele, plus legătura internațională cu Cervinia. O zi pe versantul italian, cu paste la prânz, este obligatorie: aceleași pârtii, prețuri de restaurant sensibil mai mici.
• Nivelul dominant este intermediar: pârtii roșii lungi, largi, cu zăpadă de altitudine aproape garantată. Începătorii au zone dedicate, dar stațiunea nu este cea mai prietenoasă din Alpi pentru prima săptămână pe schiuri.
• Skipass-ul costă în jur de 90-110 franci pe zi pentru sectorul elvețian și mai mult cu extensia internațională, cu reduceri online și pe mai multe zile.
• Après-ski-ul există, dar civilizat: baruri de altitudine cu vin fiert și terase la soare, nu petreceri pe mese ca în Austria.
• Pentru neschiori, iarna oferă trenul Gornergrat, plimbări pe poteci de iarnă bătătorite, sănii și igluri, deci nimeni nu se plictisește.

Vară sau iarnă: comparație directă

Dacă nu schiezi și e prima vizită, alege vara târzie, septembrie: vreme stabilă, aer limpede, lacuri libere de gheață, prețuri sub vârful din august. Dacă schiezi, ianuarie în afara sărbătorilor sau martie oferă cel mai bun raport dintre zăpadă, soare și prețuri.

Prețuri reale și cum economisești

Zermatt este printre cele mai scumpe stațiuni din Elveția, care este ea însăși printre cele mai scumpe țări din lume. Cifrele, ca să nu existe surprize:

Cum tai serios din costuri: dormi în Täsch sau în Randa, satele de sub Zermatt, unde cazarea costă cu 30-40% mai puțin, și urcă zilnic cu naveta; ia Half Fare Card dacă stai o săptămână în Elveția, se amortizează singură; cumpără Peak Pass, abonamentul pe mai multe zile pentru toate instalațiile, dacă urci de trei ori sau mai mult; și folosește supermarketurile Coop și Migros din sat pentru micul dejun și prânzul de rucsac. Restul strategiilor pentru destinații scumpe sunt în ghidul despre cum economisești la o aventură europeană și în cel despre cum mănânci ieftin în Europa.

Sfaturi practice

1. Verifică vizibilitatea înainte de a urca oriunde. Camerele live de pe site-urile Gornergrat și Glacier Paradise arată exact ce vei vedea. Munte în nori înseamnă bani aruncați.
2. Prima urcare a dimineții are aerul cel mai limpede, lumina cea mai bună pentru fotografia cu reflexia și cele mai puține cozi.
3. Rezervă restaurantele de seară în sezon: satul e mic, cererea e mare.
4. Ia straturi de haine indiferent de sezon. Diferența de temperatură între sat (1.620 m) și Glacier Paradise (3.883 m) este de 15-20 de grade.
5. Nu programa Matterhornul într-o singură zi fixă. Stai minimum două nopți, ca să ai marjă de vreme.
6. Asigurarea de schi sau de drumeție nu e opțională la aceste altitudini, iar criteriile de alegere sunt în ghidul despre asigurarea de călătorie.
7. Combină cu Glacier Express: Zermatt este capătul celei mai celebre linii panoramice din Elveția, deci sosirea sau plecarea pot fi ele însele o atracție.
8. Vara, pornește devreme pe trasee: norii de convecție acoperă frecvent vârful după prânz.

Începutul lui octombrie, când zadele se fac aurii, este secretul cel mai prost păstrat al fotografilor

Întrebări frecvente (FAQ)

Resurse utile: turismul oficial din Zermatt (cu camere live) și site-ul oficial Gornergrat Bahn.